KorAP: Find »[drukola/base=refugiat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...457 458 459 ...461 >

11,525 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

de foame, iar alimentele erau strict raționalizate. Dacă civilii greu Încercați ai Europei (și milioanele de soldați prizonieri din rândurile fostei Axe) nu erau ușor de hrănit, adăpostit, Îmbrăcat și Îngrijit, problema era agravată de amploarea fără precedent a crizei refugiaților, fenomen inedit În Europa. Toate războaiele tulbură existența noncombatanților, cărora le distrug pământurile și locuințele, le perturbă mijloacele de comunicație, le răpesc soții, tații și fiii. Dar În cel de-al doilea război mondial cele mai mari pagube au fost

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
familii rămase fără ferme, pământuri, prăvălii, distilerii, fabrici, mori și conace. și mai erau și copilași singuri, care n-aveau decât un jalnic pachețel cu etichetă. Se pierduseră cumva de mamele lor sau mamele muriseră și fuseseră Îngropate de alți refugiați, undeva la marginea drumului. Din Est veneau balticii, polonezii, ucrainenii, cazacii, ungurii, românii și alții: unii fugeau de ororile războiului, alții migrau În Vest de teama instalării unui regim comunist. Un reporter de la The New York Times descria o coloană de 24.000

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
din populația Boemiei și Moraviei, la recensământul din 1950 ajunseseră la doar 1,8%. Alți 623.000 de germani au fost scoși din Ungaria, 786.000 din România, jumătate de milion din Iugoslavia, 1,3 milioane din Polonia. Dar cei mai mulți refugiați au venit chiar din fostele teritorii estice ale Germaniei: Silezia, Prusia Orientală, Pomerania răsăriteană și estul Brandenburgului. La Întâlnirea ruso-anglo-americană de la Potsdam (17 iulie - 2 august 1945) s-a decis, În termenii Articolului XIII din acordul realizat, că cele trei

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
România avea Încă o importantă minoritate maghiară În Transilvania și nenumărați rromi (de ordinul milioanelor). Dar Polonia trecuse de la 68% polonezi În 1938 la o majoritate poloneză covârșitoare În 1946. Germania era aproape toată germană (dacă nu luăm În calcul refugiații străini și persoanele strămutate). Populația Cehoslovaciei, care Înainte de München cuprindea 22% germani, 5% maghiari, 3% ucraineni carpatici și 1,5% evrei, era acum aproape exclusiv cehă și slovacă: din cei 55.000 de evrei cehoslovaci care au supraviețuit războiului, numai

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Balcanilor, polonezii din Volhinia (Ucraina), Lituania și Bucovina, germanii de la Marea Baltică la Marea Neagră și de la Rin la Volga, evreii de pretutindeni - s-au Împuținat și au dispărut. Se născuse o Europă nouă, mai „curată”. Inițial, organizarea persoanelor strămutate și a refugiaților - gruparea lor, adăpostirea În tabere și furnizarea de alimente, haine și ajutor medical - a fost asigurată de armatele aliate ce ocupau Germania, În special de armata americană. Altă autoritate nu exista În Germania și nici În Austria sau În nordul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
alimente, haine și ajutor medical - a fost asigurată de armatele aliate ce ocupau Germania, În special de armata americană. Altă autoritate nu exista În Germania și nici În Austria sau În nordul Italiei - celelalte zone În care s-au strâns refugiații. Numai armata dispunea de resursele și de capacitatea organizatorică necesară pentru a administra echivalentul demografic al unei țări de mărime medie. Era o misiune nemaiauzită pentru uriașa mașină militară care, cu numai câteva săptămâni Înainte, se consacra exclusiv răpunerii Wehrmachtului

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
administra echivalentul demografic al unei țări de mărime medie. Era o misiune nemaiauzită pentru uriașa mașină militară care, cu numai câteva săptămâni Înainte, se consacra exclusiv răpunerii Wehrmachtului. În răspuns la criticile privind felul În care militarii se ocupau de refugiați și de supraviețuitorii din lagăre, generalul Dwight D. Eisenhower, comandantul suprem al forțelor aliate, Îi scria lui Harry Truman Într-un raport din 8 octombrie 1945: „În anumite cazuri nu am fost la Înălțime, dar aș dori să subliniez cât

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
agenția a cheltuit 10 miliarde de dolari, alocați În mare parte de guvernele Statelor Unite, Canadei și Marii Britanii. Cea mai mare parte a ajutorului financiar a fost consacrat foștilor aliați din Europa de Est - Polonia, Iugoslavia și Cehoslovacia - și Uniunii Sovietice, precum și problemei refugiaților din Germania și din altă parte. Dintre fostele membre ale Axei, numai Ungaria a primit ajutor de la UNRRA, dar Într-o măsură nesemnificativă. La sfârșitul anului 1945, UNRRA administra 27 de tabere de refugiați și centre de ajutor social În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Cehoslovacia - și Uniunii Sovietice, precum și problemei refugiaților din Germania și din altă parte. Dintre fostele membre ale Axei, numai Ungaria a primit ajutor de la UNRRA, dar Într-o măsură nesemnificativă. La sfârșitul anului 1945, UNRRA administra 27 de tabere de refugiați și centre de ajutor social În Germania, alte 25 În Austria și câteva În Franța și În țările Beneluxului. În iunie 1947 avea nu mai puțin de 762 de astfel de unități În Europa de Vest, marea majoritate În zona vestică a

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
cetățenilor din țări foste membre ale Axei), Întreținuți sau repatriați de UNRRA și de alte agenții aliate, a fost Înregistrat În septembrie 1945: 6.795.000. Alți 7 milioane erau sub autoritate sovietică, iar lor li se adăugau milioanele de refugiați germani. Pe naționalități, cel mai numeros grup provenea din Uniunea Sovietică - foștii prizonieri din lagăre și tabere de muncă silnică. Urmau 2 milioane de francezi (prizonieri de război, muncitori și deportați), 1,6 milioane de polonezi, 700.000 de italieni

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
numărul deceselor În perioada 1945-1947 ar fi fost mult mai mare. În Polonia, UNRRA a reușit să mențină consumul alimentar la 60% din nivelul de dinainte de război, iar În Cehoslovacia la 80%. În Germania și Austria, misiunea de a ajuta refugiații și persoanele strămutate a fost Împărțită cu Organizația Internațională pentru Refugiați (International Refugees Organization - IRO), ale cărei statute au fost aprobate de Adunarea Generală a ONU În decembrie 1946. IRO era și ea finanțată de puterile occidentale aliate. Statele Unite au

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
4%. Pentru că Uniunea Sovietică și aliații vestici nu s-au Înțeles În problema repatrierilor forțate, IRO a fost mereu privită de URSS (și mai târziu de blocul sovietic) ca un instrument pur occidental, iar serviciile sale s-au limitat la refugiații din zonele controlate de armatele de ocupație vestice. Mai mult, cum IRO se ocupa nevoile refugiaților, persoanele strămutate de origine germană au fost private de sprijinul său. Distincția dintre persoane strămutate (despre care se presupunea că au, undeva, o casă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a fost mereu privită de URSS (și mai târziu de blocul sovietic) ca un instrument pur occidental, iar serviciile sale s-au limitat la refugiații din zonele controlate de armatele de ocupație vestice. Mai mult, cum IRO se ocupa nevoile refugiaților, persoanele strămutate de origine germană au fost private de sprijinul său. Distincția dintre persoane strămutate (despre care se presupunea că au, undeva, o casă la care se pot Întoarce) și refugiați (care intrau În categoria persoanelor fără adăpost) este doar

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
introduse În acești ani. Cetățenii țărilor foste aliate (Cehoslovacia, Polonia, Belgia etc.) erau tratați altfel decât cei din țările foste inamice (Germania, România, Ungaria, Bulgaria etc.). Această distincție a fost invocată și atunci când s-au stabilit prioritățile de repatriere a refugiaților. Primii trimiși acasă au fost cetățenii țărilor membre ale Organizației Națiunilor Unite care fuseseră În lagăre de concentrare; apoi persoanele strămutate din țări membre ONU (cel mai adesea, foști lucrători În lagărele de muncă forțată); lor le-au urmat persoanele

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
De-a lungul anilor 1945 și 1946, autoritățile occidentale au preferat să ignore În mare aceste sentimente, trimițându-i acasă pe sovietici și pe est-europeni, uneori cu forța. Reprezentanții sovietici veneau să-și adune efectiv concetățenii din taberele germane, În vreme ce refugiații din Est Încercau cu disperare să-i convingă pe oficialii francezi, britanici sau americani că nu vor să se Întoarcă „acasă” și că ar prefera să rămână În... Germania. Nu toți au reușit: Între 1945 și 1947, aliații au returnat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
vestici. În 1951, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a consacrat protecția la care aveau dreptul străinii refugiați, punându-i În sfârșit la adăpost de Întoarcerea forțată În mâinile persecutorilor. Rămânea o singură Întrebare: ce urma să se Întâmple cu ei? Refugiații știau exact ce voiau. „Sunt dispuși să meargă oriunde pe fața pământului, numai acasă nu”, scria Genêt (Janet Flanner) În The New Yorker, În octombrie 1948. Dar cine să-i primească? Statele vest-europene, care sufereau de o criză a forței

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și lucrători agricoli. În 1946-1947, Belgia a preluat 22.000 de persoane strămutate (Împreună cu familiile lor) pentru a lucra În minele din Valonia. Franța a acceptat 38.000 de oameni pentru diverse slujbe manuale. Marea Britanie a primit 86.000 de refugiați, inclusiv veterani din armata poloneză și ucraineni care luptaseră În divizia Waffen SS Galițiană 8. Criteriile de admitere erau simple: statele vest-europene căutau lucrători manuali zdraveni (bărbați) și, din această cauză, i-au favorizat vădit pe baltici, polonezi și ucraineni

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
dar Ministerul Muncii canadian respingea În 1948 tinerele care Încercau să emigreze În Canada ca fete În casă dacă exista cea mai vagă bănuială că ar avea studii postgimnaziale. Nimeni nu voia bătrâni, orfani sau femei singure cu copii. În general, refugiații nu erau Întâmpinați cu brațele deschise - indiferența publicului față de situația lor dificilă e consemnată de sondajele din Statele Unite și Europa postbelică. Cei mai mulți doreau o imigrație redusă, nu sporită. Problema evreilor era mai specială. La Început, autoritățile occidentale i-au tratat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
erau Întâmpinați cu brațele deschise - indiferența publicului față de situația lor dificilă e consemnată de sondajele din Statele Unite și Europa postbelică. Cei mai mulți doreau o imigrație redusă, nu sporită. Problema evreilor era mai specială. La Început, autoritățile occidentale i-au tratat pe refugiații evrei ca pe toți ceilalți, Îngrămădindu-i În taberele din Germania alături de foștii lor torționari. Dar În august 1945 președintele Truman a anunțat că persoanele strămutate de origine evreiască vor beneficia de așezări separate În zona americană a Germaniei: după cum

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de evrei au plecat În Israel, fie din centrele IRO din Germania, fie direct din România, Polonia ș.a. Alți 165.000 au emigrat În Franța, Marea Britanie, Australia și America de Nord sau de Sud. Acolo li s-au alăturat persoanele strămutate și refugiații care mai rămăseseră din al doilea război mondial, cărora li s-a adăugat, Între 1947 și 1949, un nou val de refugiați politic din țările Europei Centrale și de Est. În total, Statele Unite au primit În acei ani 400.000

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
emigrat În Franța, Marea Britanie, Australia și America de Nord sau de Sud. Acolo li s-au alăturat persoanele strămutate și refugiații care mai rămăseseră din al doilea război mondial, cărora li s-a adăugat, Între 1947 și 1949, un nou val de refugiați politic din țările Europei Centrale și de Est. În total, Statele Unite au primit În acei ani 400.000 de azilanți, plus alți 185.000 În 1953-1957. Canada a admis 157.000 de refugiați și persoane strămutate, iar Australia 182.000

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
1947 și 1949, un nou val de refugiați politic din țările Europei Centrale și de Est. În total, Statele Unite au primit În acei ani 400.000 de azilanți, plus alți 185.000 În 1953-1957. Canada a admis 157.000 de refugiați și persoane strămutate, iar Australia 182.000 (printre care 60.000 de polonezi și 36.000 de baltici). Era o realizare de o amploare remarcabilă. Anumite categorii de etnici germani din Iugoslavia și România au rămas În captivitate pentru că acordurile

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
au reușit să repatrieze, să integreze sau să instaleze milioane de oameni disperați de pe tot continentul, din zeci de națiuni sau comunități. La sfârșitul anului 1951, când UNRRA și IRO au fost Înlocuite de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, În taberele sociale din Europa se mai aflau doar 177.000 de oameni - bătrânii și infirmii pe care nu-i voia nimeni. Ultima tabără de refugiați din Germania, cea de la Foehrenwald, În Bavaria, a fost desființată În 1957. Refugiații și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
pentru Refugiați, În taberele sociale din Europa se mai aflau doar 177.000 de oameni - bătrânii și infirmii pe care nu-i voia nimeni. Ultima tabără de refugiați din Germania, cea de la Foehrenwald, În Bavaria, a fost desființată În 1957. Refugiații și strămutații din Europa trecuseră nu numai printr-un război mondial, ci și printr-o serie de războaie civile mai mici. Între 1934 și 1949, Europa a fost scena unei serii nemaivăzute de conflicte sângeroase, În interiorul granițelor statale. În multe

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
pengõ În august 1946, toate bancnotele maghiare aflate În circulație valorau la un loc a mia parte dintr-un cent. În Germania nu funcționa nici o monedă. Piața neagră Înflorea, iar țigările erau moneda de schimb acceptată: Învățătorii din taberele de refugiați erau plătiți cu cinci pachete pe săptămână. În Berlin, un carton de țigări americane se vindea cu 60 până la 165 de dolari, o ocazie pentru soldații din forțele de ocupație americane să facă bani serioși convertind și reconvertind alocația de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]