14,769 matches
-
heueren englisc.hen Roman, Halle, 1957 (cu blibliografie); William James, Principles of Psychology, New York, 1890, vol. I, p. 243; cap. IX, în care apare această expresie, este intitulat Stream of Thought (Fluxul gîndirii). 30. Lubbock, op. cit., p. 147. "Cînd starea sufletească a lui Strether este dramatizată, se arată doar imaginile care îi trec prin minte, imagini pe care oricine le-ar putea vedea dacă ar privi o gîndire devenită vizibilă" (ibid., p. 162). 31. Cf. L. E. Bowling, What is the
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Ingarden, 1931. L. Rusu consideră necesară analiza "constituției intrinseci" â operei, nu filiațiile ei "exterioare" și o studiază, atunci, în ordinea "straturilor" preconizate de Walzel (ritmul și metrul, imaginea, tectonica unui poem). Tehnicitatea analizei este relativă, se caută mereu stările sufletești sugerate de diverse procedee si chiar acestea sînt destul de sumare; tectonica ar consta din "lungimea versurilor, distanțarea, repetiția, solidaritatea lor și gruparea în strofe" (p. 205) ! Este totuși prima încercare teoretică apărută în România, care să conceapă o operă ca
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
mult). La Gruiță (1981: 100-102) sunt mai detaliate tipurile de substantive și de verbe-predicat care pot apărea în structurile de acest tip: " Cele mai frecvent atestate în această ipostază sînt numele de materii, de calități, fenomene ale naturii, stări fizice, sufletești, în general singularia tantum. [...]103 Și substantivele nedefective de plural pot să apară ca subiecte nearticulate, fără determinante, în relație cu un verb al existenței la singular. În asemenea contexte însă ele au sensul cel mai general cu putință, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ce-mi pasă de..."; (29) Și-i era numele Plachidas (Dosoftei) − a-i fi cuiva numele X; (30) Se puse pe un plâns de-ți era mai mare jalea de dânsul (Ispirescu) − predicatul se combină cu o stare organică ori sufletească; (31) Nici în pântecele mă-sei nu i-a fost așa (Zanne) − mi-e "mă simt bine, sigur etc."; (32) Dumisale îi este a mânca (C. Negruzzi) − mi-e de/a să... "îmi pasă, îmi vine, îmi arde etc."; (33
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
p. ext., "puterea stăpânului asupra slugii": (15) Acest vestit împărat avea doi feciori (Gorjan). b. Când voim să numim și persoana (ființa) care ne e rudă, prieten etc., avem construcția cu acuzativ dublu: (16) Tot creștinul are pre călugăriță sor sufletesc (Pravila Mold.); (17) Are păzitor la cireadă un câine (Ispirescu); (18) Are-o greacă ibovnică (Teodorescu). c. În loc de al doilea acuzativ, figurează un adjectiv sau un adverb: (19) N-are pre altul asemenea (Biblia 1688); (20) Am mâinile reci; (21
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
stăpâne! (Creangă); (38) Nu mai ai scăpare [nu mai poți fi scăpat] din mâna mea! (Ispirescu); (39) Boala asta n-are leac [pentru ea nu se găsește leac]. d. Complementul e o trăsătură caracteristică sau o însușire inerentă a vieții sufletești sau trupești a omului (sau a unei ființe); de cele mai multe ori se redă prin "a fi înzestrat cu..." - a avea bunătate "a fi bun"; a avea curaj/îndrăzneală "a fi curajos/îndrăzneț"; a avea putere "a fi puternic"; a avea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a avea curaj/îndrăzneală "a fi curajos/îndrăzneț"; a avea putere "a fi puternic"; a avea dar/talent "a fi talentat", a avea haz, a avea noroc: (40) Prâslea întrebă ce putere are zmeul (Ispirescu). e. Complementul este o stare sufletească sau o stare organică; exprimă același lucru ca verbul corespunzător - am bucurie "mă bucur", am dor de casă "mi-e dor de casă"; se redă de cele mai multe ori ca "a simți": (41) Avut-am odată... dor de fală (Alecsandri); (42
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de casă "mi-e dor de casă"; se redă de cele mai multe ori ca "a simți": (41) Avut-am odată... dor de fală (Alecsandri); (42) N-avea poftă de mâncare (Drăghici); (43) Am dureri de cap. f. De cele mai multe ori, starea sufletească indicată prin complementul abstract e un sentiment față de altcineva: (44) Toți aveau milă de ea (Ispirescu); (45) Are ciudă pe alta; - de aici, sensul "a fi sau a sta cu cineva într-un anume raport": (46) Se vede că a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vreau să vă vorbesc despre minuni ca despre ceva senzațional, care să vă uimească, ci, mărturisesc, acest reportaj există pentru că voi, frații mei, oameni, care aveți nevoie de ajutor, să vă alăturați celor care, deși și-au pierdut sănătatea, liniștea sufletească, sau orice altceva, au încredere că după nouă drumuri drumuri la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și Bunul Dumnezeu le-a răspuns la rugăciuni. Îmi fac doar datoria de reporter, dar și de beneficiar direct al ajutorului dat
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
mai degrabă o apropiere fiindcă și Schopenhauer atribuie geniului un destin, acela de a urmări un scop obiectiv, creația, nu interesul personal. "De aceea, scrie Schopenhauer, numai oamenii cu totul ieșiți din comun, foarte puțini la număr, al căror fond sufletesc serios și adevărat nu se reduce la urmărirea intereselor personale și la lucrurile practice, ci sunt preocupați de scopuri obiective, având valoare teoretică, numai aceștia sunt în stare să conceapă esența lucrurilor și a lumii, deci adevărurile ultime ale existenței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cultură și stil Exegeza subtilă și amănunțită însă riguroasă a lui Theodor Codreanu (Eminescu Dialectica stilului, 1984) îngăduie a se vedea un ibrăilenism structural cu îndrumări de modernitate de negăsit la G. Ibrăileanu. Asemănarea e, de altminteri, numai de fond sufletesc și parțial de expunere a ideilor căci, moldovean de la Huși, Theodor Codreanu vine cu un fel de lentoare epică în expoziție pe care penetrația de idei nu o întrerupe deși îi dă organizări întru totul trebuitoare. Obiectivul este aici modern
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din când în când, pe Eminescu (ori pe Sadoveanu, Călinescu ș.a.; marile valori)? Este, oare, acesta un sacrificiu necesar, fertil ? Poate el duce la sacru? Cartea lui Th. Codreanu se citește pe nerăsuflate, fiecare bucată încercând să "sature" acest gol sufletesc ce se cască din întrebarea bănuită în spatele factologiei. Dacă s-ar face o etapizare a vocilor antieminesciene din cultura română, s-ar observa că ele însoțesc cu exactitate pragurile istorice. După primul război mondial, după al doilea război mondial, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un adevăr ce face carieră la Bacovia și anume "ființa biologică motivează și hrănește durerea sufletului" (p. 109). Așa se face că descoperim un Bacovia maladiv. Un Bacovia măcinat fizic și oarecum confesiv, deși un alt fel de boală, cea sufletească, va fi catalogată de doctorul psihiatru Marinescu astfel: "E un rezervor de mare sensibilitate. Structura sa biologică iese din comun, ca și aceea cerebrală. De aceea și creația poetică este excepțională." (apud op. cit, p. 114). Descoperim împreună cu autorul acestei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
efracție (nu mai dau spațiu de răspuns, își multiplică mediatic micile victorii etc.). Theodor Codreanu alege pentru luptă arena publică, timpul optim, sportivitatea desăvârșită implicând codul, ținuta, eleganța, fair-play-ul. Cred că cheia acestui mod de a fi victorios este una sufletească, și anume sinceritatea. Omul nu ascunde nimic din sine, se prezintă întreg în toate confruntările, nu ocolește ceea ce este de obicei ocolit, pune în cuvinte tot ce există ca obiect sau subiect de luptă, nu viclenește adevărul, nu-l înjumătățește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
limba română. Iluminarea nu este ușor de explicat: Cred că nu era conștient de marea misiune. Și cu atât mai bine, fiindcă era la mijloc o lucrare personantă, izvorând din afundele locuri ale matricii stilistice, o reacție instinctivă de apărare sufletească și spirituală, căci un program conștient ar fi fost deosebit de primejdios, putând fi lesne anihilat de ocupanți. Cu siguranță conștientizarea a venit cu timpul" (p. 185). Factorii modelatori au fost în opinia criticului poezia lui Eminescu precum și informațiile tulburătoare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cit., p. 323) tocmai cultul pentru cel care nu era "nice barem poet". Eminescu, "geniu impus", un biet poetastru era beneficiarul presiunilor venite dinspre noua direcție, ctitorindu-i un cult periculos și nemeritat. Or, poezia sa crea o veritabilă "tortură sufletească", aparținând unui "suflet mohorât și putred". Iar gestul lui Maiorescu, tipărindu-i volumul, pune bazele acestui cult. Observația lui Grama e întemeiată, recunoaște exegetul. Cu o precizare pe care Theodor Codreanu nu ezită să o formuleze imediat, investigând meticulos ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca "Dasein" nu mai are nevoie de nici un fel de transcendență care să o susțină. Departajându-se de tradiționalism și modernism, exegetul a încercat să propună un temei antropologic nou, omul concret bacovian, trăind într-un "gol istoric", într-un vid sufletesc, pândit de nebunie. Or, am putea recurge la sintagma "omul recent" propusă de H.-R. Patapievici, pentru a dezvălui inconsistența ființei umane, căderea sa în banal și derizoriu. Omul concret se dovedește a fi sub-omul, iar nu Supraomul. "Omul concret
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1416) debutează așa: "Annette l-a iubit pe Roger? Atunci de ce regretă că s-a lăsat copleșită de beția cărnii? lubirea, deci, e o fatalitate biologică. Înseamnă ca Annette e simultan o iapă excitată și un om de înaltă măreție sufletească. Annette s-a lăsat biruită de clipa animalică, dar îl acuză pe Roger că s-a lăsat dominat de simțuri. Nu asta e condamnabil la un bărbat, cât ceea ce face după beția simțurilor. Roger e josnic prin reacția de după împreunare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în care se vede aterizat, tânărul Codreanu are parte de tot florilegiul existențial: angoasă, plictiseală, dragoste trecătoare, trădare, dușmănie, prefăcătorie, o căsnicie ratată și, în sfârșit, marea iubire. Apare femeia mult visată și așteptată, menită a acoperi parte din golul sufletesc al autorului. Ea poartă numele de L.(Lina) și coincide cu cel al actualei soții a scriitorului. Ceea ce îl schimbă aproape total este boala, o criză renală care l-a mânat spre disperare și moarte într-atât, încât, la un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
respectat se află (roman, eseu,critică, reflecții). În cazul de față își valorifică o parte din cele 100 de caiete unde a încercat de-a lungul a peste 40 de ani să cunoască și să se cunoască, oglinda unei deveniri sufletești, morale și intelectuale nu lipsite de hopuri, suișuri, coborâșuri, devieri, discontinuități, o călătorie inițiatică aievea cu n praguri de dificultate, în care decisivă e voința de a exista frumos și folositor (în plan spiritual) și asta într-o lume sufocată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
an zbuciumat nu numai în plan personal (autorul e student, are păreri proprii despre profesori cu informație puțină, dar severi peste măsură, cum ar fi cazul, de acum celebru, al Mariei Frunză). Examenele îi oferă nu numai momente de tensiune sufletească ci și de meditație gravă asupra inutilității efortului câtă vreme o cultură se poate asimila din lecturi într-o deplină libertate. Notațiile sunt grave, un sentiment de zădărnicie îl stăpânește deseori, teama neîmplinirii aspirațiilor creatoare își face loc. Mediul existențial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
am scris tuturor într-un plic, amintind doar tangențial și despre tine, căci ție îți rezervasem aceste rânduri, numai și numai pentru tine. Pentru aceste sărbători, cu voia lui Dumnezeu, am ținut să mă pregătesc și din punct de vedere sufletesc, mai mult ca oricând. În prima zi de Crăciun mă voi învrednici să mă împărtășesc, căci vreau să las acestui an ce a venit cu atâtea încercări, toată bruma de păcate și necurățenii acumulate. Astăzi m-am spovedit și am
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sufletul tău le are, să mai adaugi altele. Să-ți facă Dumnezeu parte numai de bine și viața să-ți fie plină numai cu mulțumiri. Anul acesta care se duce ne-a adus doar apropierea noastră din punct de vedere sufletesc. Anul ce vine cu ajutorul lui Dumnezeu va desăvârși această apropiere și ne va aduce ceea ce dorim cu tărie amândoi. Vezi, fără să-mi dau seama mă trezesc scriind despre amândoi, doar nu degeaba spune și la Carte că cei în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mă trezesc scriind despre amândoi, doar nu degeaba spune și la Carte că cei în situația noastră trebuie să devină unul și același. Simt pe zi ce trece că tot mai mult se face apropierea noastră din punct de vedere sufletesc. Nu fii tristă de această vremelnică despărțire căci aceasta are menirea de a cimenta și mai mult sfânta noastră legătură. Sunt nevoit să termin și nu aș putea să o fac decât cu cele mai calde urări de bine și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fost lângă mine, că am putut să mă îmbăt cu vraja sufletului tău. Am putut să gust clipe mai presus de mine, clipe pe care cred că le meritam și unul și altul cu prisosință după atâta chin și zbucium sufletesc. Aș fi vrut ca acele momente când toată ființa aceasta tresaltă de bucurie ascultând minunatul cântec al iubirii prin cuvinte pe jumătate șoptite și poate pentru aceasta mai frumoase, să nu se mai termine. Adevăratele mari bucurii nu se pot
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]