119,707 matches
-
capul Bisericii Reformate din Transilvania. El și susținătorii Trinității s-au folosit de crezuri, de învățăturile Părinților Bisericii, de teologia ortodoxă și de Biblie. David s-a folosit numai de Biblie. El i-a identificat pe Tatăl drept Dumnezeu, pe Fiul drept inferior Tatălui, iar Spiritul Sfânt drept puterea lui Dumnezeu. Profund interesat de chestiunile religioase, Sigismund a luat parte la dezbatere, considerând că dialogul era modalitatea optimă de a scoate la lumină adevărul. Prezența lui a asigurat o discuție liberă
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
între cele două tabere. Trinitarianul Peter Melius a declarat că, într-o viziune pe care o avusese cu o noapte înainte, Domnul îi revelase adevărata Sa natură. Sigismund a spus: „Pastore Peter, dacă abia noaptea trecută ai aflat cine este Fiul lui Dumnezeu, mă întreb ce predicai înainte? Cu siguranță că până noaptea trecută îi înșelai pe oameni!” Când Melius l-a atacat verbal pe David, Sigismund l-a mustrat, amintindu-le trinitarienilor că „credința este darul lui Dumnezeu”, iar „conștiința
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
și mare polemist, a început să susțină antitrinitarianismul. În 1824, el a tratat pe larg acest subiect în cartea An Examination of the Divine Testimony Concerning the Character of the Son of God (O examinare a mărturiei divine privind persoana Fiului lui Dumnezeu). A publicat și reeditat în 1824, 1841, 1850, 1855. Învățăturile lui au convins pe pastorii milleriți Charles Fitch și George Storrs, dintre care, ultimul a influențat puternic grupurile adventiste de după 1844. Mișcarea adventistă (millerită) apărută în acest timp
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
ale lui: H. Grew, G. Storrs, și The Christian Connection, mișcarea adventă a devenit antitrinitariană. În secolul 19, pionierii adventiști nu au susținut trinitatea, ei au fost antitrinitarieni ca și familia White au fost și a murit antitrinitarieni, și chiar fiul lui E. White, respectiv William White, a fost antitrinitarian până la moarte. El a rămas adânc întristat când a aflat că încă în timpul vieții lui în biserica a fost strecurata aceasta erezie de proveniență catolica și la origine păgână, adusa din
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
E.J.Waggoner, M.C. Wilcox, G G.W.Amadon, J.M.Stephenson, Ellen G. White: 1827-1915. Concepția lor despre Dumnezeu este considerată a fi semi-ariană, probabil pionierii adventiști au fost cei mai aproape de adevăr ca grupare în sec. XIX, în ce privește: Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ei cu toate că au combătut trinitate, au acordat onoare Domnului Isus într-un mod Biblic, cu toate că unii dintre ei nu au înțeles timpul nașterii Fiului din Tatăl, sensul în care Isus are viața în Sine (Ioan 5:26
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
fost cei mai aproape de adevăr ca grupare în sec. XIX, în ce privește: Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ei cu toate că au combătut trinitate, au acordat onoare Domnului Isus într-un mod Biblic, cu toate că unii dintre ei nu au înțeles timpul nașterii Fiului din Tatăl, sensul în care Isus are viața în Sine (Ioan 5:26), și sensul în care locuiește în El plinătatea lui Dumnezeu (Coloseni 2:9), însă în general ei au fost pe făgașul biblic al adevărului. Observați câteva exemple
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
un predicator a reușit să disemineze larg antitrinitarianismul printre AZS, prin scrierile lui, care susțineau doctrinele lui Henry Grew. După Stephenson, Christos a fost creat cândva în veșnicia trecută, în sensul că este „singurul născut.” El este nemuritor, divin și Fiu prexistent al lui Dumnezeu. La întrupare, divinitatea Lui nu S-a îmbrăcat cu umanitatea, ci a schimbat divinitatea cu natura umană, Isus rămânând Fiu al lui Dumnezeu. El nu Și-a pierdut identitatea personală prin această trecere, comentează el la
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
creat cândva în veșnicia trecută, în sensul că este „singurul născut.” El este nemuritor, divin și Fiu prexistent al lui Dumnezeu. La întrupare, divinitatea Lui nu S-a îmbrăcat cu umanitatea, ci a schimbat divinitatea cu natura umană, Isus rămânând Fiu al lui Dumnezeu. El nu Și-a pierdut identitatea personală prin această trecere, comentează el la Ioan 1:14, ci însăși natura divină a fost transformată în natură umană. Pentru Merrit E. Cornell (Facts for the Times, 1858:76), doctrina
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
God”) că Christos este „prima ființă creată”. Și Smith a înțeles bine logica traducerii clasice (făcută de trinitarieni!). Vorbind despre Spiritul Sfânt (RH, 28 octombrie 1890; GCB 1891:146), Îl numea: „acea emanație divină, misterioasă, prin care ei [Tatăl și Fiul] Își duc la îndeplinirea lucrarea măreață și infinită”; „o influență divină”, „nu o persoană, asemenea Tatălui și Fiului”. Mai târziu, în 1898, Smith a publicat vederi mai moderate, semiariene, admițând că Christos este de aceeași natură cu Tatăl, născut nu
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Vorbind despre Spiritul Sfânt (RH, 28 octombrie 1890; GCB 1891:146), Îl numea: „acea emanație divină, misterioasă, prin care ei [Tatăl și Fiul] Își duc la îndeplinirea lucrarea măreață și infinită”; „o influență divină”, „nu o persoană, asemenea Tatălui și Fiului”. Mai târziu, în 1898, Smith a publicat vederi mai moderate, semiariene, admițând că Christos este de aceeași natură cu Tatăl, născut nu făcut, dar respingând personalitatea Spiritului Sfânt. Uriah Smith a influențat probabil cel mai mult rezistența antitrinitariană în adventismul
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
istorice, când afirma că susținerea doctrinei Trinității nu este rea intenție, ci o dovadă a „îmbătării cu vinul Babilonului”, știind că „pe baza acestei doctrine a fost înălțată Papalitatea”. J. N. Andrews (RH, 7 sept. 1869: 84), mai moderat, afirma: „Fiul lui Dumnezeu ... Îl are ca Tată pe Dumnezeu, având, într-un anumit punct din veșnicia trecută, un început al zilelor”. Până în 1942, în cadrul mișcării adventiste nu a fost introdus oficial crezul în doctrina trinității. Spre o mai buna documentare asupra
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
În 1931, studenții în Biblie au devenit Martorii lui Iehova. Ei au deviat într-o anumită măsură de la doctrina lui Russell, pe care acesta a preluat-o în mare măsură de la adventiști. Din păcate, anumite explicații ale acestora despre Tatăl, Fiul, sau despre Spiritul Sfânt sunt deficitare. Ei nu au înțeles latura imanentă a lui Dumnezeu Tatăl (adică că Dumnezeu este prezent în creație, și prin unirea cu alte creaturi și acestea devin prin unire: Yahweh), iar Fiul nu este onorat
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
acestora despre Tatăl, Fiul, sau despre Spiritul Sfânt sunt deficitare. Ei nu au înțeles latura imanentă a lui Dumnezeu Tatăl (adică că Dumnezeu este prezent în creație, și prin unirea cu alte creaturi și acestea devin prin unire: Yahweh), iar Fiul nu este onorat în măsura în care o cere Scriptura, iar Spiritul Sfânt este diminuată înțelegerea despre el, deoarece ei cred că este doar o forță activă, iar rolul lui este diminuat. Ei susțin că Fiul a fost creat din nimic în broșura
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
și acestea devin prin unire: Yahweh), iar Fiul nu este onorat în măsura în care o cere Scriptura, iar Spiritul Sfânt este diminuată înțelegerea despre el, deoarece ei cred că este doar o forță activă, iar rolul lui este diminuat. Ei susțin că Fiul a fost creat din nimic în broșura: „Spiritul Sfânt — forță dindărătul noii ordini viitoare” (1977), la p. 11-20: „Acest „întîi-născut“, acest „Unic Fiu născut“, a fost primul și ultimul, pe care Dumnezeu l-a creat singur și nemijlocit, din nimic
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
deoarece ei cred că este doar o forță activă, iar rolul lui este diminuat. Ei susțin că Fiul a fost creat din nimic în broșura: „Spiritul Sfânt — forță dindărătul noii ordini viitoare” (1977), la p. 11-20: „Acest „întîi-născut“, acest „Unic Fiu născut“, a fost primul și ultimul, pe care Dumnezeu l-a creat singur și nemijlocit, din nimic.” În general doctrina despre Dumnezeu a lui Russell, reflecta credința pionierilor adventiști, El a înțeles însă, mai bine rolul lui Isus, și că
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Sa, puterea Sa, și în acest sens al cuvântului este El Însuși, reprezentantul întregii Sale înțelepciuni, maiestăți, puteri și iubiri.” Iar în cartea Taina Împlinită p.72 [scrisă post mortem Russell]: „Noi susținem că persoana Spiritului Sfânt este Tatăl și Fiul și purcede de la amândoi.” Martorii lui Iehova învață în prezent, că Spiritul Sfânt este doar o forța activă a lui Dumnezeu, dar nu și puterea latentă (inactivă) din Dumnezeu (Treziți-vă! din 1999; 8/1 p.26,27). Pe parcursul sec
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
istoria și de averea Habsburgilor. În anul 1358, ducele de Austria, Rudolf al IV-lea de Habsburg, devine proprietarul regiunii Tirol și, implicit , al unor opera medievale care au aparținut familiei. La un secol distanță, în anul 1493, Maximilian I, fiul lui Frederic al III-lea de Habsburg, duce de Austria și rege al Germaniei, Boemiei și Ungariei, este proclamat împărat. Suveranul moștenește de la tatăl său dragostea pentru artă și devine prietenul și clientul artiștilor. Printre aceștia se numără și germanul
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
și elemente de manufactură. Între 1590 și 1595, Francisc Ernest, arhiducele Țărilor de Jos, colecțioanează tablouri flamande. Printre acestea se numără "Anotimpurile anului" și "Nuntă țărănească", pictate de Pieter Bruegel, artist îndrăgit și susținut de arhiduce. În anul 1605, Carol, fiul și moștenitorul lui Ferdinand al II-lea, vinde colecția din Ambras împăratului Rudolf al II-lea. Acesta transferă cîteva lucrări la curtea la Curtea din Praga, dar cea mai mare parte a colecției rămâne în castelul din Tirol. Iubitor și
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
din secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Printr acestea se numără "Madona pe pajiște", a lui Rafael, tablou achiziționat de familia Taddei din Florența, și "Venus și Adonis", de Annibale Carracci. Între 1647 și 1656, arhiducele Leopold Wilhelm, fiul împăratului Ferdinand al II-lea și fratele împăratului Ferdinand al III-lea, ocupă funcția de guvernator în Țările de Jos meridionale. Wilhelm era un mare cunoscător de artă și conducea o regiune care se afla în centrul comerțului european. În urma
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
Stallburg, clădire construită la sfîrșitul secolului al XVI-lea, unde își avea reședința Maximilian al II-lea. După ce Maximilian se mută în palatal imperial din Hofburg, Palatul Stallburg devine sediu grajdurilor regale. În anul 1657, Ferdinand al II-lea moare . Fiul său, Leopold I, urcă pe tron și reunește colecțiile tatălui și pe cele ale unchiului său, Leopold Wilhelm. Noul împărat se căsătorește cu arhiducesa Claudia Felicita, fica și moștenitoarea arhiducelui Ferdinand Carol de Tirol și a Anei de Medici. În urma
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
numismatic și al antichităților. Tot atunci sunt reorganizate obiectele prețioase din camera tezaurului imperial din Palatul Hofburg. În anii ’70 din secolul al XVIII-lea, colecțiile imperiale sunt întregite cu două piese importante. În 1771, arhiducele Ferdinand Carol de Habsburg, fiul Mariei Teresa, se căsătorește, la Milano, cu ultima moștenitoarea a familiei d’Este, Maria Beatrice Ricciarda. În acest fel, arhiducele devine posesorul patrimoniului artistic al familiei Modena-d’Este, alcătuit din sculpturi antice clasice și din timpul Renașterii, dar și din
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
artistică internațională apar numeroase icoane de altar pictate în bisericile iezuite. Maria Teresa achiziționează cinci mari tablouri pictate de Rubens, printre care și "Adormirea Maicii Domnului". În anul 1780, Maria Teresa se stinge din viață, iar tronul este ocupat de fiul său, Iosif al II-lea. Galeriile din Palatul Stallburg devin neîncăpătoare odată cu aducerea aici a obiectelor colecție din Viena, a icoanelor de altar pictate de Rubens și de Van Dyck și a tablourilor achiziționate de Maria Teresa. Iosif al II
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
erau susținuți în orașele cu industrie textilă, unde exista o puternică opoziție față de nobilime. La 30 iunie 1643, regaliștii conduși de marchizul de Newcastle au învins armata parlamentaristă a Lordului Fairfax în bătălia de la Adwalton Moor lângă Bradford. Fairfax și fiul lui, Sir Thomas Fairfax, s-au retras cu restul armatelor către portul Hull, controlat de Parlament. Newcastle a trimis o parte din armata sa către sud în Lincolnshire, ca parte a unei înaintări pe trei linii către Londra, dar a
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
începutul zilei. Cromwell era prezent la moartea lui, și a scris o celebră scrisoare adresată cumnatului său, tatăl soldatului, și el pe nume Valentine Walton, în care a descris pe scurt bătălia și l-a informat pe acesta de moartea fiului său și de ultimele sale cuvinte. Noaptea târziu, generalii regaliști au ajuns la York, împreună cu numeroși soldați împrăștiați. Guvernatorul Yorkului, Sir Thomas Glemham, i-a lăsat să intre doar pe cei ce făceau parte din garnizoană (adică doar câțiva ofițeri
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
ereditare au fost ocolite din motive politice. Acum fusese declarat în mod explicit ca atât în Norvegia, cât și în Danemarca, să existe monarhie electivă. Tratatul prevedea ca Danemarca și Norvegia să aibă același rege și să fie ales dintre fiii legitimi ai regelui anterior, în cazul în care acesta avusese. Carol a devenit tot mai nepopular în calitatea sa de rege al Suediei și a fost exilat în 1457. Cristian își atinsese scopul de a fi ales rege al Suediei
Christian I al Danemarcei () [Corola-website/Science/322589_a_323918]