12,662 matches
-
a păstrat nici un act emis sau vreo monedă bătută de Basarab, iar stema sa nu este menționată în altă parte. Aceasta nu înseamnă, potrivit heraldiștilor români că voievodul muntean, și chiar înaintașii săi, nu ar fi posedat o stemă personală. Stemele conducătorilor valahi au apărut în secolul al XIII-lea, în urma relațiilor existente între aceștia și regii unguri. O posibilitate ar fi, după Dan Cernovodeanu, ca stema dinastică a primilor Basarabi să fie copiată după cea a arpadienilor (fascii alternate argint
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
că voievodul muntean, și chiar înaintașii săi, nu ar fi posedat o stemă personală. Stemele conducătorilor valahi au apărut în secolul al XIII-lea, în urma relațiilor existente între aceștia și regii unguri. O posibilitate ar fi, după Dan Cernovodeanu, ca stema dinastică a primilor Basarabi să fie copiată după cea a arpadienilor (fascii alternate argint cu roșu) la care s-a adăugat un element personal, un câmp de azur prezentând sau nu o semilună de argint. Se poate ca această reprezentare
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Basarabi să fie copiată după cea a arpadienilor (fascii alternate argint cu roșu) la care s-a adăugat un element personal, un câmp de azur prezentând sau nu o semilună de argint. Se poate ca această reprezentare să fi fost stema lui Basarab atunci când a urcat pe tronul Țării Românești. J. N. Mănescu crede totuși că fasciile ar fi alternat aur cu roșu, luând în considerare și stema „regelui Valahiei” din „Armorialul Wijnbergen” atribuită lui Litovoi. Ceea ce este sigur, potrivit heraldiștilor
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
nu o semilună de argint. Se poate ca această reprezentare să fi fost stema lui Basarab atunci când a urcat pe tronul Țării Românești. J. N. Mănescu crede totuși că fasciile ar fi alternat aur cu roșu, luând în considerare și stema „regelui Valahiei” din „Armorialul Wijnbergen” atribuită lui Litovoi. Ceea ce este sigur, potrivit heraldiștilor amintiți, voievodul muntean deținea un însemn personal în timpul bătăliei din 1330. Potrivit Cronicii pictate de la Viena, un sol a adus regelui Carol Robert o scrisoare ce conținea
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
1330. Potrivit Cronicii pictate de la Viena, un sol a adus regelui Carol Robert o scrisoare ce conținea propunerile de pace ale lui Basarab. Este de neconceput ca aceasta să nu fi fost autentificată cu un sigiliu care să conțină fie stema țării, fie cea dinastică. "„Ceea ce ne îngăduim să presupunem constă în faptul că în prima fază de unificare a teritoriilor românești de la sud de Carpați și de întemeiere a principatului valah, Basarabii au conservat posibila lor stemă de familie adoptată
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
să conțină fie stema țării, fie cea dinastică. "„Ceea ce ne îngăduim să presupunem constă în faptul că în prima fază de unificare a teritoriilor românești de la sud de Carpați și de întemeiere a principatului valah, Basarabii au conservat posibila lor stemă de familie adoptată în cea de-a doua jumătate a veacului al XIII-lea fără a-i aduce vreo remaniere prin adaosuri de mobile heraldice sau prin modificări de ordin cromatic”". După victoria din 1330 și consacrarea independenței au fost
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
a-i aduce vreo remaniere prin adaosuri de mobile heraldice sau prin modificări de ordin cromatic”". După victoria din 1330 și consacrarea independenței au fost modificate și însemnele heraldice. Cercetătorii presupun că Basarab sau urmașii săi imediați au schimbat cromatica stemei personale, rezultând astfel un scut despicat, cu patru fascii alternate aur-verde în dreapta și câmp de aur în stânga. Această stemă se regăsește pe nasturii personajului princiar îngropat în Biserica domnească din Curtea de Argeș. În Biserica Domnească din Curtea de Argeș se mai regăsesc încă
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
1330 și consacrarea independenței au fost modificate și însemnele heraldice. Cercetătorii presupun că Basarab sau urmașii săi imediați au schimbat cromatica stemei personale, rezultând astfel un scut despicat, cu patru fascii alternate aur-verde în dreapta și câmp de aur în stânga. Această stemă se regăsește pe nasturii personajului princiar îngropat în Biserica domnească din Curtea de Argeș. În Biserica Domnească din Curtea de Argeș se mai regăsesc încă două reprezentări heraldice a dinastiei Basarabilor din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, anume pe o lespede
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
în timpul invaziei sovietice din Afganistan, sau a celor ce au luptat pentru integritatea Republicii Moldova împotriva separatiștilor transnistrieni. Un gest de consemnare de către urmași a prefacerilor și atitudinii prezente față de locul natal îl constituie consfințirea lui prin vechile tradiții medievale urbanistice - Stema, Drapelul și Imnul orașului Florești adoptate prin Hotărârea Consiliului orășenesc din 11 octombrie 2001. Conform recensământului din 1989, Floreștiul avea 18.234 locuitori. La data de 1 ianuarie 2006 avea 13.100 locuitori. Până astăzi populația a crescut puțin, depășind
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]
-
Petru I în Olanda, steagul tricolor alb-albastru-roșu al Principatului Moscovei. Mai mult, există dovezi că drapelul tricolor fusese deja arborat de "Oriol" ("Vulturul") prima corabie de război rusească, încă din 1667. Cel mai probabil, cele trei culori sunt cele ale Stemei Marelui Cnezat al Moscovei, care-l avea reprezentat pe Sfântul Gheorghe purtând armură alb-argintie, călărind un cal alb, purtând capă și suliță albastre, totul pe un câmp roșu. Altă versiune afirmă că cele trei culori sunt asociate cu cele ale
Drapelul Rusiei () [Corola-website/Science/299893_a_301222]
-
Radu Mîhnea) care e acum principe în Moldova și fiul său în Valahia, care e foarte tanar și condus de tată"". Alte mărturii îl menționează pe ""Radulo voievod, principe al Valahiei și Moldovei"", iar pe piatră lui funerară șunt asociate stemele celor două țări surori. Unul din punctele sale slabe a fost fiscalitatea excesivă. Miron Costin spune că acest lucru era determinat de fastul și luxul prea mare afișat la curte. Radu Mîhnea a fost înmormântat la Mănăstirea Radu Vodă din
Radu Mihnea () [Corola-website/Science/299295_a_300624]
-
care erau cu sine, crescuți din tinerețe, și le-a împărțit regatul său, încă fiind viu." "# Și a domnit Alexandru timp de doisprezece ani, și a murit." "# Și au stăpânit slugile lui fiecare la locul său." "# Și au pus toți steme după ce a murit el, și fiii lor după dânșii ani mulți, și s-au înmulțit răutățile pe pământ." Alte referiri la el apar și în Zoroastrism, ca Arda Wiraz Nămag ca "Alexandru blestemat" sau Guzastag, ca urmare a cuceririi sale
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
În secolul al XVIII-lea au fost înregistrate mai multe erupții ale acesteia. Mărturii ale simbolurilor secuiești s-au păstrat încă din secolul al XV-lea. După formarea Principatului autonom al Transilvaniei, - pe lângă alte elemente, ca acvila, șapte turnuri/bastioane, stema de neam al domnitorului - soarele și semiluna au apărut pe sigiliile principilor, pe monedele emise de aceștia, încă din anul 1580. Legiferarea simbolului perechii de aștri, Soarele și semiluna drept simboluri secuiești s-a produs în anul 1659 de către Dieta
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
Sigiliul secuimii să prezinte soarele și semiluna”, să fie circumscris: “Sigillum nationis Siculicae”. Tot atunci s-a legiferat, ca cele șapte cetăți să reprezinte sașii, iar acvila să simbolizeze comitatele din Ardeal, mai precis, nobilimea comitatelor. Aceste simboluri au alcătuit stema Transilvaniei de-a lungul secolelor, apărând împreună pe sigiliile, monedele, stemele principilor. Legiferarea stemei Transilvaniei, formată din simbolurile comitatelor, ale secuilor și ale sașilor a avut loc în 1765, odată cu ridicarea la rang de Mare Principat, de către Maria Terezia a
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
nationis Siculicae”. Tot atunci s-a legiferat, ca cele șapte cetăți să reprezinte sașii, iar acvila să simbolizeze comitatele din Ardeal, mai precis, nobilimea comitatelor. Aceste simboluri au alcătuit stema Transilvaniei de-a lungul secolelor, apărând împreună pe sigiliile, monedele, stemele principilor. Legiferarea stemei Transilvaniei, formată din simbolurile comitatelor, ale secuilor și ale sașilor a avut loc în 1765, odată cu ridicarea la rang de Mare Principat, de către Maria Terezia a Austriei. Stema Transilvaniei s-a păstrat nemodificată după unirea Transilvaniei cu
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
atunci s-a legiferat, ca cele șapte cetăți să reprezinte sașii, iar acvila să simbolizeze comitatele din Ardeal, mai precis, nobilimea comitatelor. Aceste simboluri au alcătuit stema Transilvaniei de-a lungul secolelor, apărând împreună pe sigiliile, monedele, stemele principilor. Legiferarea stemei Transilvaniei, formată din simbolurile comitatelor, ale secuilor și ale sașilor a avut loc în 1765, odată cu ridicarea la rang de Mare Principat, de către Maria Terezia a Austriei. Stema Transilvaniei s-a păstrat nemodificată după unirea Transilvaniei cu România, fiind inclusă
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
de-a lungul secolelor, apărând împreună pe sigiliile, monedele, stemele principilor. Legiferarea stemei Transilvaniei, formată din simbolurile comitatelor, ale secuilor și ale sașilor a avut loc în 1765, odată cu ridicarea la rang de Mare Principat, de către Maria Terezia a Austriei. Stema Transilvaniei s-a păstrat nemodificată după unirea Transilvaniei cu România, fiind inclusă în stema Regatului României, adoptată în 1921, apoi în stema României de azi, legiferată în 1992. Simbolurile secuiești s-au păstrat și în stemele unităților administrative de pe teritoriul
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
formată din simbolurile comitatelor, ale secuilor și ale sașilor a avut loc în 1765, odată cu ridicarea la rang de Mare Principat, de către Maria Terezia a Austriei. Stema Transilvaniei s-a păstrat nemodificată după unirea Transilvaniei cu România, fiind inclusă în stema Regatului României, adoptată în 1921, apoi în stema României de azi, legiferată în 1992. Simbolurile secuiești s-au păstrat și în stemele unităților administrative de pe teritoriul Ținutului Secuiesc. Astfel în stemele județelor Trei Scaune și Ciuc din perioada interbelică, legiferate
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
sașilor a avut loc în 1765, odată cu ridicarea la rang de Mare Principat, de către Maria Terezia a Austriei. Stema Transilvaniei s-a păstrat nemodificată după unirea Transilvaniei cu România, fiind inclusă în stema Regatului României, adoptată în 1921, apoi în stema României de azi, legiferată în 1992. Simbolurile secuiești s-au păstrat și în stemele unităților administrative de pe teritoriul Ținutului Secuiesc. Astfel în stemele județelor Trei Scaune și Ciuc din perioada interbelică, legiferate prin „Monitorul Oficial” nr. 222/08.10.1928
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
Maria Terezia a Austriei. Stema Transilvaniei s-a păstrat nemodificată după unirea Transilvaniei cu România, fiind inclusă în stema Regatului României, adoptată în 1921, apoi în stema României de azi, legiferată în 1992. Simbolurile secuiești s-au păstrat și în stemele unităților administrative de pe teritoriul Ținutului Secuiesc. Astfel în stemele județelor Trei Scaune și Ciuc din perioada interbelică, legiferate prin „Monitorul Oficial” nr. 222/08.10.1928, în stemele județelor Covasna și Harghita din perioada socialistă, legiferate în 1972, s-au
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
nemodificată după unirea Transilvaniei cu România, fiind inclusă în stema Regatului României, adoptată în 1921, apoi în stema României de azi, legiferată în 1992. Simbolurile secuiești s-au păstrat și în stemele unităților administrative de pe teritoriul Ținutului Secuiesc. Astfel în stemele județelor Trei Scaune și Ciuc din perioada interbelică, legiferate prin „Monitorul Oficial” nr. 222/08.10.1928, în stemele județelor Covasna și Harghita din perioada socialistă, legiferate în 1972, s-au păstrat simbolurile aștrilor. În stema României de azi adoptată
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
de azi, legiferată în 1992. Simbolurile secuiești s-au păstrat și în stemele unităților administrative de pe teritoriul Ținutului Secuiesc. Astfel în stemele județelor Trei Scaune și Ciuc din perioada interbelică, legiferate prin „Monitorul Oficial” nr. 222/08.10.1928, în stemele județelor Covasna și Harghita din perioada socialistă, legiferate în 1972, s-au păstrat simbolurile aștrilor. În stema României de azi adoptată de Parlamentul țării, în cartierul a 4-lea, care reprezintă Transilvania cu Maramureșul și Crișana, apare perechea de aștri
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
Ținutului Secuiesc. Astfel în stemele județelor Trei Scaune și Ciuc din perioada interbelică, legiferate prin „Monitorul Oficial” nr. 222/08.10.1928, în stemele județelor Covasna și Harghita din perioada socialistă, legiferate în 1972, s-au păstrat simbolurile aștrilor. În stema României de azi adoptată de Parlamentul țării, în cartierul a 4-lea, care reprezintă Transilvania cu Maramureșul și Crișana, apare perechea de aștri, Soarele și semiluna. Acest simbol al perechii de aștrii, în câmp albastru un soare de aur și
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
și semiluna. Acest simbol al perechii de aștrii, în câmp albastru un soare de aur și o semilună de argint, s-a păstrat de-a lungul secolelor. Soarele și semiluna nu sunt doar simboluri secuiești, aștrii apar de exemplu în stema României în cartierele reprezentând Țara Românească și Moldova, apar frecvent pe monumente funerare din toată țara, ca simboluri solare, dar în cazul prezentat ele sunt simboluri secuiești. "Articol principal: Imnul secuiesc" Imnul secuiesc a fost scris de Csanády György și
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
() este imnul național al Georgiei. Imnul, al cărui titlu înseamnă „Libertate”, a fost adoptat în 2004, împreună cu noul steag și noua stemă. Schimbarea însemnelor naționale a venit împreună cu răsturnarea reușită a guvernului precedent în nonviolenta Revoluție a Trandafirilor. Muzica, preluată din operele georgiene "Abesalom da Eteri" („Abesalom și Eteri”) și "Daisi" („Amurgul”), de compozitorul georgian Zaharia Paliașvili (ზაქარია ფალიაშვილი, 1871-1933), a fost
Tavisupleba () [Corola-website/Science/299405_a_300734]