11,520 matches
-
zile după împușcarea acestuia a avut loc un furtunos schimb de cuvinte cu Călinescu. Martorii au descris starea deprimată a lui Călinescu la ieșirea din casa lui Iorga 25. Era o încercare inutilă, întrucît editorialele lui Iorga din perioada respectivă relatau o altă versiune. Doamna Liliana și alții își amintesc cît de mult ura Iorga toate acestea; le considera "stupide! Mai mult decît stupide, inutile!" Totul s-a făcut fără știrea lui Iorga. El nu voia să cedeze sub presiune. Mircea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a lui Iorga, dar acesta era la Sinaia 39. "Echipa Morții" a lui Boeru avea două misiuni: să-i ucidă pe Iorga și pe Madgearu. Negăsindu-l pe Iorga, s-au deplasat la reședința lui Madgearu și (așa cum i-a relatat Boeru autorului cărții de față), prezentîndu-se drept reprezentanți ai "Poliției Legionare" bucureștene, i-au cerut acestuia să-i însoțească "pentru a răspunde la cîteva întrebări". Madgearu nu a opus rezistență; l-au dus în pădurea Snagov și l-au ciuruit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de teroriști au intrat în vila lui Iorga sau dacă au intrat toți) au pătruns pe ușa din spate, prin intrarea de serviciu. Este evident că primiseră informații și cunoșteau bine terenul. Șeful lor era Traian Boeru 41. După cum a relatat ulterior doamna Catinca, în vilă se aflau ea, Iorga și Aneta Cazacu, servitoarea. Dra Alina ieșise să se plimbe puțin înainte de sosirea legionarilor. Legionarii au urcat pe scara de serviciu; patru sau cinci dintre ei (după cîte își amintea doamna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
normalitate 44. A doua zi dimineață, Mircea Iorga a fost primit de Antonescu. Acesta aflase cu puțină vreme în urmă de asasinarea lui Iorga de la colonelul Nicolae Dragomir, subsecretar la Ministerul Coordonării cu Marele Stat Major. Colonelul Dragomir i-a relatat doamnei Liliana cum îi spusese lui Antonescu: "Știți ce s-a întîmplat? L-au ucis pe Iorga!" "Ce spui, domnule? În ce necazuri mă vîri!", a izbucnit acesta 45. Cîteva zile mai tîrziu, într-o declarație publică, atît Antonescu cît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
viață și închisă. Cu averea soției sale a profitat de posibilitățile oferite de Miracolul Economic din Germania postbelică și a devenit foarte bogat. În toți acești ani, s-a lăudat deschis față de numeroși români demni de crezare (care mi-au relatat vorbele sale) că el a fost cel care a comandat echipa morții, dînd toate detaliile sordide ale asasinării lui Iorga, ca și pe cele ale asasinării lui Virgil Madgearu. Dar toate acestea au fost evocate și de Sima, care își
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a dovedit a fi surprinzător de cooperant în ceea ce privește asasinatul. Jucam un rol ciudat: din moment ce insista asupra faptului că nu fusese prezent la crimă, dar cunoștea toate amănuntele, pretindea întruna că și le amintește într-o manieră stranie: "Cojocaru mi-a relatat mai tîrziu" sau "mi-a spus Tucan" că "Nicolae Iorga să tragă primul" etc. Era limpede că Boeru fusese de față, numai că acum relata evenimentele prin prisma unui alt membru al Echipei Morții. Am vorbit foarte mult despre "vremurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
toate amănuntele, pretindea întruna că și le amintește într-o manieră stranie: "Cojocaru mi-a relatat mai tîrziu" sau "mi-a spus Tucan" că "Nicolae Iorga să tragă primul" etc. Era limpede că Boeru fusese de față, numai că acum relata evenimentele prin prisma unui alt membru al Echipei Morții. Am vorbit foarte mult despre "vremurile de odinioară". Deoarece trăisem vremurile acelea pe cînd eram copil și scrisesem o istorie a Mișcării Legionare, erau multe lucruri despre care puteam sta de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
5 ianuarie și 8 februarie 1890 50 O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 184 51 Op. cit., p. 181 52 Povestea primei căsnicii a lui Iorga și evenimentele care au dus la această căsătorie i-au fost relatate autorului de către familia Iorga. 53 O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 186 54 N. Iorga, Amintiri din Italia, Giosuè Carducci, București, 1895, passim 55 O viață de om așa cum a fost, vol. I, pp. 198-199 56
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Garde, Berlin, 1939, p. 214. Cu toate că Cuza făcea excepție pentru evreicele frumoase, scuzîndu-se cu un argument talmudic ("femeile nu trebuie considerate ca fiind evreice"). Pamfil Șeicaru, Un junimist antisemit: A. C. Cuza, Madrid, 1956, passim 41 Academicianul român Andrei Oțetea îi relata autorului în 1969 că își amintea că profesorul Cuza l-a salutat în 1933 (după ce Hitler preluase puterea), spunînd: "LANC (Liga Apărării Național-Creștine, partidul politic al profesorului Cuza) a preluat puterea în Germania" 42 Generalități cu privire la studii istorice este și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la Văleni (în 1912), viitorul lider țărănist Ion Mihalache i-a trimis lui Iorga o explicație foarte diferită intitulată: "Învățător-Instigator". Analizele lui Mihalache nu conțin nici un element antisemit; el sesizează răspîndirea exploatării, a ignoranței și a lipsei de educație. Sînt relatate multe dintre asupririle insuportabile la care era supusă țărănimea. Mihalache respinge acuzațiile de anarhie. Dacă învățătorii, oamenii conștienți și cu educație, scot la iveală relele, sînt considerați drept instigatori care îndeamnă la revoltă. Dar istoria va stabili cine au fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din Transilvania sau Bucovina nici măcar în această perioadă. Cel puțin așa mărturisește el în O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 175. Și-a exprimat dezaprobarea față de ai săi în termeni mult mai mișcători, așa cum i-au relatat aceștia autorului 214 Tînărul Prinț Carol (viitorul rege Carol II) a urmat și el cursurile Universității de Vară, ca și viitorul lider țărănist Ion Mihalache 215 "Neamul românesc literar", 10 iulie 1911 216 Theodorescu, op. cit., p. 223 217 Neta-Marinescu, op. cit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1977, p. 81, și Frasin Munteanu-Râmnic către autor în 1984 227 O viață de om așa cum a fost, vol. II, p. 44 228 Generalități... , p. 98 229 Op. cit., pp. 77-98 230 Istoria Armatei românești, vol. I (Vălenii de Munte, 1910), relatează istoria armatei române pînă la 1599; al doilea volum (1919) aduce istoria pînă în prezent 231 Bibliografia în două volume a lui Theodorescu înregistrează realizările lui Iorga numai pînă în 1934. Primul este Bibliografia istorică și literară a lui Nicolae
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vol. II, p. 313 și vol. III, pp. 313-315 78 Supt trei regi, p. 375 79 "Neamul românesc", 24 martie 1928 80 "Neamul românesc", 13 decembrie 1927 81 Memorii, vol. V, p. 15 82 Douăsprezece documente din cadrul corespondenței lui Iorga relatează cruzimile comise împotriva prizonierilor de război români în lagărul de prizonieri austro-ungar de la Ostffyasszonyfa. Sute de foști internați în lagăr au semnat și au depus mărturie sub jurămînt despre cruzimea și maltratarea lor de către unguri și în special de către ofițerii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
VII, p. 299 4 Nimic nu poate fi mai ilusrativ în privința acestei perioade ca romanul lui Petru Dimitriu, Risipitorii, New York, 1963 5 "Magazin istoric", Memoriile lui Constantin Argetoianu, anul I, numărul 2, mai 1967, p. 76 6 După cum i-a relatat doamna Lia Brătianu locotenentului lui Iorga, Dimitrie Munteanu-Râmnic (acesta repetîndu-i ulterior fiului său, Frasin Munteanu-Râmnic spusele acesteia), alăturîndu-i-se lui Carol după întoarcerea acestuia, Gheorghe Brătianu a fost practic repudiat de restul clanului Brătianu. De asemenea, conform zvonurilor bucureștene, după întoarcere
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
blocul sovietic s-au implicat Într-o cooperare internațională aparent comparabilă cu evoluțiile din Vest, asta a fost numai pentru că Moscova le-a forțat să aibă instituții și schimburi „frățești”. Istoriile celor două jumătăți ale Europei postbelice nu pot fi relatate separat. Moștenirea celui de-al doilea război mondial - și deceniile dinainte, și războiul care le-a precedat - a obligat guvernele și popoarele din estul și vestul Europei să facă alegeri dificile privind afacerile interne, pentru a evita cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Omologul lui francez, André Philip, ministru socialist al Economiei Naționale, spunea același lucru, dar mai apăsat, Într-un discurs din aprilie 1947: „Ne amenință catastrofa economică și financiară totală”. Senzația de disperare și dezastru iminent era universală. „De două luni - relata din Paris Janet Flanner În martie 1947 - există În Paris, poate chiar În toată Europa, un climat de disconfort sporit și palpabil, de parcă francezii - sau toți europenii - așteaptă să li se Întâmple ceva; ori, mai rău, nu se mai așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ai leninismului au rămas atașați de trecut; dar, de la Paris la Berlin, o nouă generație de progresiști occidentali căutau consolare și exemplu În afara Europei, În aspirațiile și frământările viitoarei Lumi a Treia. și În Europa de Est iluziile au fost spulberate. După cum relata un diplomat britanic din Budapesta la 31 octombrie, la apogeul primei serii de lupte: „Este aproape un miracol că poporul maghiar a Înfruntat și respins acest asalt diabolic. Ei nu vor uita și nu vor ierta niciodată”. Însă maghiarii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În ianuarie, autoritățile au anunțat că spectacolele trebuie anulate. După ultima reprezentație, sute de studenți au mărșăluit spre monumentul lui Mickiewicz din capitala Poloniei, denunțând cenzura și cerând un „teatru liber”. Doi dintre studenți, Henryk Szlajfer și Adam Michnik, au relatat situația corespondentului Le Monde din Varșovia, iar reportajul acestuia a fost transmis de „Europa Liberă”. Michnik și colegii lui au fost excluși prompt din universitate. A urmat, În replică, un val de petiții studențești către parlamentul polonez, expresii de simpatie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
idealurile și speranțele din era reformei. Amintindu-și de 21 august 1968, când trupele Armatei Roșii au descins Într-o Întâlnire a șefilor de partid cehi și câte un soldat s-a postat În spatele fiecărui membru al Biroului Politic, Mlynáø relata cum, „În acel moment, concepția despre socialism ți se estompează. Dar În același timp ești conștient că ea are legătură directă cu arma automată care te Împunge În spate”. Această legătură a marcat un punct de cotitură definitiv În istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din care camera surprinde tinere Îmbrăcate sumar. În Austria Învecinată, o profundă seriozitate morală inspira talk-show-urile locale; restul programelor erau practic monopolizate de Germania. În Elveția (ca și În Belgia), fiecare regiune avea propriile canale de televiziune, folosind limbi diferite, relatând evenimente diferite și operând În stiluri complet opuse. BBC, cum observau amar criticii, abandonase estetica și idealurile sale mai vechi de arbitru moral și pedagog benevol al națiunii, În efortul de a rivaliza cu posturile comerciale. Dar, deși devenise un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
umanității (preferând formula crime Împotriva păcii) și pe parcursul procesului nu s-a referit deloc la deportarea sau uciderea evreilor 1. Trei ani mai târziu, editorialul din Le Monde din 11 ianuarie 1948, intitulat „Supraviețuitorii din lagărele morții”, a reușit să relateze despre „280.000 de deportați, 25.000 de supraviețuitori”, fără să menționeze o singură dată cuvântul evreu. Conform legislației promulgate În 1948, termenul déportés le putea fi aplicat numai cetățenilor sau rezidenților francezi deportați din motive politice sau pentru că au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunistă”. În Europa de Est, desigur, nici nu s-a pus realmente problema ca suferința evreilor să fie recunoscută și În nici un caz compensată. Simpla supraviețuire era preocuparea de căpătâi a evreilor În anii de după război. Witold Kula, un polonez ne-evreu, relata În august 1946 o călătorie cu trenul de la £ódŸ la Wroc³aw, În cursul căreia a asistat la umilirea unei familii de evrei: „Intelectualul polonez tipic nu realizează că În Polonia de azi un evreu nu poate să conducă un automobil
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1958, la arestarea și punerea sub acuzare a lui Adolf Eichmann și până la procesele gardienilor de la Auschwitz desfășurate la Frankfurt Între decembrie 1963 și august 1965, aceste proceduri judiciare au constituit totodată prima ocazie pentru supraviețuitorii lagărelor de a relata În public ce Înduraseră. În același timp, termenul de prescripție pentru crime a fost extins (deși nu abrogat, cel puțin deocamdată). Această schimbare de atmosferă a fost cauzată În mare măsură de un val de vandalism antisemit de la sfârșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vinul până acum." Aceasta a fost prima dintre minunile săvârșite de Iisus în Cana Galileei. Prin aceasta, și-a arătat Iisus slava Sa și ucenicii Săi au crezut în El. Înaintea cunoscutului capitol VI din Evanghelia după Ioan, apostolul Pavel relatează în Prima Epistolă către Corinteni ultima Cină a lui Iisus Hristos. Apostolul neamurilor spune în această epistolă: Domnul Iisus, în noaptea în care a fost predat, luând pâine și binecuvântând, a frânt-o și a spus: Acesta este trupul meu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
italic nu avea o mitologie proprie, așadar a fost cu ușurință asimilat lui Bachus, în timp ce zeița Libera a fost identificată cu Ceres, zeița grâului. Această permutare este pusă în evidență în așa-numitul "scandal al Bacanalelor" despre care Titus Livius relatează în detaliu în capitolul VIII, volumul XXXIX, din cartea sa Istoria Romei de la fondarea orașului până în secolul al IX-lea înainte de Hristos. Bacanalele erau petreceri nocturne unde femeile, vrăjite de entuziasmul și de delirul mistic, se dedau la desfrâu și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]