16,589 matches
-
uimitor pentru mulți deoarece eu Însumi eram atunci membru supleant c.c.! ...Ei bine, Însuși Marin Preda, profitând de acel cerc, gol de simpatie și prestigiu care se crease În jurul meu, mi-a refuzat publicarea romanului Bunavestire după ce a ținut manuscrisul cărții vreo doi ani În sertarele editurii și după ce, știindu-mă sărac, Încercase să mă convingă „să tai În două romanul”. În plus, mergând odată În audiență la tov. Dumitru Popescu, secretar c.c., și fiind Întrebat „despre ce e
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În sertarele editurii și după ce, știindu-mă sărac, Încercase să mă convingă „să tai În două romanul”. În plus, mergând odată În audiență la tov. Dumitru Popescu, secretar c.c., și fiind Întrebat „despre ce e vorba de fapt În manuscrisul Buneivestiri”, el a răspuns nonșalant că În carte „e vorba de un viol În baie și de o organizație contra statului” (lucru comunicat mie, În prezența lui Ivasiuc, de Dumitru Ghișe, adjunct al ministrului culturiiă. Exilul la Greci era privit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se pun bazele unor prietenii care vor dura peste ani. Se simte atașat de tânărul profesor Constantin Parfene, care îl fascinează cu o lecție despre lirica erotică a lui Eminescu, trezindu-i interesul pentru marele poet. Din această perioadă datează manuscrisul Însemnările unui băiețandru, cuprinzând notații ce vor fi punctul de plecare al însemnărilor din ciclul Numere în labirint. Frecventează cenaclul literar din Bârlad. 1963-1964. După terminarea liceului, profesează ca suplinitor în învățământ, la Sârbi, apoi este mutat în satul Orgoești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
accentuat, căci fiecare din eroii lui Th. Codreanu păstrează germenii unei evoluții pline de interes. Observând, în final, că stângăciile sunt mai degrabă ale tehnicii "rezumatului" la care romanul propriu-zis a fost supus (și pe care l-am cunoscut în manuscris) recomandăm cu căldura cititorilor noștri cartea unui prozator autentic, de la care așteptăm surprize dintre cele mai elocvente. De altfel, Constantin Ciopraga și Edgar Papu (critici de prestigiu) au salutat în termeni mai mult decât pozitivi apariția volumului. "Vremea nouă", nr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înfăptuită la nivelul stilului de către românul Mihai Eminescu". Dar dacă despre această insolită "paralelă" s-a mai vorbit, comparatismul de echivalare al lui Theodor Codreanu aduce numeroase alte argumente în sprijinul contribuțiilor științifice ale marelui poet; astfel, Eminescu "discută în manuscrise de moartea termică a universului înaintea contemporanilor noștri", limbajul poetic din Luceafărul atinge "rigoarea limbajului matematic", se invocă "universul în rotație" a lui Gödel, similitudinile cu marile "cuceriri ale științei epocii nucleare", anticiparea teoriei recente a "bing-bang"-ului și alta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poate separa de timp, încât este problematic dacă a avut năzuința cunoașterii "în simultaneitate". Theodor Codreanu pune prea mare preț pe însemnările fiziografice ale lui Eminescu, note de curs sau de lecturi, foarte rar reflexii filosofice personale. Trimiterile la diverse manuscrise fără indicații asupra contextului derutează. De altfel autorul nu le-a descoperit singur în manuscris, ci în culegerea Fragmentariu, de Magdalena D. Vatamaniuc și în notele și comentariile edițiilor Aureliei Rusu din Operele lui Eminescu. Nu mai spun că nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu pune prea mare preț pe însemnările fiziografice ale lui Eminescu, note de curs sau de lecturi, foarte rar reflexii filosofice personale. Trimiterile la diverse manuscrise fără indicații asupra contextului derutează. De altfel autorul nu le-a descoperit singur în manuscris, ci în culegerea Fragmentariu, de Magdalena D. Vatamaniuc și în notele și comentariile edițiilor Aureliei Rusu din Operele lui Eminescu. Nu mai spun că nici cele 667 de note plasate la sfârșitul cărții nu trimit toate la texte direct, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Eminescu întreprinderea este deosebit de dificilă, în primul rând din motive pur tehnice: opera nu este publicată în întregime, caietele poetului își așteaptă încă editorul. Or, tocmai aici stă nodul problemei: lectura simultană pune pe același plan de referință, proiecte manuscrise și texte publicate, note de atelier și articole de presă, variante abandonate și poezii definitivate de poet, antume și postume etc. Fără îndoială, totul pleacă dintr-un centru unic, dintr-un etimon spiritual original, dintr-o viziune arhetipală. Din acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de poet, antume și postume etc. Fără îndoială, totul pleacă dintr-un centru unic, dintr-un etimon spiritual original, dintr-o viziune arhetipală. Din acest punct de vedere lectura plană, totalizantă, este legitimă. Dar în stadiul actual al cunoașterii totalității manuscriselor eminesciene, ea nu poate avea decât un caracter provizoriu, de mare probabilitate desigur, dar ipotetică în multe cazuri. Căci se poate foarte bine ca descoperirea unei "noi" însemnări să ne îndrepte atenția într-o direcție încă imprevizibilă. Criticul știe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
statutul arheului eminescian concept îndelung tatonat în istoria gândirii universale de la presocratici, Aristotel și Paracelsus până la Schopenhauer și Heidegger. Nici Eminescu nu-l elaborează în toate articulațiile lui conceptuale, dar referințele asupra lui, atâtea câte a diseminat prin proză, prin manuscrise subsidiare și notații fugare, sunt suficiente pentru a-i conferi rang de principiu ontologic central în stare să "închidă într-un singur focar reminiscența conștiinței în genere kantiene și, totodată, monumentul, calea de acces către ele fiind conștiința individuală, lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și izbândește: se substituie umbrei sale, redobândind starea de început, aceea de Ar[c]haeus. El trece adică dintr-o conștiință individuală la celelalte, la un substrat uman etern. "Archaeus este singura realitate pe lume", zice Eminescu, precizând adesea în manuscrisele sale: "Eu și cu tine un singur eu"; Oare eu, tu, el nu e totuna ?". Cum procedează Eminescu, poetul și filosoful în cunoașterea Ființei. Firește, nu-și cruță înaintașii (spune Theodor Codreanu) și, asemenea lui Heidegger în fața lui Hegel, deplasează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ne aflăm pentru prima dată în situația ca un român să nu se considere apt de a ocupa o catedră universitară. Să fi fost Eminescu incapabil de a preda studenților filosofia? Cu siguranță că nu. Evidența probatorie există în însemnările manuscrise, în articolele de presă, în universul liricii sale, iar "fragmentarismul" filosofic al poetului, care nu-i dă dreptul la un sistem (veritabil obstacol pentru atâtea generații de cercetători) ar putea releva, pe de altă parte, ideea unei organicități, a unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
De altfel, medicii de la institutul lui Leidesdorf nu vor împărtăși nici ei diagnosticul celor de la București. Dar din jurnalul de observații medicale de la institutul vienez lipsesc multe file, care nu știm ce conțineau, iar o presupusă a doua ladă cu manuscrisele poetului din acești ani a dispărut se pare pentru totdeauna. "Boala poetului spune Theodor Codreanu a fost vindecabilă. A devenit incurabilă, în schimb, grație morții civile care i s-a programat". Odată elaborat, scenariul scoaterii lui Eminescu în afara vieții sociale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unei sensibilități mediocre, destul de greu de dezrădăcinat. Și acestea mai cu seamă atâta vreme cât opera poetului nu fusese dată la iveală integral. Acum însă, când uriașul travaliu de editare a operei complete început de Perpessicius (care și-a pierdut vederea descifrând manuscrisele cu nobila sa pietate) s-a încheiat recent de o echipă condusă de D. Vatamaniuc și Petru Creția, cu același devotament față de creația eminesciană, datele problemei se schimbă. "Eminescologia" s-a constituit treptat pe măsura descoperirii operei și a pătrunderii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
târzie a Sodomei și Gomorei (evident, având în vedere satul Varvara) și care ar amenința omenirea cu o invazie asemănătoare proliferării canceroase a celulelor vii". Printre probele propuse de reclamantă fusese și un caiet al lui Dimitrie Cristea, dar acest manuscris dispare din mapa cu materialele dosarului. Apoi naratorul se întâlnește cu autorul manuscrisului care este "un tânăr blond, de nici treizeci de ani, cu trăsături de nordic, de o izbitoare expresivitate venind din niște ochi albaștri, limpezi și ușor surprinși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar amenința omenirea cu o invazie asemănătoare proliferării canceroase a celulelor vii". Printre probele propuse de reclamantă fusese și un caiet al lui Dimitrie Cristea, dar acest manuscris dispare din mapa cu materialele dosarului. Apoi naratorul se întâlnește cu autorul manuscrisului care este "un tânăr blond, de nici treizeci de ani, cu trăsături de nordic, de o izbitoare expresivitate venind din niște ochi albaștri, limpezi și ușor surprinși ..." Ziaristul este intrigat nu atât de portretul fizic al lui Dimitrie Cristea, cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
colorate, căci varvarienii "n-aveau ochi pentru verdele pur din privirile Corei, pentru dâra de lumină adusă în Varvara". Se țes intrigi, bârfe, se lansează zvonuri dintre cele mai dezmățate, dar, în pofida lor, Dimitrie Cristea are curajul să-i transmită manuscrisul său despre Marele Labirint, lucrare pe care o considera proprietatea ei, el fiind doar un scrib conștiincios. Gestul lui se dovedește, ulterior, a fi o autentică și originală declarație de dragoste, semnificație pe care o sesizează bătrânul Gherasim Iscariotul, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scrib conștiincios. Gestul lui se dovedește, ulterior, a fi o autentică și originală declarație de dragoste, semnificație pe care o sesizează bătrânul Gherasim Iscariotul, un mai vechi prieten al lui Dimitrie Cristea, acesta îndemnându-l din capul locului să prezinte manuscrisul la vreo editură. Între timp, după o banală ceartă cu soția, Dimitrie Cristea pornește în afara satului, ajunge într-o pădure, urcă un pisc înzăpezit, care ia conturul Muntelui Alb din basmele varvarienilor și, răpus de o criză renală, își vine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
s-a vrut un inițiat și, în acest sens, e mai aproape de Ion Barbu. Iar spre deosebire de eminescologii așa-ziși consacrați, Cezar Ivănescu este singurul care l-a citit integral pe inegalabilul predecesor ce se considera, conform unei însemnări dintr-un manuscris al său, "buddist, deci creștin la puterea a zecea". Ștefan Lupașcu afirmă că Dumnezeu e afectivitate. La postmoderniști iubirea e parodie. Nu și la Cezar Ivănescu care accede la izvoarele primordiale ale gândirii omenirii. Afectivitatea simulată duce la sentimentalism, precum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în 1993, erau de presupus avataruri diverse ale cărții până la tipărire. Surpriza de proporții survine abia după citirea Cuvântului explicativ al autorului, din care aflăm siderați că prima versiune, inevitabil tinerească a cărții, datează din 1968 (sic!). Mica odisee a manuscrisului întinsă pe 38 de ani ilustrează cum nu se poate mai bine "culisele" cenzurii din epoca totalitară, vitregiile conjuncturale și micimea unor oameni, contrastantă în raport cu generozitatea altora. Faimosul dicton latin Habent sua fata libelli este confirmat cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
critic și istoric literar al Iașului, prof. univ. dr. doc. acad. Constantin Ciopraga are generozitatea să-i citească și să-i aprecieze cugetările dându-i de înțeles că "e mai productiv" să se impună cu altceva în cultură și să dea manuscrisul la tipar abia după ce-și va face un "nume". Volumul, dedicat mamei Domniei sale, se bucură de o prefață semnată de excepționalul erudit și strălucit analist și comparatist Edgar Papu care vede în scriitorul Theodor Codreanu "un gânditor aforistic", autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e un lucid care ascunde destulă afectivitate și o vehemență de polemist pur-sânge, departe de inhibițiile provinciale. Atuurile sale sunt: informația bogată până la erudiție o intelectualitate deopotrivă emoțională și analitică -, ritm stilistic adecvat, între vioiciune și deliberare bine temperată. Cu manuscrisul recentei cărți, Fragmentele lui Lamparia, Theodor Codreanu umblă în geantă de prin 1982, a bătut din poartă în poartă pe la oameni de bine și, din diverse pricini, abia acum a reușit să îl dea în vileagul lumii. între timp, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
autorul o exprimă într-un mod mai personal" (Vauvenargues). "Familia", nr. 3-4, martie-aprilie 2003 Ion Gheorghe PRICOP " Fragmentele lui Lamparia", de Theodor Codreanu Dând dovada unui autor exigent cu sine însuși, care se străduiește să-și facă personal ordine în manuscrise, depunând o strădanie demnă de invidiat spre a duce cuvântul scris până la faza finală, aceea de sub teascurile tipografiei, d-l Theodor Codreanu publică o nouă lucrare, de astă dată de maxime și cugetări. lată o nouă ipostază a intelectualului de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cea care deține secretele facerii, izvorul rosturilor și al rostirii, nașterea lumii prin cuvânt, spiritul a toate cunoscător și veghetor. Tentativa autorului de a-și publica prezenta lucrare a fost mai veche. Sunt unul dintre aceia care știu de peregrinările manuscrisului prin redacțiile mai multor edituri, ba chiar de rătăcirea, la un moment dat, a acestuia și imposibilitatea autorului de a-l mai recupera. Așa încât, Fragmentele au trebuit rescrise, revăzute de pe ciorne și aduse din nou la lumina zilei. Se înțelege
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
inserție, aptitudinea pentru normale relații interpersonale. Și se mai poate adăuga aici faptul că poetul a fost mereu conștient de starea lui de om sacrificat, de faptul că era "cu metodă" îndepărtat de lume și chiar de lada lui cu manuscrise. Subtilă metodă de "protecție"!... Th. Codreanu a înțeles bine "argumentul" cel mare pe care îl caută contestatarii pentru scoaterea lui Eminescu (ziaristul și poetul) din normalitatea psihică. Discursul său, de un orizont informațional rar întâlnit, exclude biografia subțire (o va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]