115,500 matches
-
Valea lui Mihai sunt predominant nisipoase, prafoase, sau prafoase nisipoase. Ca și resurse naturale se pot aminti : lemn de salcâm ( esența tare ) pentru construcții, combustibil, argila pentru cărămidă, apa termală, exploatare de țiței, gaze. Altele surse minerale locale le constiuie exploatările de nisip folosite pentru construcții ( mortar pentru zidărie și tencuieri ) pentru fabricarea BCA. În perspectiva datorită conținutului de cuarț, poate fi găsită nisipului și alte destinații industriale. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Valea lui Mihai se ridică la
Valea lui Mihai () [Corola-website/Science/297074_a_298403]
-
de atunci, pe malul stâng al pârâului Baraolt s-au descoperit 13 gropi datând din epoca bronzului târziu. De pe terasa "Vecer" provine o urnă datând din prima epocă a fierului. Localitatea Baraolt s-a dezvoltat începând cu anul 1839, datorită exploatării rezervelor de cărbune existente în subsolul acestei zone. Baraoltul devine oraș la începutul anului 1968. Importanța economică a acestei localități o constituie activitatea de exploatare și prelucrare a lemnului, industria textilă și de confecții, industria producătoare de materiale de construcții
Baraolt () [Corola-website/Science/297077_a_298406]
-
din prima epocă a fierului. Localitatea Baraolt s-a dezvoltat începând cu anul 1839, datorită exploatării rezervelor de cărbune existente în subsolul acestei zone. Baraoltul devine oraș la începutul anului 1968. Importanța economică a acestei localități o constituie activitatea de exploatare și prelucrare a lemnului, industria textilă și de confecții, industria producătoare de materiale de construcții, industria alimentară prin procesarea cărnii și a laptelui, agricultura, morăritul, panificația precum și transporturile, comerțul și serviciile. Este axat pe obiecte din domeniul istoriei mineritului și
Baraolt () [Corola-website/Science/297077_a_298406]
-
indică prezența unei așezări în acest loc încă din epoca bronzului (Cultură Wietenberg). În perioada română în acest loc a existat o așezare înfloritoare ce purta numele de Ampelum și care se pare că a fost un important centru de exploatare al aurului care a purtat chiar rangul de municipium. Urmele materiale descoperite constau din inscripții în latină, statui, monezi și ceramică. Localitatea este menționată pentru prima dată în anul 1347 iar ulterior în 1387 este ridicată la rangul de oraș
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectură sau de artă, cât și un inestimabil patrimoniu etnocultural, care atestă evoluția și continuitatea de muncă și de viață pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și artei populare. Orașul Zlatna este un vechi centru de exploatare a aurului, de pe vremea daco-romanilor, Ampellum fiind numele dat localității în acea perioadă antică. Ca urmare, pe teritoriul orașului au fost descoperite urmele unei așezări din Epoca bronzului precum și vestigiile orașului român Ampellum, cu peste 300 de inscripții, numeroase monumente
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
la oraș se poate face prin ramificația DN7A (Brezoi-Voineasa-Petroșani) a drumului național 7 (Drumul european E81) sau pe calea ferată, stația aferentă purtând numele de Lotru. La origine este un sat de moșneni, care se ocupau cu creșterea vitelor, oilor, exploatarea și prelucrarea rudimentară a lemnului. La "Valea lui Stan" exista încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân o exploatare a aurului, exploatare a început la Mănăstirea Cozia făcută cu robi țigani. Aceștia au rămas să lucreze ca salariați și la
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
ferată, stația aferentă purtând numele de Lotru. La origine este un sat de moșneni, care se ocupau cu creșterea vitelor, oilor, exploatarea și prelucrarea rudimentară a lemnului. La "Valea lui Stan" exista încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân o exploatare a aurului, exploatare a început la Mănăstirea Cozia făcută cu robi țigani. Aceștia au rămas să lucreze ca salariați și la ceilalți proprietari de-a lungul timpului, așezarea fiind și astăzi cunoscută ca o așezare de rromi. Satul "Proieni" care
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
purtând numele de Lotru. La origine este un sat de moșneni, care se ocupau cu creșterea vitelor, oilor, exploatarea și prelucrarea rudimentară a lemnului. La "Valea lui Stan" exista încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân o exploatare a aurului, exploatare a început la Mănăstirea Cozia făcută cu robi țigani. Aceștia au rămas să lucreze ca salariați și la ceilalți proprietari de-a lungul timpului, așezarea fiind și astăzi cunoscută ca o așezare de rromi. Satul "Proieni" care aparține orașului Brezoi
Brezoi () [Corola-website/Science/297098_a_298427]
-
2011 și este situat la o altitudine de 615-620 m in Depresiunea Petroșani sau popular "Valea Jiului", fiind principalul municipiu al acestei zone. Este recunoscut ca fiind un oraș minier, aici aflându-se sediul Complexului Energetic Hunedoara, care cuprinde mai multe exploatări miniere. Istoria orașului Petroșani începe undeva pe la 1640, unde douăzeci de iobagi din Petros pot fi considerați primii locuitori ai acestui ținut. Comuna a purtat de la bun început numele de „Petroșeni”. Prima mențiune a Petroșanilor ca localitate o avem de la
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
Călătoria de la Potsdam la Constantinopol” amintește și de Petroșani. La recensământul din 1818 apare cu denumirea de Petroșani, iar întreaga Vale a Jiului cuprindea 2550 locuitori. În această perioadă, ocupația de bază a populației era păstoritul. În 1840 încep primele exploatări în suprafață ale zăcămintelor de cărbuni simultan la Vulcan, Petroșani și Petrila, iar în 1845, apar migrații masive ce vizează mineri germani în mare parte din Bucovina, dar și din restul Transilvaniei. Pe 25 august 1869, în timpul lucrărilor la linia
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
1948 ia ființă Institutul Cărbunelui, citadelă a învățământului miner din România devenit ulterior Institutul de Mine, și în ultimii ani, Universitatea din Petroșani. Institutul a primit o parte din materialul didactic din U.R.S.S. și cuprindea inițial o facultate de exploatări miniere și preparare a cărbunelui. Arhitectura clădirii este bazată pe un proiect sovietic. În prezent în cadrul Universității din Petroșani există trei facultăți: Facultatea de Mine, Facultatea de Inginerie Mecanică și Electrică și Facultatea de Științe. La Universitatea din Petroșani se
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
acestora pentru transmiterea informației. Utilizarea atmosferei ca mediu de propagare a radiației optice în general, și a radiației laser în particular, prezintă dezavantajul variației aleatoare, rapide și în limite prea largi ale caracteristicilor de propagare, fapt care reduce siguranța în exploatare și crește probabilitatea erorilor în transmisie. Primii conductori optici protejați de influența condițiilor externe s-au construit sub forma de tuburi metalice cu corecție periodică a divergenței și direcției fasciculului, cu ajutorul unui sistem de lentile și oglinzi. Sistemele funcționale de
Telecomunicație () [Corola-website/Science/297129_a_298458]
-
s-au conservat mituri fundamentale dacoromânești: în «Meșterul Manole» - mitul jertfei zidirii și în «Miorița» / «Pe-o Gură de Rai» - "mitul mioritic", ori, mai exact spus, mitul armonizării părții în sacrul întreg cosmic etc. „Gândirismul“ baladesc al lui Radu Gyr. Exploatarea resurselor eposului eroic de către Radu Gyr își relevă prima rodire în volumul "Plânge Strâmbă-Lemne", din 1927: După cum anunță titlul - subliniază Ov. S. Crohmălniceanu - sunt puse să vorbească aici personajele basmelor noastre; ne întrețin pe rând: Strâmbă-Lemne, Sfarmă-Piatră, Muma Pădurii, Ileana
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
pe Nistru și Bătinești pe Putna. Poduri umblătoare erau la Târgul Siret, pe Siret, Cernăuți, pe Prut și Roman, pe Moldova. Principalele surse de venit ale domniei erau reprezentate de veniturile încasate din monopoluri și taxe vamale. Domnul avea monopolul exploatării și comercializării sării și argintului, precum și monopolul comerțului cu pește, ceară și blănuri prețioase. Vămile erau așezate pe principalele artere comerciale. Sistemul vamal cuprinde vămile externe, dispuse pe frontieră și vămi interne. Vama de import se plătea doar la Suceava
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
aplica un jet puternic de aer. Acesta oxida celelalte metale, precum plumb, cupru și fier, lăsând doar argintul (și aurul dacă era prezent) în stare globulară de metal topit. Dezvoltarea Atenei și a civilizației sale remarcabile a fost posibilă datorită exploatării minelor locale de argint de către localnici în zona Laurium, unde au operat din perioada 600-300 î.Hr, producând în jur de 30 de tone de metal pe an. Minereul era în principal galenă, însă cu un conținut de argint de
Argint () [Corola-website/Science/297156_a_298485]
-
15%), ortodocși sârbi (2,83%) și penticostali (2,16%). Pentru 5,62% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Industria este cea mai importantă ramură economică. Tradițional, aici s-au dezvoltat fabrici de prelucrare a lemnului (placaje, furnire) precum și industria exploatării de argilă. După revoluția din 1989, dezvoltării i se pune o puternică frână, pentru ca după anul 2000 Deta să pornească din nou într-un proces de dezvoltare. O serie de investitori străini, unele companii multinaționale, au deschis aici numeroase fabrici
Deta () [Corola-website/Science/297202_a_298531]
-
perioada analizată a constituit doar 1% din volumul total al mijloacelor utilizate. La construcția obiectelor cu destinație industrială s-au utilizat 31,4 mil. lei (89% din totalul mijloacelor utilizate). Din contul mijloacelor proprii ale populației au fost date în exploatare 36 case de locuit individuale cu o suprafață totală de 2345 m2, investițiile străine pentru perioada curentă au constituit 1,9 mil. lei. În perioada ianuarie-iunie 2001 vânzările de mărfuri prin comerțul cu amănuntul, inclusiv alimentația publică, de către unitățile înregistrare
Județul Bălți (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/297189_a_298518]
-
spre Toplița Pasul Creanga iar spre est valea Bistricioarei. Depresiunea Borsec este situată ca altitudine superior de cea a Giurgeului dar inferior de cea a Bilborului. Accesul auto se face: Drumurile publice DN15 și DJ128 (optimizat doar pentru trafic aferent exploatării masei lemnoase din zonă) sunt din categoria III cu două benzi carosabile. Distanțele rutiere pînă la orașele cele mai importante din zonă sunt: Toplița 26 km, Gheorghieni 64 km, Reghin 80 km,Târgu Neamț 89 km, Miercurea Ciuc 125 km, Tîrgu
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
Diploma de Onoare a Expoziției de la Paris (1878). Este un areal locuit încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Succesiv inițierii activităților manufacturiere locale de fabricare a sticlei (în 1804-1806 începe îmbutelierea apelor minerale), debutează după 1819 exploatarea travertinului și după 1879 cea a lignitului. La mijlocul secolului al XIX-lea se construiesc primele băi și se pune accent pe infrastructură, realizîndu-se legătura cu Toplița peste masivul Creanga. Prima întreprindere balneară ia ființă în 1918, un reviriment masiv avînd
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
oficial certificarea de stațiune balneară de interes național. Cele mai importante sectoare economice actuale în localitate sunt cel de îmbuteliere a apelor minerale și turismul, precum și prelucrarea lemnului, iar secundar creșterea animalelor. Suplimentar activitatea economică era recent reprezentată și de exploatarea cărbunelui brun (lignit), exploatarea carbonatului complex de calciu și magneziu (1 carieră actual în conservare) și travertinului (2 cariere actual în conservare cu zăcămintele aflate în curs de epuizare) . În trecut în depresiunea Borsec s-au exploatat și șisturi talcoase
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
balneară de interes național. Cele mai importante sectoare economice actuale în localitate sunt cel de îmbuteliere a apelor minerale și turismul, precum și prelucrarea lemnului, iar secundar creșterea animalelor. Suplimentar activitatea economică era recent reprezentată și de exploatarea cărbunelui brun (lignit), exploatarea carbonatului complex de calciu și magneziu (1 carieră actual în conservare) și travertinului (2 cariere actual în conservare cu zăcămintele aflate în curs de epuizare) . În trecut în depresiunea Borsec s-au exploatat și șisturi talcoase (talc), activitate sistată în
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
(denumiri vechi "Vizocna", "Ocna-Sibiiului" și "Ocna", denumire în dialectul săsesc "Salzbrich, Zâltsbriχ", în și în ) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satul Topârcea. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Ocna Sibiului. Ocna Sibiului este o stațiune turistică situată în județul Sibiu, în sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei (nord-vestul Depresiunii Sibiu) la 15 km nord de Sibiu, pe valea pârâului Vișa
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarței terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălțimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafața pământului (cazul localităților cu vechi exploatări de sare menționate mai sus). Cupola masivului de sare de la Ocna Sibiului are forma unei elipse cu axa mare de 1,3 km si axa mică de 0,6 km. Deși sarea de la Ocna Sibiului a constituit obiectul unor îndelungate
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
de sare menționate mai sus). Cupola masivului de sare de la Ocna Sibiului are forma unei elipse cu axa mare de 1,3 km si axa mică de 0,6 km. Deși sarea de la Ocna Sibiului a constituit obiectul unor îndelungate exploatări miniere (din perioada romană, până în anul 1932), adâncimea masivului nu se cunoaște până în prezent, fiind apreciată la cca 1,0 - 1,2 km. Zăcământul de sare a fost exploatat încă din timpul romanilor, continua exploatare ducând la formarea unor mari
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
a constituit obiectul unor îndelungate exploatări miniere (din perioada romană, până în anul 1932), adâncimea masivului nu se cunoaște până în prezent, fiind apreciată la cca 1,0 - 1,2 km. Zăcământul de sare a fost exploatat încă din timpul romanilor, continua exploatare ducând la formarea unor mari caverne subterane, care, prin prăbușirea lor, au format următoarele lacuri: Horea, Cloșca, Crișan, Pânzelor-Inului (Ocna Iosif), Lacul fără fund (Ocna Francisc), Avram Iancu (Grosse Grube = Ocna Mare), Ocnița (Kleine Grube = Ocna Mică), Sf. Ion (Ocna
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]