12,743 matches
-
unui copil care pare foarte speriat. Printre sughițuri de plîns, el exprimă cu cuvintele sale gravitatea situației: "Mama buba, mama doarme sus...". Este ora 18.30 [...] Le Courrier picard, 7 decembrie 1993 Enunțiatorul faptului divers este un jurnalist al cărui "eu" nu apare, așa cum se și obișnuiește în acest tip de articol; coenunțiatorul este cititorul ziarului Courrier picard; momentul enunțării este definit de data de apariție a ziarului. Or, în interiorul acestei situații de enunțare 1, este menționată o situație de enunțare
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
un text la altul. De exemplu, enunțiatorul lui "Mama buba, mama doarme la etaj..." este explicitat prin "un copil care pare foarte speriat", iar momentul enunțării este precizat cu ajutorul lui "acum cîteva zile" și "ora 18.30". Cît despre acel "eu" implicit al copilului, acesta a fost convertit într-o non-persoană ("un copil"): în enunțarea care citează orice ființă care nu este nici enunțiatorul, nici coenunțiatorul ține de fapt de non-persoană. Fidelitatea discursului direct Citarea cu ajutorul DD este prezentată uneori ca
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
să le concilieze: - "on" dă o turnură "vorbită" enunțării (conversația familiară preferă "on" în detrimentul lui "noi"); - dat fiind că enunțul este asumat de către echipa Guide du routard (fotografiată pe coperta cărții), această serie de cărți evită sistematic recurgerea la un "eu" care ar individualiza enunțiatorul. În schimb, cele cîteva pagini de început care prezintă colecția sînt asumate printr-un "noi" ("noi nu putem fi considerați responsabili de adresele care dispar accidental", "noi facem apel la indulgența legendară a cititorilor noștri"); în
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
discurs) 169, 181, 183, 203 discurs 59 discurs secund (modalizare în) 167 dispozitiv comunicațional 86, 98 E ei colectiv 162 enciclopedică (competență) 46, 270 endoforă 239 enunț vs enunțare 66 enunț vs frază 66 ethos 113, 157, 176, 206, 264 eu 149, 153 evocator (nume) 266, 269 exhaustivitate (lege) 37 F fațetă pozitivă vs negativă 40, 75 fidelă (anaforă) 244, 248 finalitate 78 frază vs enunț 66 funcția limbajului 70 G garant 116, 122 gen de discurs 35, 45, 66, 69
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
p. 75). Abordarea psihiatrică. Concepția lui S. Freud (Freud, S., 1980, p. 90) demonstrează existența în structura persoanei a trei instanțe: sinele- locul unde se nasc pulsiunile instinctuale, supraeul - instanța psihică cu rol prohibitiv care interzice exteriorizarea pulsiunilor inconștiente și eul - sistemul conștient de control a comportamentului, la nivelul căruia se rezolvă conflictele între sine și supraeu. În funcție de acestea, comportamentul deviant se dezvoltă la acele persoane la care supraeul este slab, motiv pentru care nu își pot controla tendințele inconștiente emanate
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
conștiință indusă de către o altă persoană, autohipnoza reprezintă o stare asemănătoare, dar pe care subiectul învață să și-o inducă singur. Autohipnoza, alături de relaxare, reprezintă o metodă de autoterapie, autoreglare a stărilor psihice și o modalitate de explorare creativă a Eului, în care subiectul își poate investiga lumea sa subiectivă și localiza dificultățile și problemele proprii, după care le poate rezolva singur, supunându- se propriilor autosugestii. Construirea autosugestiilor În vederea eficientizării autosugestiilor, există o serie de condiții ce trebuiesc îndeplinite: * utilizarea doar
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
cu imaginea "vechiului tău eu", pe care vrei să-l schimbi. Apasă din nou un buton și, în colțul din dreapta sus, va apărea o mică imagine așa cum ai vrea să fii. Apasă din nou și imaginea mică a "viitorului tău eu" va umple cadrul. Repetă acest exercițiu de vizualizare de câteva ori și, dacă faci acest lucru, ai să vezi că imaginea ta originală - "vechiul tău eu" - devine din ce în ce mai slabă și mai puțin reală, în timp ce noua imagine
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
așa cum ai vrea să fii. Apasă din nou și imaginea mică a "viitorului tău eu" va umple cadrul. Repetă acest exercițiu de vizualizare de câteva ori și, dacă faci acest lucru, ai să vezi că imaginea ta originală - "vechiul tău eu" - devine din ce în ce mai slabă și mai puțin reală, în timp ce noua imagine devine mai strălucitoare și mai clară. Oprește noua ta imagine pozitivă pe ecran și simte că răspunzi acestei noi imagini. Concentrează-te pentru câteva momente asupra
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
ridică firea cugetătoare omorâtă de răutate”. Așa încât nu prin inconștient, ci mai degrabă prin supraconștient, cunoaște omul în stările mistice. („Locul inspirației”). E adevărat că Nichifor Crainic, în aderență cu mistica unui Eckart și Iakob Böhme, vorbește și de un eu profund, de sinea substanțială a spiritului, de Grund-ul misticii germane, ca loc în care misticul trăiește și vede prezența lui Dumnezeu, dar ține să sublinieze că „acest Grund, acest eu profund, această sine substanțială nu trebuie confundată cu inconștientul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
există următoarea trăsătură de conciliere: inteligența în înălțarea ce-o încearcă sub forța harului dumnezeiesc transcende psihologicul, ajunge până la intersecția între făptură și Dumnezeu, temelia ei, pe care ea o vede acum lămurit. Iar la această intersecție este însăși rădăcina eului, scăldată și deci întreținută de puterea dumnezeiască. Astfel îl vedem pe același Nichifor Crainic, care s-a pronunțat atât de des că nu există rațiune umană universală, ale cărei adevăruri să fie acceptate de toți, deci o rațiune umană care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
urâtului. E o anumită imperfecțiune de care suferă și suspină cosmosul din pricina omului, după cum se exprimă apostolul Pavel. De aceea, marea mișcare de afirmare a romantismului împotriva clasicismului, mișcare care și-a făcut un principiu din solidarizarea naturii cu afectele eului singuratic, nu e pentru creștinism nici o noutate, ci numai o actualizare hiperbolică a ideilor lui. Și tot astfel, omul devenind sfânt, lumina virtuții lui se repercutează ca o dezlegare și ca o îmbunare a naturii. Cu puterea lui poate îmblânzi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
create e o regăsire și o recunoaștere de-a pururea a lucrurilor în arhetipurile lor transcendente. Expresia „în sânul lui Avraam” sau „în corturile drepților”, unde nu mai e durere și suspin, vrea să spună regăsirea și recunoașterea fericită a eului personal în propria lui idee, care există în Dumnezeu din veșnicie. Din acest punct de vedere, nefericirea vieții terestre stă în uitarea propriei noastre idei, a propriului nostru arhetip ceresc, uitare ce pe izolează în vremelnicie și în nimicnicie. Arta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pune pe același plan cu producțiile „dezechilibraților” din ospicii și vede în ea semnul disoluției sociale. În Occident, fenomenul acesta e specific marelui oraș, în cosmopolitismul căruia insul, dezrădăcinat de viața organică a colectivității, se simte izolat, numai el cu eul său propriu, decolorat și vlăguit „de responsabilitatea morală față de semeni, pe care n-are cum să-i vadă. Acești expectorați ai societății pe care Osvvald Spengler îi numea „nomazii civilizației”, alcătuiesc congregații de vicii abominabile, practicate cu cinism și proclamate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care am învățat să le considerăm ca tipice ale extazului, se regăsesc, explicite sau implicite, în aceste texte poetice: dispariția lumii exterioare, pierderea puterii asupra corpului și eclipsarea conștiinței despre existența corpului, o impresie de lărgire fără limită a eului, ce pare să crească la nesfârșit, în timp ce limitele, pe care i le impunea realitatea mărginită a lumii externe și a corpului, cad. un sentiment de iluminare înaltă și limpede și care totuși nu primește să fie închisă în cuvinte, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dualist: e Dumnezeu care o provoacă și omul care o primește. Să vedem acum o definiție a inspirației artistice. Henri Delacroix ne-o dă în felul următor: „Inspirația e jocul unui dinamism mintal, pe care nu-l identificăm dintr-o dată cu eul nostru. E ceva ce se petrece în noi, fără noi și câteodată împotriva noastră. E un mod particular de a se introduce în conștiință idei, impresii, mișcări, a căror elaborare îi scapă (conștiinței)”(Henri Delacroix: Psychologie de Van, p. 198
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
împrejurărilor care, din totdeauna, au contribuit la producerea imaginii primitive”(C.G. Jung: Essais de Psychologie analytique. p. 142 ), în momentul apariției acestei imagini primitive sau a acestui arhetip, se dă o luptă cu individul netipic, din care acesta iese înfrânt. Eul e cuprins atunci de sentimentul „unei puteri supraumane”, care nu e altceva decât forța covârșitoare a inconștientului colectiv. Omul, înfrânt în individualitatea lui, e captat sufletește în tiparul universal al arhetipului și faptul acesta îi dă un sentiment de eliberare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
istorică, asupra căruia autorul nu insistă, e însă unul din cele mai prețioase izvoare de inspirație. Trecutul național e constituit din formele în care s-au încarnat viața și aspirațiile unui neam. Precum din amintirile proprii ne lămurim mai repede eul personal, din amintirile istorice se definesc virtuțile, defectele și caracterele fundamentale ale ființei neamului. Istoria e modul de a reacționa al unui popor în fața celorlalte popoare și în fața lui Dumnezeu. Istoria e modul de a-ți croi soarta pe pământ
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aparentă, de scurtă durată și fără urmare. Diferența aceasta incontestabilă ne duce mai în adânc, la cauza ei. Care poate fi această cauză? Misticul intuiește direct și nemijlocit însăși prezența lui Dumnezeu în străfundul sufletului, în sinea lui substanțială, dincolo de eul de la suprafață, în spirit. Henri Bremond, care își punea această subtilă chestiune, numește locul lăuntric, în care se descoperă lumina dumnezeiască, eul profund, ceea ce e totuna cu Grund-ul din mistica germană. Acest Grund, acest eu profund, această sine substanțială
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cauză? Misticul intuiește direct și nemijlocit însăși prezența lui Dumnezeu în străfundul sufletului, în sinea lui substanțială, dincolo de eul de la suprafață, în spirit. Henri Bremond, care își punea această subtilă chestiune, numește locul lăuntric, în care se descoperă lumina dumnezeiască, eul profund, ceea ce e totuna cu Grund-ul din mistica germană. Acest Grund, acest eu profund, această sine substanțială nu trebuie confundată cu inconștientul psihologiei modeme. Ea e mai degrabă intuiția primordială a sufletului, facultatea prin care el, entitate nemuritoare, ia
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rădăcinile luminoase ale lucrurilor se ia prin simțuri, prin intuiția sensibilă. Din acest punct de vedere e încă o deosebire fundamentală între ea și intuiția pur spirituală din contemplația mistică, ce se dispensează total de ajutorul simțurilor. Prin intuiția spirituală, eul profund al misticului ia contact cu Dumnezeu și se supranaturalizează, se îndumnezeiește. Prin intuiția sensibilă, același eu profund ia contact cu realul creat, cu universalitatea lucrurilor și trăirea acestei universalități e acel sentiment de dezmărginire și de infinit, pe care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fără îndurare și fără milă. Lepădarea de lume în asceză nu are atât un sens exterior, cât unul lăuntric, lepădarea de lumea care există în tine, de păcatul care te desfigurează. Pentru realismul creștin, lumea e de o parte, iar eul cugetător de alta. Lumea există ca realitate obiectivă în afară de noi și fără noi, iar în noi există subiectiv ca răsfrângere de imagini, de reprezentări și de idei. „Lucrurile, zice Maxim Mărturisitorul, sunt în afară de minte, iar reprezentările lor sunt așezate înlăuntru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și iubesc” totdeodată, aceasta înseamnă că ființa și iubirea sunt unul și același lucru, identitate care exclude spărtura dintre cugetare și viață, subordonând-o pe cea din urmă capriciului și imperfecțiunii celei dintâi. Identitatea dintre ființă și iubire exclude izolarea eului care iubește, obiectul acestei iubiri rămânând întreaga existență cosmică. A iubi totul după modul lui Dumnezeu înseamnă raiul pe pământ. Dar cum lucrul acesta nu se vede în dezordinea haotică a lumii sub păcat, Dostoievski plăsmuiește în nuvela Visul unui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
celălalt, de a iubi propria-ți voluptate în al doilea eu întregitor. În adâncul ei zace astfel o izolare egoistă; și orice izolare de acest fel se petrece sub seninul morții. În ascetism această izolare e înfrântă de renunțarea totală. Eul în care îți cauți întregirea e Mirele vieții veșnice și iubindu-l pe el, te-ai ridicat pe planul iubirii universale. Androginul realizat de ascet înseamnă neutralizarea instinctului erotic, eliberarea de fatalitățile legate de el și intrarea în armonia pură
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce generează tensiuni și situații stresante, frământări interioare, meditații și reverii, mutări și restructurări în conștiință. Toate acestea au ca rezultat constituirea imaginii de sine, a conștiinței și a conștiinței de sine, adică definirea identității ca nucleu al personalității. Dezvoltarea eului social ca dimensiune complexă a personalității reprezintă rezultatul depășirii egocentrismului specific copilăriei, al achizițiilor multiple de roluri sociale și al asumării statusurilor noi împreună cu cerințele și responsabilitățile pe care le incumbă acestea. Adolescența reprezintă ”o fază de restructurare afectivă și
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
perioadă sunt explicate dintr-o perspectivă psihanalitică: ”prin renașterea mișcării de separare/ individualizare a micii copilării; prin reactivarea conflictului oedipian; prin desprinderea de imaginile parentale infantile și prin reatașarea de noile obiecte libidinale; prin raporturi defensive față de un ideal al eului și de pulsiunile pentru stabilirea unui nou echilibru narcisic (refulare, deplasare, refuz, clivaj, intelectualizare, ascetism, proiecție). Adolescența este în felul acesta un moratoriu identificat cu o problematică identificatorie: esențialul constă din negocierea doliilor, a pierderilor și a deziluziilor până în momentul
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]