KorAP: Find »[drukola/base=durea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...457 458 459 ...537 >

13,416 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

clocotind În cei bolnavi din cauza pumnului tău. Iar dacă trebuie neapărat să arunci În aer totul, ferește-te cu toate forțele tale de a Întâlni aripi. Retezându-le, pasărea cea mutilată Îți va cădea prin fața ochilor și poate te va durea fără leac urma durerii prelungite În strigătul căderii. Nu există vină pentru toate câte se-ntâmplă În lume. Dorința de revoltă e numai o zbatere a orgoliului rănit. Dar când ai Înțeles că nu e decât o mare prostie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cel iubit Îmi cerea s-o Încorsetez. El se credea Înșelat În modul cel mai obișnuit și de aceea m-a Înșelat. N-a fost suferință omenească ceea ce am simțit atunci, a fost numai o disperare a ideilor. Nu mă durea faptul propriu-zis de a se fi dus cu o altă femeie, mă durea acuzația, mă durea idealul care nu voia să cadă. Ușa colibei mele a Început atunci să se deschidă Încet. Am sărit În picioare. În fața mea stătea Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
cel mai obișnuit și de aceea m-a Înșelat. N-a fost suferință omenească ceea ce am simțit atunci, a fost numai o disperare a ideilor. Nu mă durea faptul propriu-zis de a se fi dus cu o altă femeie, mă durea acuzația, mă durea idealul care nu voia să cadă. Ușa colibei mele a Început atunci să se deschidă Încet. Am sărit În picioare. În fața mea stătea Ea, femeia aceea cu care cel pe care-l iubesc uitase de mine. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
și de aceea m-a Înșelat. N-a fost suferință omenească ceea ce am simțit atunci, a fost numai o disperare a ideilor. Nu mă durea faptul propriu-zis de a se fi dus cu o altă femeie, mă durea acuzația, mă durea idealul care nu voia să cadă. Ușa colibei mele a Început atunci să se deschidă Încet. Am sărit În picioare. În fața mea stătea Ea, femeia aceea cu care cel pe care-l iubesc uitase de mine. Era foarte frumos Îmbrăcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

informații prețioase, care ne-ar putea fi de folos, începu Rhyme. - Sper. Din nou privirea fixată spre fața lui. Mai aproape de data asta. Of, la naiba, dar spune odată ceva. Intreabă-mă cum s-a întâmplat. Sau întreabă-mă dacă mă doare. Sau întreabă-mă cum e să îți faci nevoile într-o ploscă. - Hei, cum să-l botezăm? rupse Sellitto tăcerea. Ce ați spune de „Scamatorul”? Acesta era un obicei răspândit printre detectivi: până descopereau identitatea unui infractor, aceștia îl botezau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
lanțuri înfășurate în jurul iluzionistului, dramatice la prima vedere, erau de fapt foarte ușor de înlăturat. Problematic era atunci când aveai de-a face cu câteva lanțuri și încuietori. La fel ca în cazul de față. - Nuuuu, șopti ea din nou. Ma doare... Te rog! Ce faci...? Malerick lipi o fâșie de bandă izolieră peste gura ei. Se pregăti apoi psihic, își înăbuși un oftat și desfășură capătul funiei de pe stâlp. Începu să îi dea ușor drumul, iar trupul femeii se îndreptă lent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Ce ai cu mine? - Taci din gură! Burke îi puse cătușele și, pentru că tipul era un alergător destul de bun, folosi și o legătură de plastic pentru glezne. Elegantă și eficientă. Își examină apoi cotul însângerat. - La naiba, pierd sânge! Au, doare... Nenorocitule! - Dar eu nu am făcut nimic. Eram și eu la târg acolo. Eu doar... Scuipând pe asfalt, Burke trase câteva guri sănătoase de aer. Apoi vorbi din nou: - Care parte din „Taci din gură!” n-ai înțeles-o? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
chiar era nevinovat. Nici nu arăta a criminal. Suspectul tresări, iar Welles slăbi strânsoarea. După doar o clipă, scoase un geamăt și se împinse înspre ea. Fața îi era schimonosită de durere. - Ce e? întrebă Hank. - Cârcel, gâfâi el. Mă doare... O, Doamne! Cătușele! strigă el. Piciorul stâng îi era tare ca lemnul și tremura. Gardianul o întrebă: - Îl dezleg? Welles ezită. Apoi spuse: - Nu. Apoi lui Weir: Întinde-te, pe partea ta dreaptă. O să te masez. Ca alergător, știa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
va ieși la iveală. Se referea la anchetă. Și da, așa va fi. Sachs se hotărî să facă tot posibilul ca în raport să o susțină pe femeie. Welles își atinse ușor nasul. Lacrimile i se prelinseră pe obraji. - Au, doare. Ce vor spune copiii mei? Mereu mă întreabă dacă fac chestii periculoase. Și le spun că nu. Și acum, uite... Punându-și mănușile de cauciuc, Sachs îi ceru agentei pistolul. Aceasta îl scoase din teacă și îl descărcă într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
el în 10 minute, cred. Dar te previn. Așteaptă ceva substanțial de la tine, Andrew. - Stai liniștit, va avea ce-și dorește, oftă prizonierul. Și am aflat multe lucruri noi de când am vorbit ultima dată cu tine. Îți spun, Joseph, mă doare sufletul când aud ce se întâmplă în Canton Falls. Și totul se petrecea chiar sub nasul meu de mai bine de un an. Povestea despre care tot vorbea Grady, cu uciderea unor polițiști? Credeam că e o tâmpenie. Dar de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
puterea comisiei și deja s-a luat o decizie. Dar am să contest suspendarea. Numai că nu îți pot promite nimic. Ramos a dat de veste. În tot orașul. Eaîși ridică mâna spre creștet. Se scărpină până simți că o doare. Își coboră mâna, simțind sânge la pipăit. - Pot să vorbesc deschis, domnule? Marlow se lăsă ușor în scaun. - Iisuse, agent, desigur. Trebuie să știi că îmi pare rău de toată situația. Spune ce vrei. Și nu trebuie să stai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
fițuicile pentru arest și apoi m-am dus la spital. M-am dus cât de repede am putut, dar era prea târziu. Murise cu o jumătate de oră înainte. Nu am fost niciodată mândru de ceea ce am făcut. Încă mă doare, după atâția ani. Dar nu aș fi procedat altfel. - Deci concluzia ta e că ar trebui să o internez pe mama într-un azil de doi bani, spuse ea cu amărăciune. Unul mai ieftin, ca să pot fi eu fericită. - Sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

amintesc cum am întins mâna spre fața lui și l-am mângâiat pe păr, încercând în zadar să i-l netezesc și să-l aranjez la loc în spatele urechilor. Era unul dintre obiceiurile mele, iar degetelor mele le este acum dor să-l simtă, la fel de mult cât le este dor urechilor mele de vocea lui sau la fel de mult cât corpului meu îi este dor să-l aibă aproape pe al lui în marele nostru pat dublu. Ce bărbat atrăgător și încrezător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
cumpărături decât tine. Și așa am făcut. Sunt sigură. În vreme ce el a ieșit în noapte și s-a îndreptat spre locul de unde a pornit totul, unde a început coșmarul, eu mi-am făcut o cană de ceai. Stacey M ă dor picioarele și-s dărâmată. Nici nu s-a uitat azi la mine - nici măcar o privire amărâtă. Chiar mă scoate din sărite. Și n-am sunat nici măcar o dată - nu ca Sheila, care sună din cinci în cinci minute. Scoate codurile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ale ei nu există. Îs doar niște umflături mititele, împinse-n sus de toată umplutura aia de la Wonderbra. Dac-ai avea ochi cu raze X, ai vedea că acolo e juma’ de țâță, așezată pe un raft de umplutură. Mă doare și fundul. Mi-am mai pus un plasture dintr-ăla împotriva durerii. Va trebui să-l scot mai încolo și o să doară și mai tare: e ca atunci când tușa Madge stătea tot timpu’ în pat cu piciorul și s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ei de-a lungul șirului de case din magazin: celelalte casiere aveau proporții normale. Ființa asta cât un mamut era unică pe planetă. Sertarul deschis al casei de marcat stătea proptit în abdomenul ei, iar eu mă întrebam dacă o doare. A scos restul pentru mine cu o mână, iar pe cealaltă a scufundat-o printre încrețiturile moi ale corpului ei pentru a găsi marginea sertarului, ca să îl poată închide, apoi mi-a pus banii în mână. M-a privit în vreme ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-ți dai seama că n-am ce face. Și ea-i mare: nu așa mare ca mine, da’ e mare. Nu-nțelege nimenea cum e: chiar și mama zice să nu mă mai vait de asta. Da’ e durerea - mă doare așa mult totul, mereu. Asta-i partea cea mai rea - durerea. Doctoru’ zice că-i greutatea care apasă pe încheieturi. Nu-s făcute să ducă așa o povară. Acuma zice că am și artrită. Ce să zic, mersi. Exact ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
și dacă ți-o scot nu te mai îngrași, a citit ea în ziar. Dar l-am întrebat pe doctor și doar a râs. A zis că trebe să fac mai multă mișcare, da’ cum să fac mișcare dacă mă doare-n așa hal? Nu mi-e de nici un folos, al naibii. Mama zice c-am fost un bebeluș normal, da’ ce-nțelege ea prin normal? Știu că nu eram normală când mergeam la școală, că-mi amintesc când mergeam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
recunosc că fusesem un pic rea atunci că nu-i răspunsesem și așa mai departe. Mă privea cu o expresie așa îngrijorată că nu mai părea, de fapt, așa sinistru - mai degrabă cum se uită mama când știe că mă doare și așa mai departe. Poate că, de fapt, chiar era doar un moș prietenos, care se simțea un pic singur. — Nu-i nimic, am zis și i-am zâmbit. Nu ca să-l încurajez sau ceva - n-aveam de ce să mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
gura și nu te gândești la asta, nu te mai simți așa nasol și nici nu te mai deranjează. Păi, i-am scris io-napoi, încearcă tu să nu te gândești când ai pielea iritată de la atâta frecat și te dor genunchii de-ți vine să plângi și nu poți să-ți iei decât haine din alea cât corturile și nu poți să te urci în autobuz, așa că tre’ să stai pe scări și toată lumea tre’ să te-mpingă ca să treacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
fiindcă după aia mama se uită la mine cumva cu milă, de parc-aș fi un biet copil pe jumătate orfan, care n-o să se bucure de dragostea tatălui său și așa mai departe. Eu îi tot zic că mă doare-n cot dacă sunt sau nu împreună. Oricum, acum mă văd cu el mai mult decât atunci când erau. De fapt, nu pentru mine își face ea griji, bineînțeles. Pur și simplu se bucură de martiriu. — Nu, nu cred c-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
slăbit i-am spus că-s la fel de mare ca mama. (Nu m-am dus să-mi zică mie să slăbesc - nu-mi trebe un doctor să-mi zică, nu? M-am dus să iau ceva pentru încheieturi, știi, că mă dureau așa tare.) Oricum, atuncea a zis că-s mult mai mare ca mama și că dacă nu slăbesc într-un an mor. Aveam cam nouășpe atunci și m-a speriat așa tare ce mi-a zis că abia am mâncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
casă. Stacey —N u mă simt prea bine, mami, am zis. Era adevărat; mă simțeam aiurea de când mă trezisem. Și nu prea-mi stătea în fire să nu mă duc la muncă. Aveam o durere pe partea stângă și mă durea de credeam că mor de fiecare dată când încercam să mă scol de pe scaun. Stai acolo, Stace, mi-a zis mami. Îți aduc eu o cană de ceai și o felie de pâine. Așa e ea bună cu mine. Poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
am suflat nasul. A fost zgomotos și asta ne-a făcut să râdem-îmi suflu nasul ca un salahor, așa zice mama, ce-o mai fi și ăla. Are dreptate. A cam venit vremea să mă duc iar la doctor. Mă dor încheieturile de mor și, oricum, vreau să-l întreb. Ben A m avut un vis foarte ciudat ieri-noapte. Eram un protocol de calculator. Nu mă-ntrebați cum naiba de eram un protocol de calculator că n-ai avea cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
pot să facă plângere despre mine și să plec din fața lor. Da’ n-am să fac așa ceva. N-o să le dau io satisfacție. Așa că stau acolo, îmi mut greutatea dintr-o parte în alta și-ncerc să nu mă mai doară genunchii cât completează ele porcăriile lor de formulare și mă ignoră. Când trebe să cedeze în final și să se uite la mine, se prefac că abia au văzut că sunt acolo: parc-au observat din întâmplare uriașa de 300

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]