144,219 matches
-
CARE AR PUTEA FI VINDECATE PRIN TRATAMENTUL CU CELULE STEM PÂNĂ ÎN 2010 Bolile de inimă, prin refacerea funcțiilor inimii. Bolile de nervi, prin creșterea nervilor noi. Cancerul, prin refacerea creșterii celulelor sănătoase. Bolile imunodeficitare, prin asigurarea protecției față de boli. O adunare tăcută de pacienți împărtășesc informații și adrese de contact referitoare la centrele de tratament cu celule stem din China, Brazilia și Thailanda. Unele dintre tratamentele urmate pentru creșterea gradului de mobilitate și refacerea celulelor nervoase sunt dramatice prin rezultatele dobândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
prieteni, știind unde eram cazat, mi-a cerut să-l anunț dacă doream să iau contact cu cineva anume. L-am asigurat că nu îmi propusesem să „întâlnesc” pe nimeni în mod deosebit. Cei care mi se alăturaseră erau o adunare ciudată de oameni. Profesori, tipi care se manifestau împotriva cercurilor conducătoare și oameni de știință trăsniți fuseseră aduși laolaltă cu profesioniști din domeniul militar și indivizi cu un aspect înfricoșător, din cercetare, reprezentanți ai perioadei postindustriale, un soi de „men-in-black
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și de stat, care au ajuns la concluzia că peștii nu prezentau nici un pericol, atâta timp cât nu erau mâncați. Capitolul 32 — Madame Bond, spuse învățătoarea de la clasa întâi, fiul dumneavoastră este un copil încântător, dar are probleme cu matematica. Înțelege greu adunarea. Scăderea este și mai dificilă. Cu toate acestea, franceza lui s-a îmbunătățit mult. — Mă bucur să aflu asta, zise Gail Bond. Mutarea aici, de la Londra, a fost dificilă pentru el. Dar trebuie să recunosc că sunt surprinsă de dificultățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să afle despre moartea bunicii ei când era singură, la mii de kilometri de casă. Pe când Încerca să Îngaime câteva cuvinte ca să-i distragă atenția, a ridicat ușor vocea ca să acopere zumzetul care izbucnise pe fundal. Zumzetul monoton al unei adunări. Părea că Întreaga familie se afla acolo, rude, prieteni și vecini, sub același acoperiș, fapt care, Armanoush era destul de Înțeleaptă ca să știe, nu putea să Însemne decât două lucruri: fie cineva se căsătorise, fie cineva murise. — Ce s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apărarea lui că nu era singurul care condamna și denunța orice comportament care se deosebea de cel al creștinului adult. Am regăsit un comunicat al cardinalilor și arhiepiscopilor din Franța care s-au preocupat În aprilie 1960 de starea cinematografiei: „Adunarea Cardinalilor și Arhiepiscopilor constată, cu o profundă Îngrijorare, imoralitatea crescîndă a unui anumit număr de filme de producție franceză. Conduita spirituală a țării noastre, și chiar a lumii moderne, este direct atinsă. SÎntem mult prea conștienți de Îndatoririle noastre pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
privi în oglindă, pe chipul lui nu se vedea nici o cută în plus, E pe dinăuntru, își spuse, apoi se ușură, se spălă pe mâini și ieși. Mâncau în bucătărie, în jurul unei mese mari care cunoscuse zile mai fericite și adunări mai numeroase. După moartea mamei, Justa Isasca, despre care probabil nu se va vorbi prea mult în această povestire, dar îi înregistrăm aici prenumele, numele de familie îl știm, cei doi mănâncă la o extremitate a mesei, tatăl la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
capul nostru care trag o cortină și continuă să gândească fără să știe nimeni. Cipriano Algor nu uitase categoricele cuvinte ale Martei despre copilul nenăscut, Să-l nasc aici, nu, o frază absolut explicită, fără ocolișuri, nu una dintre acele adunări de cuvinte mai mult sau mai puțin organizate care, chiar și când afirmă, par că se îndoiesc de ele însele. Concluzia, așadar, după logică, nu putea fi decât una, Marta și Marçal vor părăsi Centrul. Dacă o fac, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
doua Întâlnire la Ierusalim... Și prima la Castel. Nu glăsuia așa mesajul din Provins? Dumnezeule, Castelul din Ordonanța găsită de Ingolf nu era necunoscutul Monsalvat din romanele cavalerești, Avalonul Hiperborean. Dacă ar fi trebuit să fixeze un prim loc de adunare, ce anume ar fi putut alege templierii din Provins, mai dedați să comande căpitănii de oști decât să citească romane ale Mesei Rotunde? Păi, Tomarul, castelul Cavalerilor lui Crist, un loc În care supraviețuitorii ordinului se bucurau de o deplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
scrisă Împotriva Rozacruceenilor la Paris, de cineva care nu se Încredea În ei sau voia să tulbure apele? Că erau adoratorii diavolului, evident, dar cum nici măcar prin calomnie nu se reușește să se șteargă adevărul, se insinuează că ei țineau adunări În Marais.“ „Și?“. „Păi nu cunoașteți Parisul? Marais e cartierul Templului și, colac peste pupăză, cartierul ghetoului evreiesc! Unde mai pui că aceste broșurici spun că adepții Rozei-Cruce sunt În contact cu o sectă de cabaliști iberici, numiți Alumbrados! Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru a reconstitui, dintre toate hărțile greșite, pe aceea unică de care avea nevoie, și deci unica exactă.“ „Nu-i rău, nu-i rău“, zicea Diotallevi. „Să găsești adevărul reconstituind cu exactitate un text mincinos.“ 84 Principala ocupație a acestei Adunări, și cea mai folositoare, cată să fie - după părerea mea - aceea de a lucra asupra istoriei naturale urmând Îndeaproape planurile lui Verulamius. (Christian Huygens, Scrisoare către Colbert, Œuvres Complètes, La Haye, 1888-l950, VI, pp. 95-96) Peripețiile celor șase grupuri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
știe cu ce Înțelepți vorbise la umbra piramidelor (acum chiar și un copil Înțelege că faimoasele patruzeci de veacuri care-l priveau erau o aluzie clară la Tradiția Hermetică). Dar probabil că știa destul de multe, pentru că În 1806 convocase o adunare a unor evrei francezi. Rațiunile oficiale erau banale: Încercarea de a reduce camăta, de a-și asigura fidelitatea minorității israelite, de a găsi noi financiari... Dar asta nu explică de ce hotărâse să numească acea adunare Marele Sinedriu, evocând ideea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru că În 1806 convocase o adunare a unor evrei francezi. Rațiunile oficiale erau banale: Încercarea de a reduce camăta, de a-și asigura fidelitatea minorității israelite, de a găsi noi financiari... Dar asta nu explică de ce hotărâse să numească acea adunare Marele Sinedriu, evocând ideea unui directorat de Superiori, mai mult sau mai puțin Necunoscuți. În realitate, vicleanul corsican, identificase pe reprezentanții aripii ierusalemite și Încerca să reunească diversele grupări disparate. „Nu Întâmplător În 1808 trupele mareșalului Ney se află la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
organului marilor proprietari conservatori, Die Preussische Kreuzzeitung. Apoi, sub numele de sir John Retcliffe, Începuse să scrie romane de senzație, printre care Biarritz, În 1868. Aici descria o scenă ocultistă care se desfășura În cimitirul din Praga, foarte asemănătoare cu adunarea Iluminaților pe care o descrisese Dumas la Începutul lui Joseph Balsamo, unde Cagliostro, șef al Superiorilor Necunoscuți, printre care era și Swedenborg, urzește complotul Colierului Reginei. În cimitirul din Praga se reunesc reprezentanții celor douăsprezece seminții ale lui Israel, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Însă Îndată ce coborâseră din mașină Își dăduseră scama că bietul animal avea abdomenul roșu de sânge, cu ceva ciudat și roz (părțile rușinoase, viscerele?) ieșindu-i În afară, și schelălăia lăsând bale. Alergaseră Într-acolo câțiva săteni, se crease o adunare populară. Belbo Întreba cine era stăpânul, voia să plătească daunele, dar câinele nu avea stăpân. Reprezenta probabil zece la sută din populația acestui loc uitat de Dumnezeu, dar nimeni nu-l știa, chiar dacă toți Îl știau din vedere. Unii ziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dreapta și la stânga cu precauție, și dându-mi seama că ghereta rămăsese destul de umbrită, am reușit să mă simt stăpân pe situație. Naosul era luminat peste tot. Erau felinarele, dar acum erau zeci și zeci, purtate de cei veniți la adunare, care tocmai soseau prin spatele meu. Ieșind, bineînțeles, din culoar, treceau În șir pe la stânga mea, intrau În cor și se aranjau În naos. Dumnezeule, mi-am zis, Noaptea de pe Muntele Pleșuv, versiunea Walt Disney. Nu vociferau, ci murmurau, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
celor doi până la umeri. Bietul meu prieten era pământiu, cu barba nerasă de multe zile, avea mâinile legate la spate și o cămașă descheiată la piept. Intrând În arena aceea plină de fum, clipi. Nu păru să se mire de adunarea aceea de hierofanți pe care-i vedea În fața lui, În ultimele zile se obișnuise probabil să se aștepte la orice. Nu se aștepta Însă să vadă Pendulul, nu În poziția aceea. Dar uriașii Îl târâră până În fața jilțului lui Agliè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la spatele fraților Fox și le șoptea cuvinte de Încurajare. Cei trei se lăsaseră În fotolii, cu mâinile Încleștate pe brațele lor, cu ochii Închiși, Începând să transpire și agitându-și toți mușchii feței. Madame Olcott se Întorcea acum spre adunarea demnitarilor. „Acum acești bravi frățiori ai mei vor aduce În mijlocul nostru trei persoane care știau.“ Făcu o pauză, apoi anunță: „Edward Kelley, Heinrich Khunrath și...“ Altă pauză. „contele de Saint-Germain.“ Pentru prima oară l-am văzut pe Agliè pierzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai vechi din Răbojul Typical și sculptura a fost dezvelită de cel mai bătrîn veteran din Typical și din tot Midwestul, bunicul de 103 ani al lui Maggie, care se Întîmpla să fie și orb. CÎnd prelata a căzut, toată adunarea a rămas fără aer. Familia Tipică era compusă dintr-o mamă În pielea goală care alăpta la sîn un prunc, cu o fetișcană nubilă, de asemenea goală, stîndu-i alături. Nu tu figură paternă, nu tu protector, nu tu Bărbat. Bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Diavolul ar rămîne cu buzele umflate, strîngînd În mînă doar o piele boțită Înconjurată de o voce care vine de peste tot și de nicăieri. Ar putea să se Înșele, dar pentru orice eventualitate Își lasă privirea să plutească pe deasupra capetelor adunării și lansează În sală o tolbă de raze, făcînd ca În fiecare cap să se deruleze un anume film. Așa, ca să fie, mai aruncă În jur și niște mîncărimi. Wakefield zice: — Copiii știu din intuiție că trăim Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
poartă aceeași haină pe care a purtat-o și la prelegere, dar Paulee, proaspăt ras și masat, strălucește rozaliu Într-un pulover de cașmir albastru. Mai sînt două femei elegante și un bărbat asiatic cu capul ras. Wakefield este prezentat adunării și strînge o mînă Îngrijit manicurată aparținînd unei femei pe nume Neva. Cealaltă femeie este Sherrill, care arată ca o veveriță inteligentă și poartă ochelari cu ochi-de-pisică bătuți cu strasuri micuțe. Asiaticul Îi strivește mîna lui Wakefield cu o strîngere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-și ascundă oboseala În spatele meniului cînd Sherrill, care l-a studiat intens, anunță: — Domnule Wakefield, cred că sînteți de rahat. Lui Wakefield nu-i vine să creadă că femeia chiar a spus asta, dar toată lumea rîde, așa că oferă și el adunării un zîmbet tîmp. — Las-o baltă, Sherrill, spune Paulee. — Încîntător, desigur. Wakefield vrea s-o Întrebe pe Sherrill de unde a scos ideea ca el ar fi un rahat, dar apoi Își aduce aminte de prelegerea de aseară. Probabil femeia are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nici fulcrum, ci fourme d’ambert. E o parte componentă din Sfeclă la Cuptor și Fasole Salomée. Cine și-ar fi Închipuit? Sub amenințarea reluării da capo a recitării, Paulee privește amenințător spre Sherrill. Din nou, toată lumea rîde. Este o adunare de veterani. Au trecut Împreună prin mai multe recitări de meniuri decît fanii concursurilor de poezie; ca să parafrazăm, au auzit cele mai bune ingrediente ale generației lor fierte la ceaun la foc mic. Dar, mai important ca orice altceva, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield detestă să vadă că oamenii cred că ideile sale sînt metaforice. Nici măcar nu știe ce e aia. Îi place să se considere un gînditor la modul strict propriu. — Așa am crezut și eu. Farkas Își Împreunează degetele dinaintea bărbiei. Adunarea din jurul mesei tace. Cunosc gestul; are semnificație. — Lucrez acum la suportul matematic al formării imaginii. La un moment dat, În istorie, pentru creierul nostru lumea a devenit materială. Acum ne Îndepărtăm de acel moment și dispariția materialului generează niște numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de ordine! Dați-i drumul doamnei Wakefield. Prieteni, Întoarceți-vă la locurile voastre. Polițiștii se supun și Mariana Își netezește bluza, Își aranjează părul și aruncîndu-și brațele În lături spune: — Așa Îi tratează America pe cei născuți În afara ei! În adunare se aude un tunet de ceartă, iar Wakefield face apel la Mariana: — Nu putem vorbi mai tîrziu, tigroaica mea? La asta se rîde și Mariana se așează la locul ei. Mulțimea aplaudă. — Ceea ce mă aduce la acest oraș de imigranți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vă spun asta, dar numai oamenii cei mai absurzi și mai plini de conflicte sînt capabili să genereze aceste lucruri pentru noi. Urmează un uriaș moment de tăcere demonică uimită, care seamănă cu tăcerea care precede Împărțirea Împărtășaniei. Demonii din adunare așteaptă să cadă și celălalt pantof. Coborîndu-și vocea la nivelul unei biete șoaptă, Diavolul Îl aruncă: — Nu putem lua astfel de decizii În lipsa lui Dumnezeu. De aceea, am găsit necesar să-L trezesc din somn. Se dezlănțuie iadul. Diavolul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]