12,265 matches
-
cameră mobilată ca un muzeu și le arată câteva potcoave descoperite în șanțul de apă din jurul conacului Holdernesse, care fuseseră folosite de baronii tâlhari de la Holdernesse în Evul Mediu pentru a-i deruta pe urmăritori. Acest artificiu provine din mitologia greacă; zeul Hermes a furat vitele fratelui său, zeul Apollo, punându-le potcoave care semănau cu copita unui cal și păcălindu-l astfel pe Apollo. Data poate fi dedusă din menționarea în povestire a datei de 13 mai care a căzut
Școala de stareți () [Corola-website/Science/324380_a_325709]
-
Calochir (Kalokyros) Delphinas (în limba greacă, Καλοκυρός Δελφινάς) (a doua jumătate a secolului al X-lea, fl. cca. 982-989) a fost un general bizantin, devenit Catepan de Italia, care a sfârșit prin a se răscula împotriva împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul și a fi executat
Calochir Delphinas () [Corola-website/Science/324452_a_325781]
-
Ioan Curcuas (în limba greacă: Ἰωάννης Κουρκούας, în limba italiană: Giovanni Antipati da Cusira) a fost catepan bizantin de Italia de la anul 1008 până la moarte. Originile sale sunt armenești. A fost martorul primei revolte a longobarzilor împotriva stăpânirii bizantine din Apulia. După ce fusese "strategos" al
Ioan Curcuas (catepan) () [Corola-website/Science/324453_a_325782]
-
(în limba greacă: Βασίλειος Βοϊωάννης, în limba italiană: Bugiano) a fost catepan bizantin de Italia din anul 1017 până în 1027) și unul dintre cei mai mari generali bizantini ai vremii sale. Victoriile sale pe câmpul de luptă au permis Imperiului Bizantin să își
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
(în limba greacă: Νικηφόρος Δουκειανός}}, în [[limba italiană: Niceforo Dulchiano sau Doceano) (d. [[1040]]) a fost [[Catepanatul de Italia|catepan bizantin de Italia]] între anii [[1039]] și [[1041]]. El a fost martorul fazei incipiente a răscoalei conduse de [[Arduin Longobardul]]. A murit asasinat
Nikefor Doukeianos () [Corola-website/Science/324469_a_325798]
-
sau Maurikas (în limba greacă: Μαύρηξ/Μαυρίκας) a fost un conducător naval bizantin din a doua jumătate a secolului al XI-lea, implicat în special în războaiele Bizanțului cu normanzii din sudul Italiei. Identitatea sa nu este pe deplin sigură, dat fiind că trei personaje
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
expediție asupra sarazinilor din Siclia, i s-a alăturat cu o puternică armată. Ca urmare, în 1026, după un asediu de 18 luni de zile, orașul a căzut. Contele de Teano a obținut totuși liberă trecere către Napoli din partea comandantului grec. Pandulf al IV-lea a revenit la conducerea principatului și a rămas la pature până în 1038. În 1027, Pandulf al IV-lea l-a înfrânt și depus pe ducele Sergiu al IV-lea de Neapole, însă acesta din urmă a
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
preluat controlul asupra Capuei, pe care i-a acordat-o lui Guaimar, alături de titlul princiar. Cu aceeași ocazie, împăratul german a recunoscut dependența Aversei de comitatul de Salerno. Între timp, Pandulf s-a deplasat la Constantinopol, căutând protecția aliaților săi greci. Cu toate acestea, în condițiile modificărilor rapide de alianțe și al jocurilor politice, el a fost închis și de către bizantini. În continuare, Guaimar a intrat în conflict cu împăratul bizantin Mihail al IV-lea, care, chiar înainte de a muri, l-
Pandulf al IV-lea de Capua () [Corola-website/Science/324492_a_325821]
-
vreme de aproximativ 30 de ani, va fi mereu pomenit în documente, cel mai adesea ca uricar, dar și ca stolnic al doilea sau vornic de Câmpulung Rusesc. Ginerele lui Miron, Afendule(a) era, după cum pare a indica numele său, grec. De la prima apariție a acestui personaj în documente, se vede că este un om cu bani. Astfel, în aprilie 1742, îl împrumuta cu 200 de lei pe socrul său, pentru ca acesta să mai cumpere o parte din Cordăreni de la Aristarh
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
fi condus de către un localnic, un anume Vasile, a cărui supunere față de împăratul de la Constantinopol a devenit curând pur nominală. Pe de altă parte, el avea titluri bizantine, precum "patrikios" sau "hypatos" ("consul"), monedele bătute în ducat purtau efigia împăratului grec, iar greaca era limba oficială. Totodată, ducele avea autoritate asupra porturilor vecine Gaeta, Amalfi și Sorrento, deși fiecare dintre acestea se bucura de o largă autonomie, în special în perioada târzie a ducatului de Neapole. În anul 763, ducele Ștefan
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
către Occidentul papal. Grecii bizantini începeau să fie percepuți ca reprezentând o amenințare la fel de mare pentru napolitani precum longobarzii. Cândva către începutul secolului al IX-lea, ducele de Neapole a început să inscripționeze monedele în latină, latina înlocuind totodată limba greacă din uzul oficial. Chipul împăratul de la Constantinopol a fost treptat înlocuit de pe monede cu cel al Sfântului Januarius. Actele încă erau datate în funcție de domnia împăratului din răsărit, însă acesta din urmă nu avea nicio influență asupra chestiunilor legate de ducatul
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
de Salerno, ajungând să presteze omagiu acestuia. Neapole a constituit ultimul stat din sudul Italiei pe care normanzii l-au subjugat. Ducatul a supraviețuit căderii principatelor longobarde (Principatul de Capua, Principatul de Salerno, Ducatul de Benevento), precum și ducatelor de sorginte greacă (Ducatul de Amalfi, Ducatul de Gaeta, Ducatul de Sorrento). În 1137, ducele Sergiu al VII-lea a fost silit să se predea lui Roger al II-lea al Siciliei, care se proclamase rege al Siciliei cu șapte ani înainte. Sub
Ducatul de Neapole () [Corola-website/Science/324514_a_325843]
-
prietenul. Multe din elementele acestui mit se regăsesc, sub forme asemănătoare, în alte mituri ulterioare referitoare la semizei. Semizeii sunt prezenți în majoritatea sistemelor mitologice, dar ei au avut o importanță cu totul deosebită în mitologia și în religia antică greacă. Cultul lor era întreținut mai ales de către cei care se considerau descendenți din acești eroi și care invocau, astfel, protecția lor. Printre semizeii cei mai cunoscuți din mitologia greacă se numără : Heracle (fiul lui Zeus și al muritoarei Alcmene), Perseu
Semizeu () [Corola-website/Science/327415_a_328744]
-
o importanță cu totul deosebită în mitologia și în religia antică greacă. Cultul lor era întreținut mai ales de către cei care se considerau descendenți din acești eroi și care invocau, astfel, protecția lor. Printre semizeii cei mai cunoscuți din mitologia greacă se numără : Heracle (fiul lui Zeus și al muritoarei Alcmene), Perseu (fiul lui Zeus și al muritoarei Danae), Tezeu (fiul lui Poseidon și al muritoarei Aethra), Minos (fiul lui Zeus și al Europei), Ahile (fiul zeiței Thetis și al muritorului
Semizeu () [Corola-website/Science/327415_a_328744]
-
formează la gura de vărsare a unui râu. Unele limane pot avea dimensiuni mari (Razelm : 394,30 km² ; ansamblul lagunar înconjurător cu limanele Golovița, Zmeica și Sinoe : 731 km²) dar altele sunt mult mai mici (Tașaul, Techirghiol, Tatlageac...). În limba greacă λιμένας - "limenas", înseamnă golf sau port. În limba turcă s-a preluat sub foma "Liman". Ca urmare a extinderii otomane la vestul și nordul Mării Negre, denumirea s-a extins la lagunele și lacurile ce puteau adăposti corăbii. Cu ajungerea Lipovenilor
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
și în limba rusă : лиман - "liman". Din punct de vedere geografic, numele desemnează în mod specific și precis lagunele adesea salmastre, situate la ieșirea unui curs de apă dulce spre mare și legate de aceasta printr-o "portiță" (în limba greacă στόμα - "stoma", adică gură, în rusă бухтa - "buhta", idem), care străpunge cordonul litoral ce le desparte de larg (în română "perisip", în greacă αμμογλώσσα "limbă de nisip", în rusă коса - "kosa"). Limanele sunt specifice Mării Negre. În România comunistă denumirea de
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
Apele sale sunt salmastre, cu o concentrație în săruri de circa 15 g/l. Pe malul limanului Sinoe, în partea nordică a actualei peninsule Istria, se găsesc ruinele cetății antice Histria, ridicată acum 2600 de ani de navigatorii și negustorii greci, care s-au așezat în adăpostitul golf Halmyris de odinioară, pentru a schimba cu băștinașii geto-daci pește sărat, ulei de măsline, vinuri, obiecte de podoabă grecești și facle din rășina pinilor ce creșteau atunci în jurul cetății, pe grânele, mierea, ceara
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
Numele feminin Diomede (greacă: Διομήδη, "Diomede") este purtat de patru personaje minore din mitologia greacă. În "Iliada" lui Homer, Diomede a fost o iubită a lui Ahile, în timpul Războiului Troian (după Briseis, care a fost revendicată și obținută, în cele din urmă, de către Agamemnon). Ea a fost fiica regelui Phorbas din Lesbos, insulă locuită în
Diomede (nume feminin) () [Corola-website/Science/327447_a_328776]
-
fine, Amyklas a mai avut și alte câteva fiice: Laodamia (sau Laneira, căsătorită cu Arcas, regele eponim al Arcadiei), Hegesandra și (într-o opinie cu totul izolată) Daphne / Pasiphae, iubita lui Apollo metamorfozată în dafin. În genealogia mitică a poporului grec, prezentată în cartea I a "Bibliotecii" lui Apollodor, Diomede a fost fiica lui Xouthos (Xuthus). Xouthos a fost unul dintre cei trei fii ai regelui mitic Hellen (alături de Aiolos / Aeolus și Doros / Dorus) din care s-au tras marile triburi
Diomede (nume feminin) () [Corola-website/Science/327447_a_328776]
-
un număr restrâns de complici și a capturat Acropola. După Herodot, Policrate este primul conducător de la Minos (legendarul rege al Cretei care a încercat „talasocrația” (dominația navală). Insula Samos a atins în timpul lui Policrate un moment de importanță în lumea greacă, atât militară cât și civilă. Policrate a devenit posesorul unei flote care-i asigura supremația navală regională și a transformat temporar insula Samos într-un centru de putere navală al Ioniei. Herodot menționează alianța sa cu Amasis II, faraon al
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
prezicere a morții lui Policrat. Lucrările efectuate în Samos în această perioadă, ca tunelul lui Eupalinos, un nou Heraion (templu dedicat zeiței Hera), precum și portul din Samos, sunt lucrări pe care Herodot le considera printre cele mai impresionante din lumea greacă a începutului de secol V î.Hr. Într-un pasaj probabil mitologic, Herodot povestește cum faraonul ar fi rupt de fapt alianța pentru că Policrate dădea dovadă de prea mult noroc. I-ar fi recomandat deci să piardă unul din lucrurile cele
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
fi rupt de fapt alianța pentru că Policrate dădea dovadă de prea mult noroc. I-ar fi recomandat deci să piardă unul din lucrurile cele mai de preț pentru a nu strica echilibrul, o normă care era mai degrabă un imperativ grec decât egiptean ("Nimic în exces" era înscris pe frontului templului din Delfi). Policrate aruncă un inel prețios în mare pentru a urma sfatul lui Amasis, însă un pescar se nimerește să pescuiască exact peștele care a înghițit inelul, să-l
Policrate () [Corola-website/Science/327434_a_328763]
-
face parte din papirusurile aramaice de la Elephantina. O altă traducere în aramaică a fost găsită la Sakkarah/Saqqarah în Egipt, iar versiuni akkadiene au fost găsite în Babilon. Prima mențiune istorică a inscripției a fost făcută de istoricul și medicul grec Ctesias, care îi nota existența spre anul 400 î.Hr. Tacitus o menționa și el și descria unele monumente auxiliare, mult timp uitate, aflate la baza falezei, unde se află un izvor. Ceea ce a rămas este conform cu descrierea sa. Diodor din
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
număr de spectatori din toate timpurile, pește 2.500.000. În anul 1991, Vangelis se mută la Paris pentru înregistrările albumului The City la Sudio Mega. Producția complicată a acestui album durează peste 6 luni. Rousseau îl însoțelte pe compozitorul grec în Olanda, la concertul Eureka, concert al Comunității Europene inițiat de François Mitterrand pe tema industriei și transportului. Acest concert impetuos are loc în portul industrial Rotterdam cu pește 800.000 de spectatori. Concertul este transmis prin satelit în toate
Frederick Rousseau () [Corola-website/Science/327505_a_328834]
-
se desfășoară în stadionul antic din Panathanaikos, în fața a 75.000 ce spectatori, si este transmis prin satelit unei audiențe de pește 820 de milioane de telespectatori din toată lumea. Prin originalitatea să și referințele către sporturile antice, spectacolul entuziasmează publicul grec. Între timp, Rousseau compune coloana sonoră pentru 40 de filme documentare etno-zoologice, și lansează în anul 1999 colecția de 5 albume "Terres de Légendes". Proiectul lui Vangelis numit Mythodea începe în anul 1993 și este definitivat în 2001. Rouusseau coordonează
Frederick Rousseau () [Corola-website/Science/327505_a_328834]