11,583 matches
-
dintre aceste două feluri de poeme neconstând decât în demnitatea personajelor și a acțiunilor pe care le imită, și nu în modul de a le imita, nici în privința lucrurilor care servesc acestei imitări." Să cităm definiția lui Aristotel: Orice tragedie comportă în mod obligatoriu șase părți, funcție de care se califică. Acestea sunt subiectul, caracterele, expresia, gândirea, spectacolul și cântul; într-adevăr, există două părți care sunt mijloacele reprezentației, una care îi este modul, trei care îi sunt obiectele, și nu mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Sofocle". (cap. 15)18 Aristotel nu admite elementele iraționale decât dacă sunt conținute deja în istoria preexistentă din care se inspiră scriitorul. "Subiectele nu trebuie să se compună din părți iraționale, și chiar, în măsura posibilului, ele nu trebuie să comporte nimic irațional; sau acestea să fie în afara istorisirii povestite de exemplu faptul că Oedip nu știe cum a murit Laius și nu în dramă". (cap. 24) Cât despre "monstruos"19, care este o categorie a iraționalului, el trebuie respins, ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu ascund decât o singură peripeție. Situată la deznodământ, ea constituie momentul acțiunii în care se amorsează răsturnarea ce permite definirea frontierei între intrigă și deznodământ. Nu va fi mereu la fel. În teatrul european, începând cu Renașterea, piesele pot comporta una sau mai multe peripeții, unele dintre ele situându-se atunci în decursul intrigii. Fedra lui Racine conține două peripeții, anunțul morții lui Tezeu, apoi cel al întoarcerii sale, amândouă situate în decursul intrigii. Teatrul secolului al XVIII-lea va
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fotograful, dar îi asociez ideea de "convenție conștientă", de generalizare, de simbol. "A stiliza" înseamnă să exteriorizezi sinteza interioară a unei epoci sau a unui eveniment cu ajutorul tuturor mijloacelor de expresie, să reproduci exact caracterele specifice ascunse pe care le comportă o operă de artă." Meyerhold, deși angajat în mod hotărât în mișcarea comunistă, devine repede suspect, ca mulți artiști, în ochii regimului sovietic, și cade sub loviturile lui Stalin. În 1938, Teatrul Meyerhold care i-a fost atribuit de guvern
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o reacție de spaimă, dar care poate fi credibil. 20 Corneille va relua textual în Primul Discurs cele patru proprietăți cerute din partea eroului tragic. 21 Prin "limbaj îmbogățit", chiar Aristotel explică faptul că el îl înțelege ca fiind "cel care comportă ritm, melodie și cânt". Când vorbește de "tipuri variate utilizate separat", se referă la faptul că unele părți sunt "executate numai în metri, altele cu ajutorul cântului". Alternanța cântec/declamație caracterizează execuția piesei grecești care este apropiată de operă. 22 Termenul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în orice punct al ciclului respirator, datorită inhibiției centrului respirator bulbar de către centrul deglutiției (bulbo-pontin), permițând desfășurarea deglutiției (fig. 1). Alimentele pătrunse în faringe au posibilitatea să se angajeje pe patru căi: nazală, bucală, larigiană și esofagiană. Procesul de deglutiție comportă multiple mecanisme de securitate prin care bolul trece din cavitatea bucală numai în faringe și esofag: întoarcerea bolului în cavitatea bucală este prevenită prin apropierea pilierilor laterali ai palatului și ridicarea porțiunii posterioare a limbii; pătrunderea alimentelor în fosele nazale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
pentru mecanismul contractil. 12.3. Generarea ritmului sinusal și conducerea impulsurilor Cardiomiocitele prezintă un potențial electric de repaus, cu polaritate electrică negativă în compartimentul intracelular față de cel extracelular și cu o încărcare electrică corespunzătoare a fețelor membranei celulare, care se comportă ca un izolator electric. Ecuația Goldman stabilește cu precizie modul în care potențialul transmembranar, într-o arie membranară și la un moment dat, este strict determinat de valorile în acel moment pentru concentrațiile ionice locale intra și extracelular și pentru
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Mai multe capilare rezultă dintr-o metarteriolă și sunt colectate de o venulă, în multe țesuturi capilarele având aspect de rețea anastomotică. Peretele muscular al metarteriolei este discontinuu, iar la emergența unui capilar poate exista un inel muscular ce se comportă ca un sfincter precapilar (poartă de intrare). Venulele sunt vase mai largi decât arteriolele, cu perete muscular continuu. In cadrul rețelei capilare există capilare adevărate, care prezintă sfincter precapilar și canale preferențiale, ce sunt lipsite de sfincter precapilar (fig. 54
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
Atât de obișnuită, de cotidiană și de familiară, apa este totuși un lichid uluitor: are o serie de anomalii. Pentru apă parcă n-ar exista legi; este "ceva altfel" în lumea substanțelor. În natura și în experiențe ea nu se comportă la fel ca alte substanțe. Dar, datorită capriciilor ei, viața a putut să se dezvolte și să existe în apă. Prima anomalie: dacă ținem seama de structura ei chimică și de categoria de substanțe din care face parte, apa ar
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
o contextualizare istorică riguroasă și coerentă, dacă permite, de exemplu, plasarea pe terenul istorico-religios cel mai adecvat al unei religii Întemeiate, constrânge Însă la sacrificarea unității și continuității sale pe altarul periodizării cronologice. Cât despre criteriile istorico-religioase mai specifice, acestea comportă adesea riscul de a plăti un preț prea mare. De exemplu, alegerea criteriului, de altfel fundamental, „religii ale mântuirii” ca principiu clasificator și distinctiv se poate transforma Într-un pat al lui Procust care ar sfârși, mai devreme sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o Încercare salutară și de succes de a duce cercetarea istorico-religioasă pe terenul analizelor istorice riguroase, pe de altă parte, este de necontestat faptul că parcelarea excesivă a studiului istorico-religios și atenția obsesivă asupra unui prezent din ce În ce mai lipsit de rădăcini comportă riscul de a pierde din vedere nu doar profilul de ansamblu al tradițiilor religioase specifice, ci și afinitățile care există și care apropie moduri de viață la prima vedere incomunicabile. A cultiva propriile idei În interiorul unei diviziuni a muncii, potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și civilizația egipteană este mai degrabă dezechilibrată și poate induce o viziune aparte, care Îl pune pe rege Într-un raport mai privilegiat cu divinitatea și Îi exclude de la astfel de relații pe ceilalți indivizi. În Textele Piramidelor, regele se comportă de la egal la egal cu zeii și, de multe ori, atunci când se vorbește despre „zeu” se Înțelege că acesta este regele. Preoții sunt „slujitorii”, nu interpreții sau vicarii zeilor. Ei citesc ritualurile, dar suveranul este cel care Împlinește cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religiei, este semnificativ mai ales felul În care sunt reprezentați zeii. Vom recunoaște mitul procreării divine a zeului, al teogamiei, Într-un cadru grandios cosmic: aici apare pentru prima oară și este situat Într-un mediu burghez, iar divinitățile se comportă cu o vivacitate cu totul pământeană a gesturilor și cuvintelor. Cu alte cuvinte, există o intimitate cu divinul, scoțându-se În evidență o Înrudire fundamentală a acestuia cu umanitatea. Această Înrudire este humusul din care se va dezvolta un nou
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
multe ori mutarea unei mari cantități de pământ dintr-o zonă În alta: situația istorică bine cunoscută a activităților agricole ale locuitorilor Mesopotamiei este transferată mitologic În vremea În care zeii, neputând Încă dispune de munca omului, trebuiau să se comporte ei Înșiși ca și cum ar fi fost oameni. În prima etapă a vieții lor, toți zeii cerești erau, așadar, nevoiți să muncească din greu chiar dacă erau Împărțiți În două categorii: cea a anunnakilor, considerată superioară („marii Anunnakixe "Anunnaki"”) și cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epocile anterioare mileniului al III-lea, regiunea siriană găzduiește culturi caracterizate de o dihotomie fundamentală Între sedentari care cultivă pământul și seminomazi care practică transhumanța. Cu timpul, nucleele de locuire capătă o importanță tot mai mare și concentrarea urbană crescândă comportă o articulare socială progresivă, precum și o specializare a muncii, coordonate de un centru administrativ care este În general un palat regal. Tocmai acest tip de model socio-economic este cel În care, așa cum arată comparația istorico-religioasă, apar religiile politeiste, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
protagoniști pe rege (e n) și pe regină (m³liktum, foarte activă În cult), sărbătoriți de-a lungul mai multor zile și În cadrul unor procesiuni sacre În regiunea din jurul Eblei, interpretate de unii cercetători ca rituri de succesiune la tron care comportă nunți regale, dar al căror caracter funerar nu poate fi exclus. Mai ales Kura (de origine hurrită) este definit ca „zeu al regelui” și apare ca zeul cel mai popular din Ebla; Împreună cu el, pare să fie În centrul devoțiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care făcea lizibile mesajele zeilor. Apoi, dacă toți zeii puteau trimite „semne” prin care Își arătau În mod Încifrat voința, numai lui Apollo Îi reveneau inventarea artei de a le interpreta și puterea de a dărui această artă. Clasificarea mesajelor comporta o articulare a tehnicilor divinatorii, care puteau fi oniromantice, dacă erau legate de interpretarea viselor, ornitomantice, În schimb, dacă aveau drept obiect zborul păsărilor, cleromantice, dacă se Întemeiau pe „sorții” (kleroi) aruncați cu zarurile sau din pozițiile luate de niște
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cadrele severei tradiții religioase din Roma republicană sunt interzise din cauza caracterului lor licențios (Festugière, 1972, pp. 89-109). Cu toate acestea, eforturile represive nu vor reuși să oprească un proces de expansiune (Bruhl, 1953; AA.VV., 1986) care, de altfel, comportă În paralel o reglementare a elementului entuziasto-orgiastic a dionisimului care sfârșește prin a intra și el, În epoca imperială, În schemele liniștitoare ale asociațiilor religioase cu caracter profesional, ca În cazul acelor Iobacchoi atenieni (Syll.3 1109 din 176/177
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa, În avestică, arta, În persana străveche, și •ta În vedică) dă o valoare aparte comparației indo-iraniene. Așavan și art³van, În Iran, la fel ca •t³van, În India, erau cei care intrau În posesia Adevărului, conformându-se cerințelor ritualurilor și comportându-se după regulile care Îi dădeau substanță (despre Așaxe "Așa" cf. mai jos, subcapitolul 2.4): a vedea așa (sau soarele ca manifestare vizibilă a vedicului •ta) nu era altceva decât achiziția fundamentală a unei realizări spirituale, care Îi garanta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că nu era neapărat necesar ca acesta să se manifeste și Într-o structură socială concret tripartită; ceea ce trebuia să fie tripartit era doar modul În care societatea respectivă se analiza pe sine și felul În care membrii săi se comportau (cf. Dumézil, 1968, pp. 15 sqq.). Prin urmare, tocmai În lumina acestei premise trebuie să valorizăm un fapt de ordin lexical, din care uneori s-au extras deducții În mod clar exagerate. S-a observat că, În mai multe limbi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Nemuritorilor: toți de a zeilor haruri duc lipsă! (Odiseea, III, 43 sqq.; trad. de Dan Slușanschi, București, Paideia) Așa cum a demonstrat Benveniste (1969), funcția specifică a libației În religia greacă era cea de garanție și siguranță: Înaintea unui eveniment care comporta elemente de risc și nesiguranță - cum ar fi o călătorie pe mare sau o expediție militară, dar și un jurământ, un armistițiu sau un tratat de pace - libația asigură protecția divină. Acest fapt explică de ce În greacă, pluralul spondài ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se bazează pe un element unic și generic, cum ar fi o informație etimologică sau faptul de a activa În domenii aproximativ analoage, În timp ce unica identificare ce pare cu adevărat convingătoare, cea a galicului Lugusxe "Lugus" cu irlandezul Lugxe "Lug", comportă o serie amplă și sigură de elemente care merg de la identitatea etimologică la extinderea atestată a cultului și la paritatea funcțiilor. Dar, așa cum spuneam, astfel de cazuri nu sunt frecvente. Spre deosebire de religia germanică medievală, În cazul căreia datorită bogăției izvoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În fața unei situații tipice: celții păstrează obiceiuri străvechi care, În lumea clasică, sunt fie dispărute, fie pe cale de dispariție; după părerea noastră, nu există nici o Îndoială că obiceiul tăierii capetelor dușmanilor - cu toate implicațiile biologice și teologice pe care le comportă - Își face apariția Încă din cultura indo-europeană. O dovadă În acest sens este faptul că fenomenul În cauză este atestat pe o arie foarte largă, care acoperă atât lumea indo-iraniană, cât și pe cea germanică. În acest câmp, celții reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
evanghelia. Și adaugă: „Cine o va pierde pentru mine o va găsi”. Cine nu este gata să-și piardă garanțiile imaginare și firavele sale certitudini nu va putea gusta din adevăratul banchet care este Cuvântul lui Dumnezeu. Pofta de aventură comportă încă un element: gratuitatea. Cine vrea să descopere nu trebuie să încerce să exploateze imediat descoperirea sa. Dacă cineva se întreabă în fiecare minut „la ce folosește?” și vrea cu orice preț „să se folosească” de lucruri, dacă va căuta
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
aceste texte sunt recente. De asemenea - și acesta este argumentul forte - celelalte povestiri despre Abraham nu fac referință la originea sa mesopotamiană. Abraham trăiește în țara Canaanului ca și cum ar fi a sa. Nu este considerat un străin și nu se comportă ca un străin. Trăiește mai degrabă ca un nomad ce se mută cu turmele sale după necesități. Când vine seceta (Gn 12,10), nu se întoarce „acasă”, spre Mesopotamia, ci coboară în Egipt (12,10-20) sau în Filisteea (20). Povestirea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]