12,837 matches
-
deloc În stare să fac pe orbul. În cele câteva minute ale Împleticitei conversații, am convenit asupra unei scurte, da, scurte Întâlniri de limpezire. A fost scurtă, Într-adevăr, și Îmi amintesc exact felul În care am rezumat fostei mele prietene ceea ce se Întâmplase. Am citit o anume stupoare În tăcerea interlocutoarei, a cărei replică nu Îmi contrazicea argumentele. În final, mi-a propus să reiau, oricât de sporadic, colaborarea. N-aș fi putut promite nimic, mi se părea că greșelile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cei din Est. Lungile convorbiri telefonice dintre New York și Yowa mă plonjaseră Într-un trecut de care mă despărțeam greu. Interlocutoarea accelerase tangajul meu reluat Între acolo și aici, atunci și acum. Mă bucuram, fără reținere, de această voce vie, prietenă, risipitoare cu umorul, sensibilă, sceptică, nu te săturai s-o asculți. Întâlnirea de câteva zile la New York, În modestul hotel Belvedere, de pe strada 48, unde locuiam și unde Închiriase și vizitatoarea o cameră, a fost fracturată de „Întârzierile” Gabrielei și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
perioadă nazistă, dar și despre ambiguitățile situației politice postbelice. Tac și ascult. „De la un anumit nivel uman, indivizii se Înțeleg instantaneu, să știți. Indiferent de limba, culoarea sau experiența lor”, spune profesoara de germană care lucrează cu oaspeții la DAAD. Prietena mea bibliografă intervine: „Să nu idealizezi. Dacă ar trebui să lucrezi, să trăiești viața zilnică, ai Întâlni repede și viclenia, și răutatea, și invidia”. Berlinul mă avantajează, probabil: nu sunt silit să descopăr rutina, pot căuta doar potențialitățile. * „Sperăm că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Gute wünschen für Ihren Besuch in Berlin und überhaupt für diesses neues Jahr. Ich kann gar nicht verstehen, dass es Ihnen nicht bekannt ist, das wir bereits für Sie einen Vertrag geschlossen haben”1, scrie doamna din Zürich, noua mea prietenă literară. Da, au Început să sosească scrisori. Sunt altfel decât de obicei. Mai puțin crispate, parcă, mai puțin codificate. * Bursierul dintr-o țară a Europei de Răsărit nu este la fel cu colegul său din Franța, Anglia sau Elveția, nici
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a orașului, bărcile și apa se aflau la un pas, ca și În ecranul ferestrei din cameră. Vreme excelentă, soare primăvăratec, turiști puțini, berechet timp de plimbări și delăsare. Nopți Înstelate, vinul excelent, atmosfera cordială. Ne așteptase la Veneția o prietenă italiană care ne dusese, În aceeași dimineață, să vizităm, abia acum cu adevărat, Ghettoul. Rabinul locului părea, mai curând, un civil tocmai ieșit, pentru o scurtă pauză, de la oficiul de asigurări sau de stare civilă, sau de tranzacții navale. Ne
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nr. 10 și 11-12/2003) Pisica lui Michaeltc "Pisica lui Michael" Una dintre acele duminici după-amiaza, făcută „să-ți amintești emoții”, cum spune Poetul. Ne aflam În ospitaliera locuință a doamnei Melsene Timsit, la Paris, și În prezența Evei Koralnik, prietena comună. Cordialitatea expansivă a oaspetelui german cu temperament latin ne fermecase instantaneu. După-amiaza se supunea seducătoarei locvacități a vorbitorului, confortabil instalat pe canapea, cu gulerul cămășii desfăcut și mânecile neglijent suflecate, cum aveam să-l revăd În anii următori, nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
celei de a 60-a aniversări a zilei de naștere a directorului, Michael Krüger) (Familia, nr. 1/2004) Un dadaist?tc "Un dadaist ?" Ultima mea Întâlnire cu Saul Steinberg a avut loc În februarie 1999. Îl invitasem la cină Împreună cu prietena sa, Prudence, și avusesem grijă să fie prezente și două amice ale mele din Milano, cu care putea vorbi italienește despre orașul de care se simțea atât de legat. După câteva zile, ne-a trimis, Cellei și mie, În semn
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tipărirea cărților legionare scrise până la acea data, ceea ce a format o zestre neprețuită pentru fiecare din legionari în prigoana lui Antonescu și apoi în nesfârșita prigoană comunistă. Tot în sarcina lui era și întreținerea legăturilor cu organizațiile naționaliste din statele prietene. Astfel în 2 noiembrie 1940 îl găsim în fruntea unei delegații, care răspunde invitației organizației germane Hitlerjungend cu un grup de 10 legionari, care pe data de 2 noiembrie 1940 este primit la Viena, pe aeroport, de oficialități germane de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fi putut urmări în prezent din așa-zisele Memorii a lui Niță Ghimbășeanu, care făcuse parte din echipa de anchetă. Despre aceste memorii am auzit de la Niculaie Ruse (Basu) că ar fi fost lăsate într-un geamantan, la o familie prietenă din Hamburg. Cum Niculaie Ruse a murit și adresa și numele familiei respective din Hamburg nu se știu, memoriile le considerăm definitiv pierdute. întrucât Mușat dispăruse din lagăr de câteva luni și cum din anchetă a rezultat că el trebuia
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Petrașcu degaja un spirit sănătos și robust în ciuda șubrezeniei sale fizice, căci se mișca anevoie datorită unui reumatism din detenție. Cu vreo două săptămâni înainte de a muri a trecut împreună cu soția sa pe la noi, dat fiindcă soțiile noastre erau vechi prietene și mai ales că stătuseră împreună în închisoare. Am putut vedea cu acest prilej la el mulțumirea că-și poate trăi viața liniștit în sânul familiei. Am rămas înmărmurit când mi-a spus soția că a murit D-nul Petrașcu
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Nu o privire plină de interes, ci una care nu spunea nimic, de parcă eram firma unui restaurant Denny sau un semnal rutier. Am privit-o și eu scurt. Era frumoasă, dar nu o frumusețe ieșită din comun. Genul acela de prietenă apropiată a unui protagonist de film TV sau căreia, atunci când stai cu ea la cofetărie față-n față, îți vine să-i pui întrebări de soiul: „Ce s-a întâmplat? Nu te simți bine?“ Genul care apare o singură dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am închis telefonul. La ora unsprezece m-am dus la toaleta din parc, m-am urcat apoi în mașină și am pornit spre port, gândindu-mă la perspectiva congelării. Când am trecut prin Ginza, am căutat-o din priviri pe prietena mea, bibliotecara, dar n-am văzut-o. Strada aceea luxoasă era plină de oameni de afaceri îmbrăcați în costume. În fața ochilor mei se perindau doar chipuri necunoscute. Când am ajuns în port, am tras mașina lângă o magazie mică, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
capacitatea textelor de a produce Text, ilustrând o fază sentimental-trubadurescă și ironic-livrescă a poeziei sale: „Ah, după-masa ceea,-n care obosisem tu și eu, să/transformăm o farfurioară, albă cu dungă conabie, -ntr-o scrumieră;/ căci aveam oaspeți, peste noapte; o prietenă și-un flirt al ei, -și cătasem prin vecini, care-ncotro, o/ somieră” (Despre nimic). Retorica amoroasă se oglindește în parafraze, parfumul cuvintelor fiind mereu altul, tot mai nebănuit. Areal (1983) duce cu gândul la Mateiu I. Caragiale, la lumea
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
1954-1959; Prima însemnare a inginerului Sie Fan-Si, București, 1954; Mesajul lui U Iuan-Tuo, București, 1955; Vecinii, București, 1955; Micul Kan, București, 1956; De la potop încoace, București, 1958; A cincea roată la căruță, îngr. și pref. Ion Mihăileanu, București, 1962; Prietena mea Pix, București, 1963; Cărțile Horodiței, București, 1965; Zodia înstrăinării (Contravizitele doctorului B.A.), București, 1966; Accidentul era inevitabil (Contravizitele doctorului B.A.), București, 1967; Zodia înstrăinării. A cincea roată la căruță, București, 1967; A treia Romă (Contravizitele doctorului B.
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
tot de dragoste, fiind cea dintre Scriitor și Ea-Criticul. Scriitorul, autor de teatru, un fel de Don Juan insensibil, învață treptat să iubească. „Dascălii” lui sunt cele două femei din viața concretă și cea livrescă: Femeia concretă, iubita, și Criticul, prietena platonică, de fapt ipostazele aceluiași principiu feminin, contopite în cele din urmă. SCRIERI: Impresii literare sovietice, București, 1948; Maiakovski, București, 1949; Problemele realismului critic în literatură, București, 1951; Aspecte din dramaturgia lui Gorki, București, 1954; Cazul Benet (în colaborare cu
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
București, 1936; Marea fugă, București, 1938; Destine, București, 1939; Intermezzo, Brașov, 1939; Album de familie, București, 1945; Flori de hârtie, București, 1947; Cumpăna, București, 1949; Premiera, București, 1952; Teatru, București, 1952; Egală în drepturi și datorii, București, 1954; Marea noastră prietenă, București, 1954; O noapte grea, București, 1954; Cetatea de pe Târnave, București, 1955; Cei de mâine (Atențiune, copii!), București, 1956; Oameni și jivine, București, 1956; Primăvara în noiembrie, București, 1956; Trei generații, București, 1956; Ultima Tauber, București, 1956; Arborele genealogic, București
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
1994), al cărui titlu familiar-detașat maschează o viziune funciar tragică a existenței. Romanul e construit printr-o foarte fină punere în abis: o scriitoare se împrietenește cu o tânără asistentă socială care, stimulată de dorința de a străluci în ochii prietenei, scrie și ea un roman; scriitoarea, care își trăiește propriile sale drame (reîmpăcarea cu soțul dezertor, educația fiului adolescent, o iubire târzie și fără perspective pentru un protestatar), devine cititoare a romanului, ale cărui eroine sunt două prietene adolescente, care
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
în ochii prietenei, scrie și ea un roman; scriitoarea, care își trăiește propriile sale drame (reîmpăcarea cu soțul dezertor, educația fiului adolescent, o iubire târzie și fără perspective pentru un protestatar), devine cititoare a romanului, ale cărui eroine sunt două prietene adolescente, care descoperă la rândul lor compromisul moral sau refuzul lui, iubirea născută din iluzii sau refuzul ei. Jocul proiectării eului în trecut, al imaginației care pornește de la real deformându-l, reacțiile cititoarei profesioniste rafinează scriitura, fără a o încărca
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
sie Înseși cît și unui cititor recrutat din toate segmentele sociale, biologice, intelectuale, reperabile astăzi. E iarăși de presupus că cititorul masculin va fi de departe mai interesat decît cel frumos - dovadă și semnăturile cronicrilor francezi, dovadă reacțiile a două prietene care au citit cartea Înaintea mea, dovadă chiar și articolul de față. Catherine Millet nu e Însă ipocrită. Scrie chiar În primele pagini, la sfîrșitul relatării unui episod inițiatic timpuriu, conchizînd: “asta m-a făcut să pricep, chiar dacă confuz, că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
petrecută În doi, conștiința ei și trupul ei, conștiința ei care asistă dureros la tribulațiile trupului irepresibil, frenetic, mult trecut prin brațe de bărbați și femei - trupuri, la rîndul lor. Un pact al sincerității este semnat, În text, de Anne, prietena Irènei, avocată - care o ascultă pentru a o putea salva la procesul ce-i fusese intentat pentru omor prin ardere (deși se pare că victima trăiește, totuși) - și contrasemnat de cititor. Pentru că Anne este o simplă prezență nominală, urma absenței
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
leneșă, parcă eternă, personajele lui Oster Încep să se simtă aici, În interstițiul dintre Înăuntru și afară, acasă. În Le Pont d’Arcueil (1994), eroul, părăsit de nevastă, celibatar de nevoie (ca la Echenoz), Îi face o scurtă vizită unei prietene, dar nu o găsește acasă. Povestea drumului pînă la imobilul În care se află apartamentul ei și așteptarea, pigmentată de contactul cu o altă prietenă care o aștepta la răndu-i ocupă cele 256 de pagini ale unei cărți. Oster acceptă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
părăsit de nevastă, celibatar de nevoie (ca la Echenoz), Îi face o scurtă vizită unei prietene, dar nu o găsește acasă. Povestea drumului pînă la imobilul În care se află apartamentul ei și așteptarea, pigmentată de contactul cu o altă prietenă care o aștepta la răndu-i ocupă cele 256 de pagini ale unei cărți. Oster acceptă mult mai ușor decît Echenoz sau Toussaint să-și prezinte, cu infinită duioșie, personajele ca looseri. Dar, atîta vreme cît datoria lor este să piardă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vrea, ca un adevărat Mefistofel. Despre felul În care Fio Régale se hotărăște să devină proastă am spus tot. Să vedem cum arăta ea de fapt. Ea locuiește estimp undeva În partea de est a Parisului, În Belleville, vecină și prietenă fiind cu Zora Marprelate, manechin apostat pentru că plictisit de inconsistența rolului social jucat, care-și face un scop În viață din cele mai zărghite modalități de a se opune politicii corecte: "milita pentru vînătoare, coridă, teste nucleare, pedepse corporale; fuma
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
franțuzesc contemporan ceva care-l Înrudește cu unul de-al lui Houellebecq, dar - e un dat, desigur - și cu unul de-al lui Hugo sau Dumas tatăl. "Fio avea o teorie despre Zora. Sfîrșise prin a ajunge la concluzia că prietena ei purta În ea ura tuturor nenorociților. Tone de maici Tereze și de organizații se fac purtătoare ale săracilor pentru bani, dragoste, prietenie, educație..." Există În orice opțiune estetică a scriitorului o refulare pe care literatura este chemată s-o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
una dintre eprubetele care păstrau sîngele lui Timothy Leary, Fio, devenită peste noapte vedetă artistică, fără voia ei, se sinucide. Într-un fel, Fio se lasă « să devină proastă » și nimeni n-o mai poate salva - nimeni, pentru că singura ei prietenă dispăruse. Ca și prin romanul de debut, Martin Page avertizează cititorul asupra riscurilor la care este supus trăind În societatea occidentală a spectacolului. Atenție, exclamă el, pericol de moarte! Nu vă lăsați păcăliți, nici de bani, nici de succes - refuzați
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]