11,652 matches
-
comune precum boli cardiovasculare, diabet, și osteoporoză. În jurul anilor 2500 î.Hr., o piatră gravată Babiloniană îi avertiza pe cei care aveau dureri interne să evite consumul de ceapă timp de 3 zile. Scorbutul - boala care apare din cauza aportului insuficient de vitamina C, a fost descris pentru prima dată în 1500 î.Hr. în Papirusul Ebers. Potrivit lui Walter Gratzer, un chimist biofizic britanic, studiul nutriției a început în cursul secolului al VI-lea î.Hr. În China a luat naștere conceptul "Qi", spiritul sau
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
ale căror nave erau pe mare mai mult timp de scorbut, o boală care constă în sângerare dureroasă și fatală. Între 1500 și 1800, au murit aproximativ două milioane de marinari datorită scorbutului. Descoperirea a fost ignorată timp de 40 ani. Vitamina C esențială din citrice a fost descoperită abia în anul 1932. În jurul anilor 1770, Antoine Lavoisier a descoperit detaliile metabolismului, demonstrând că oxidarea alimentelor este sursa căldurii corporale. El a descoperit principiul conservării masei. Ideile lui au transformat teoria flogisticului
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
neprelucrat, cu stratul exterior de tărâțe intact. Eijkman a tratat nativii hrănindu-i cu orez brun, descoperind așadar că alimentele pot trata boli. După mai mult de două decenii, nutriționiștii au descoperit că stratul exterior al boabelor de orez conține vitamina B1, cunoscută și sub denumirea de tiamină. La începutul secolului al XX-lea, Carl von Voit și Max Rubner au măsurat independent cheltuielile energetice la diferite specii de animale, aplicând principii de fizică în nutriție. În 1906, Wilcock și Hopkins
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
șobolanilor. Aceștia au fost hrăniți cu un amestec special de alimente, Hopkins crezând că amestecul conține toți nutrienții esențiali supraviețuirii, însă șobolanii au murit. Un al doilea grup de șobolani au fost hrăniți cu o cantitate de lapte care conținea vitamine. Frederick Hopkins a recunoscut că există "factori alimentari accesorii" pe lângă calorii, proteine, și minerale, ca materiale esențiale sănătății dar care nu pot fi sintetizate de către organism. În 1907, Stephen M. Babcock și Edwin B. Hart au efectuat un experiment, care
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
Stephen M. Babcock și Edwin B. Hart au efectuat un experiment, care urmărea dacă vacile pot supaviețui unui regim cu un singur tip de cereală. Experimentul s-a desfășurat pe parcursul a 4 ani. În 1912, Casimir Funk a inventat termenul vitamină, un factor vital în dietă, din cuvintele "vital" și "amină", fiindcă aceste substanțe necunoscute prevenind scorbutul, beri-beri, și pelagra, erau considerate a fi derivate din amoniac. Vitaminele au fost studiate în prima jumătate a secolului XX. În 1913, Elmer McCollum
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
a desfășurat pe parcursul a 4 ani. În 1912, Casimir Funk a inventat termenul vitamină, un factor vital în dietă, din cuvintele "vital" și "amină", fiindcă aceste substanțe necunoscute prevenind scorbutul, beri-beri, și pelagra, erau considerate a fi derivate din amoniac. Vitaminele au fost studiate în prima jumătate a secolului XX. În 1913, Elmer McCollum a descoperit primele vitamine, vitamina A (liposolubilă), și vitamina B (în 1915; acum cunoscut ca un complex de mai multe vitamine hidrosolubile) și a numit vitamina C
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
în dietă, din cuvintele "vital" și "amină", fiindcă aceste substanțe necunoscute prevenind scorbutul, beri-beri, și pelagra, erau considerate a fi derivate din amoniac. Vitaminele au fost studiate în prima jumătate a secolului XX. În 1913, Elmer McCollum a descoperit primele vitamine, vitamina A (liposolubilă), și vitamina B (în 1915; acum cunoscut ca un complex de mai multe vitamine hidrosolubile) și a numit vitamina C (necunoscută în acea perioadă) substanța care previne scorbutul. Lafayette Mendel și Thomas Osborne au fost de asemenea
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
dietă, din cuvintele "vital" și "amină", fiindcă aceste substanțe necunoscute prevenind scorbutul, beri-beri, și pelagra, erau considerate a fi derivate din amoniac. Vitaminele au fost studiate în prima jumătate a secolului XX. În 1913, Elmer McCollum a descoperit primele vitamine, vitamina A (liposolubilă), și vitamina B (în 1915; acum cunoscut ca un complex de mai multe vitamine hidrosolubile) și a numit vitamina C (necunoscută în acea perioadă) substanța care previne scorbutul. Lafayette Mendel și Thomas Osborne au fost de asemenea pionieri
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
și "amină", fiindcă aceste substanțe necunoscute prevenind scorbutul, beri-beri, și pelagra, erau considerate a fi derivate din amoniac. Vitaminele au fost studiate în prima jumătate a secolului XX. În 1913, Elmer McCollum a descoperit primele vitamine, vitamina A (liposolubilă), și vitamina B (în 1915; acum cunoscut ca un complex de mai multe vitamine hidrosolubile) și a numit vitamina C (necunoscută în acea perioadă) substanța care previne scorbutul. Lafayette Mendel și Thomas Osborne au fost de asemenea pionieri în ceea ce privește studierea vitaminelor A
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
considerate a fi derivate din amoniac. Vitaminele au fost studiate în prima jumătate a secolului XX. În 1913, Elmer McCollum a descoperit primele vitamine, vitamina A (liposolubilă), și vitamina B (în 1915; acum cunoscut ca un complex de mai multe vitamine hidrosolubile) și a numit vitamina C (necunoscută în acea perioadă) substanța care previne scorbutul. Lafayette Mendel și Thomas Osborne au fost de asemenea pionieri în ceea ce privește studierea vitaminelor A și B. În 1919, Edward Mellanby credea că rahitismul se datorează insuficienței
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
amoniac. Vitaminele au fost studiate în prima jumătate a secolului XX. În 1913, Elmer McCollum a descoperit primele vitamine, vitamina A (liposolubilă), și vitamina B (în 1915; acum cunoscut ca un complex de mai multe vitamine hidrosolubile) și a numit vitamina C (necunoscută în acea perioadă) substanța care previne scorbutul. Lafayette Mendel și Thomas Osborne au fost de asemenea pionieri în ceea ce privește studierea vitaminelor A și B. În 1919, Edward Mellanby credea că rahitismul se datorează insuficienței de vitamina A, deoarece boala
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
și vitamina B (în 1915; acum cunoscut ca un complex de mai multe vitamine hidrosolubile) și a numit vitamina C (necunoscută în acea perioadă) substanța care previne scorbutul. Lafayette Mendel și Thomas Osborne au fost de asemenea pionieri în ceea ce privește studierea vitaminelor A și B. În 1919, Edward Mellanby credea că rahitismul se datorează insuficienței de vitamina A, deoarece boala putea fi vindecată la câini cu ulei de ficat de cod. În 1922, McCollum a distrus vitamina A din uleiul de ficat
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
și a numit vitamina C (necunoscută în acea perioadă) substanța care previne scorbutul. Lafayette Mendel și Thomas Osborne au fost de asemenea pionieri în ceea ce privește studierea vitaminelor A și B. În 1919, Edward Mellanby credea că rahitismul se datorează insuficienței de vitamina A, deoarece boala putea fi vindecată la câini cu ulei de ficat de cod. În 1922, McCollum a distrus vitamina A din uleiul de ficat de cod, dar a constatat că acesta a rămas eficient în vindecarea rahitismului. Tot în
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
de asemenea pionieri în ceea ce privește studierea vitaminelor A și B. În 1919, Edward Mellanby credea că rahitismul se datorează insuficienței de vitamina A, deoarece boala putea fi vindecată la câini cu ulei de ficat de cod. În 1922, McCollum a distrus vitamina A din uleiul de ficat de cod, dar a constatat că acesta a rămas eficient în vindecarea rahitismului. Tot în 1922, H.M. Evans și L.S. Bishop au descoperit că vitamina E este esențială în sarcina șobolanilor, numind-o inițial "factorul
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
ulei de ficat de cod. În 1922, McCollum a distrus vitamina A din uleiul de ficat de cod, dar a constatat că acesta a rămas eficient în vindecarea rahitismului. Tot în 1922, H.M. Evans și L.S. Bishop au descoperit că vitamina E este esențială în sarcina șobolanilor, numind-o inițial "factorul alimentar X" până în 1925. În 1925, Hart a descoperit că o cantitate infimă de cupru este necesară pentru absorbția de fier. În 1927, Adolf Otto Reinhold Windaus a sintetizat vitamina
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
vitamina E este esențială în sarcina șobolanilor, numind-o inițial "factorul alimentar X" până în 1925. În 1925, Hart a descoperit că o cantitate infimă de cupru este necesară pentru absorbția de fier. În 1927, Adolf Otto Reinhold Windaus a sintetizat vitamina D, pentru care a câștigat Premiul Nobel pentru Chimie. În 1928, Albert Szent-Györgyi a izolat acidul ascorbic, și în 1932 a demonstrat că este vitamina C prin utilizarea acestuia la prevenirea scorbutului. În 1935 a sintetizat vitamina, iar în 1937
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
cupru este necesară pentru absorbția de fier. În 1927, Adolf Otto Reinhold Windaus a sintetizat vitamina D, pentru care a câștigat Premiul Nobel pentru Chimie. În 1928, Albert Szent-Györgyi a izolat acidul ascorbic, și în 1932 a demonstrat că este vitamina C prin utilizarea acestuia la prevenirea scorbutului. În 1935 a sintetizat vitamina, iar în 1937 a câștigat Premiul Nobel pentru efortul depus. Szent-Györgyi a elucidat concomitent o mare parte din ciclul acidului citric. În anii 1930, William Cumming Rose a
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
Windaus a sintetizat vitamina D, pentru care a câștigat Premiul Nobel pentru Chimie. În 1928, Albert Szent-Györgyi a izolat acidul ascorbic, și în 1932 a demonstrat că este vitamina C prin utilizarea acestuia la prevenirea scorbutului. În 1935 a sintetizat vitamina, iar în 1937 a câștigat Premiul Nobel pentru efortul depus. Szent-Györgyi a elucidat concomitent o mare parte din ciclul acidului citric. În anii 1930, William Cumming Rose a identificat aminoacizii esențiali, componente proteice necesare care nu pot fi sintetizate de către
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
au descoperit independent unul de altul necesitatea cobaltului pentru organism. În 1936, Eugene Floyd DuBois a arătat că există o legătură între performanța școlară și cea în muncă și consumul caloric. În 1938, Erhard Fernholz a descoperit structura chimică a vitaminei E, după care a dispărut în mod misterios. Tot în 1938 a avut loc sintetizarea vitaminei de către Paul Karrer. În 1940, a avut loc raționalizarea în Regatul Unit în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, conform unor principii nutriționale întocmite
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
arătat că există o legătură între performanța școlară și cea în muncă și consumul caloric. În 1938, Erhard Fernholz a descoperit structura chimică a vitaminei E, după care a dispărut în mod misterios. Tot în 1938 a avut loc sintetizarea vitaminei de către Paul Karrer. În 1940, a avut loc raționalizarea în Regatul Unit în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, conform unor principii nutriționale întocmite de către Elsie Widdowson și alții. În 1941, au fost stabilite primele recomandări nutriționale de către Consiliul Național
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
celuloza, sunt necesare, atât pe plan mecanic cât și biochimic, deși motivul este încă necunoscut. Micronutrienții includ și antioxidanți și fitonutrienți, care influențează (sau protejează) anumite sisteme ale organismului. Necesitatea acestora nu e atât de bine stabilită ca în cazul vitaminelor. Majoritatea alimentelor conțin o combinație de câteva sau toate tipurile de nutrienți, împreună cu alte substanțe, cum ar fi toxine de diverse feluri. Unii nutrienți pot fi depozitați în organism (e.g., vitaminele liposolubile), în timp ce alți nutrienți sunt necesari mai mult sau
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
nu e atât de bine stabilită ca în cazul vitaminelor. Majoritatea alimentelor conțin o combinație de câteva sau toate tipurile de nutrienți, împreună cu alte substanțe, cum ar fi toxine de diverse feluri. Unii nutrienți pot fi depozitați în organism (e.g., vitaminele liposolubile), în timp ce alți nutrienți sunt necesari mai mult sau mai puțin continuu. Afecțiunile de sănătate pot fi provocate de lipsa unor nutrienți esențiali, sau în cazuri extreme, de consumul excesiv al unui nutrient esențial. De exemplu, atât sarea cât și
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
kJ (4 kcal) de energie pe gram, în timp ce grăsimile furnizează 37 kJ (9 kcal) pe gram, deși energia netă a acestora depinde de factori precum absorbția și efortul depus in timpul digestiei, factori care variază substanțial de la caz la caz. Vitaminele, mineralele, fibrele alimentare, și apa nu furnizează energie, dar sunt necesare pentru alte motive. Moleculele glucidelor și a grăsimilor sunt alcătuite din atomi de carbon, hidrogen, și oxigen. Glucidele variază de la monozaharide simple (glucoză, fructoză, galactoză) la polizaharide complexe (amidon
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
specia de trufe, învelișul exterior este de culoare închisă, neagră-albastruie, neagră-brunie, violacee sau albă. Trufele au un gust și o aromă excepționale, și steroizi care sunt feromoni sexuali. Principalele 10 arome ale trufei sunt: Trufele sunt bogate în săruri minerale, vitamine în cantități reduse, din complexul B și PP, E, 75-85 % apă, proteine și numai 25 % substanță uscată: Proteinele din trufe sunt în proporție de 4,5% și conțin următorii aminoacizi: leucină, treonină, lisină, metionină, triptofan, valină, fenilalanină, isolaeucină, istidină precum și
Trufă () [Corola-website/Science/321777_a_323106]
-
studii recente s-a constatat că factorii suspectați anterior de producerea gutei nu au de fapt acest efect, inclusiv consumul de legume bogate în purine (de ex. fasole, mazăre, linte și spanac) și consumul total de proteine. Consumul de cafea, vitamina C și lactate, precum și condiția fizică bună, par a scădea riscul de apariție a gutei. Se crede că au acest efect deoarece reduc rezistența la insulină. Apariția gutei este în parte determinată de cauze genetice, care produc circa 60% din
Gută () [Corola-website/Science/321436_a_322765]