11,973 matches
-
lor lunecau pe crusta îngroșată a iazului înghețat ca lăboanțele unei lișițe caraghioase, ce nu știe decât mersul pe apă. Dar acum era vară, grâul îți ajungea pân’ la brâu, astfel că atunci când Omar părăsi garajul, să le iasă în întâmpinare, nu văzură decât un cap de bărbat tresăltând pe deasupra lanului. — Dumneata ești Godun? — Nu, sunt asociatul, Omar, dar sunt gata să vă ajut, zise prins de o încântare ciudată, fiindcă se gândea numai la șosea și la felul cum ar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cele cincisprezece mobile imense de argint care atârnau în mănunchiuri, de tavan, legănându-se ușor în bătaia curentului creat de ușa deschisă. Grămada de ustensile electrice, măști de sudură și mănuși de lucru de sub mobile părea că le urcă în întâmpinare: stalactite și stalagmite. Niciodată curat, nici chiar în vremurile bune, studioul se dezlănțuise complet în ultimele câteva luni, ca și mine, de altfel. Cel puțin, eu fusesem nevoită să fac duș în mod regulat, să-mi scot șpanul din păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mi-ar pune Cel-de-Sus paginile la adăpost de foc și de uitare! Noapte de noapte, așteptam continuarea istorisirii, pe care o întrerupeau uneori doar schelălăielile unor șacali aflați prin preajmă. În a treia zi, totuși, doi soldați au venit în întâmpinarea noastră. Duceau un mesaj din partea unui senior ale cărui pământuri se aflau la apus de drumul nostru. Aflase că ambasadorul regelui din Fès trecea prin regiune și ținea cu orice preț să-l întâlnească. Khâli ceru informații de la una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
însoțea, și mai era apoi și peisajul pe care Hiba îl cuprindea într-un gest absolut: un câmp de arbuști de indigo, pe malurile fluviului Dara, la intrarea în satul în care se născuse. Niște ștrengari dădeau deja fuga în întâmpinarea noastră. A apărut apoi șeful tribului, un om cu pielea neagră, trăsături fine și barbă albă ca un colier în jurul chipului, care a recunoscut-o pe dată pe soața mea, în pofida celor zece ani scurși, și care a strâns-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
greșise prea tare când o pornise în primejdiosul ei demers. Zvonurile care circulau erau atât de contradictorii, încât confuzia totală stăpânea toate mințile, nu doar printre oamenii de rând, ci și în Citadelă. Sultanul hotărâse să plece în Siria, în întâmpinarea trupelor otomane, apoi, în temeiul unor informații liniștitoare, își anulase expediția. Regimentelor care primiseră ordin s-o pornească la drum, li se ceruse să se întoarcă în cazărmi. Califului și celor patru mari cadii li se ceruse în două rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
marină Kevin Lee, spunându-i că trec Linia Verde, ieșind din Israelul propriu-zis și intrând în zonele care fuseseră ocupate în timpul Războiului de Șase Zile din 1967. Dar era o graniță invizibilă. Nu existau marcaje, gardieni și nici panouri de întâmpinare. În schimb, intraseră în ceea ce părea a fi un alt cartier rezidențial al Ierusalimului - toate blocurile fiind făcute din acea piatră netedă, lucioasă, iar Lee le arăta cu mâna. —Acesta e Pisgat Ze’ev. Nici măcar oamenii care locuiesc aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
biroul bărbatului care, după cum îi explicase Uri, nu era doar capul Psagotului, ci și al consiliului tuturor așezărilor de pe Malul de Vest. În clipa în care Uri intră pe ușă, Akiva Shapira se ridică în picioare, ieșindu-i tânărului în întâmpinare. Mare și bărbos, puse imediat mâna pe capul lui Uri și rosti ceea ce lui Maggie i se păru a fi o rugăciune de consolare. —HaMakom y’nachem oscha b’soch sh’ar aveilei Tzion v’Yerushalayim. Ținu ochii închiși cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
S-a întâmplat ceva cu ei, s-a rupt ceva în adâncul lor. Înțelegi? IOANA (Extaziată.): Înțeleg! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mai simțim ploaia, Ioana. Altădată o simțeam cum se apropie, o simțeam cu două-trei zile înainte. Altădată plecam în întâmpinarea ploii și nu mă înșelam niciodată. Călătoream prin ploaie zile întregi, săptămâni întregi. Dacă ploaia se termina într-un loc, știam cu siguranță unde s-o găsesc. Înțelegi? Era destul să caut jumătate de zi și dădeam de ploaie. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la modul absolut o singură sursă. Preocupările futurologice ale pământenilor, ediția princeps, sunt, probabil, mai complexe, nu se pot reduce la... Roger m-a Întrerupt ciocănind În masă și ridicând două degete, ca la școală: - Pot să te Întrerup puțin? Întâmpinarea ta pare judicioasă; există Însă un contraargument ce nu poate fi ignorat. Este de presupus că, Într-adevăr, Ceilalți au dezvoltat un număr oarecare de proceduri menite să le ofere informații privitoare la viitor. Dar, atenție: oare recursul la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În tabloul de deasupra patului și mă afund În pădurea de ulmi fermecată - pe care am vizitat-o până la urmă. 4 Un șir uluitor de doici și guvernante englezoaice, unele frângându-și mâinile, altele zâmbindu-mi enigmatic, Îmi ies În Întâmpinare pe măsură ce reintru În trecut. A fost Miss Rachel pe care mi-o amintesc Îndeosebi În legătură cu biscuiții Huntley and Palmer (bomboanele frumoase cu migdale deasupra din cutia de tablă Înfășurată În hârtie albastră și pesmeții fără gust de la fund), pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un copac Înflorit și cu sentimentul ciudat că vezi ceva ce nu s-ar cuveni să vadă nici adoratorul, nici spectatorul ocazional, reușeai să zărești reflexia ei, care se Înălța repede - mai repede decât cădea petala - ca să-i iasă În Întâmpinare; și pentru o fracțiune de secundă, te temeai că scamatoria va da greș, că uleiul binecuvântat nu se va aprinde, că reflexia ar putea rata și petala va pluti singură mai departe, dar de fiecare dată această delicată contopire avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ei ar reuși s-o scoată înapoi la mal. Am decis să fiu îndrăzneț și am privit repede insigna de pe pieptul ei, parțial îngropată de adâncimile toracelui cu carouri verzi. Abia puteam să deslușesc primele cuvinte din mesajul vesel de întâmpinare: „Salut! Mă bucur să te ajut! Eu sunt St...“, dar continuarea era bine ascunsă vederii. N-am reușit să mă gândesc imediat la numele care i s-ar potrivi - nu prea părea a fi o „Stephanie“, singurul nume care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
decizia politică. Nu este doar vina mass-mediei sau a politicienilor, este și vina sociologilor, neobișnuiți încă la noi cu ceea ce se cheamă - și se practică - de mult deja în lume ca „sociologie publică”, un fel de echivalent al criticii de întîmpinare în literatură. învățămîntul nostru face încă o distincție prea apăsată între analize „cantitative” și analize „calitative”, aflate mai degrabă într-o stare de inutil divorț. În percepția publică, asta se traduce prin sociologii care fac sondaje, adică „topuri”, și antropologi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de avocații N. Fleva și C. Dissescu, care însă nu sunt primiți în sală pe motiv că asistența e contrarie canoanelor, judecarea Sinodului fiind „mai mult o spovedanie intimă decât o judecată publică“. Mitropolitul respinge acuzațiile și înmânează Sinodului o întâmpinare scrisă, apoi se retrage. Sinodul intră în deliberări, „respinge punctele de apărare ca nejustificate“ și Mitropolitul este condamnat la „pierderea darului de preot“ și „caterisirea din rangul de Mitropolit“, redevenind simplu călugăr la Căldărușani, sub numele de monahul Ghenadie Petrescu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fasonat și vopsit proaspăt în verde închis, ce contrastau în mod vizibil cu situația de vizavi. Se observa de la bun început că școala era condusă de oameni pricepuți și harnici. Chiar în poarta școlii, aștepta solemn, ca un majordom în întâmpinarea unui oaspete de seamă, un bărbat uscat și înnegrit de soare, nu prea înalt, în vârstă, cu perciunii scurți albiți înainte de vreme ce impuneau respect; îmbrăcat modest într-un costum maro nu prea nou, cu vestă și pălărie de aceeași
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu nimic mai breji, tot atât de superficiali!... Nu deosebiți binele de rău!...". Nu au terminat ce au avut de discutat când Mișu, care privea nerăbdător prin fereastră, ca un crosist experimentat la semnalul "Fiți gata... Start!", i-a și ieșit în întâmpinare. După câteva secunde bune, Bidaru, cu spatele la soarele ce se strecura printre pliurile perdelelor pe jumătate trase și care mai avea cel puțin două ore până să apună, se întoarse destul de anevoios, dar nu văzu mare lucru decât o lumină orbitore
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ușor. Se răsucește docil și liniștit se supune... Și, cu coada stufoasă între picioare, trecu pe lângă ei, sigur pe el, pășind atât de nestingherit, ca și cum pentru el n-ar exista primejdii, și se strecură ușor printre trunchiuri doborâte, parcă în întâmpinarea unei depărtări pe care n-o vede decât el. Luna crește înaltă pe cer, limpede și rece. Pădurea se trezea.. O bufniță pufnea tihnit... poate mulțumită ... Ea este pasărea înțelepciunii. Apoi, luna intră încet în conul de umbră, până când se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
s ar spune. În orice epocă. Indiferent de culoare, de nație, de religie sau de statut social. Numai ea și gustul nostalgiei după alte timpuri ne mai face capabili de a rezista durității cotidianului sau de a ne pregăti pentru întâmpinarea imprevizibilului. Acest gust al nostalgiei însă, într-o societate „instant”, ca cea de azi, nu se poate înfiripa chiar așa de ușor, deoarece distanța în timp, de la derularea întâmplării la acceptarea sufletească a acesteia este extrem de scurtă sau, pur și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adăpostul coșului. Pe acoperiș era foarte alunecos și exista un oarecare pericol. Zăpada Îl izbea În ochi și i se aduna În butuci de gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă venind În Întâmpinarea lui, asemenea unui pește ridicându-se din apele Întunecate, marchiza luminată a unei cafenele. Șopti „Sfântă Fecioară, cea plină de grație“, Împlântându-și călcâiele În zăpadă și agățându-se cu degetele. Salvat de marginea jgheabului, se ridică În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Vă Întrebați dacă nu cumva responsabilitatea va cădea asupra dumneavoastră. Pentru asemenea momente de criză nu poți găsi putere În nici una din cărțile obișnuite de contemplație și atunci poți avea oarecare Îndoieli În privința religiei. Ei, eu vreau să vin În Întâmpinarea acestei nevoi omenești. Domnul Opie vorbise repede și cu entuziasm, iar engleza doctorului Czinner Își făcu simțite limitele. Nu Înțelesese cuvinte ca „apărători“, „porți“, „runde“ deși știa că se referă la jocul englezesc de crichet. Se familiarizase cu termenii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înfășurat Într-o pânză albă. Era mică și brunetă, cu șalul Înfășurat strâns peste umeri. Avea o față pe care se putea citi umorul malițios și purta niște cizme mari. El puse jos lădița cu fructe și Îi ieși În Întâmpinare. — Nu lipsesc mult, spuse el În șoaptă, ca să nu-l poată auzi șoferul. Așteaptă-mă. Am ceva să-ți povestesc. Și, foarte grav se Întoarse să-și continue treaba. Soția lui se așeză jos, pe marginea drumului, și-l urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Myatt era fericit. Acesta era pământul lui ales. Un hotel internațional Îi era ca o oază familiară, oricât de pustie ar fi fost. Coșmarul din Subotica păli și realitatea lui dispăru cu totul În fața domnului Kalebgian care Îi ieși În Întâmpinare. Se bucură că Janet putea vedea cum era recunoscut În hotelurile cele mai Îndepărtate de casă. — Ce mai faceți, domnule Carleton Myatt? Ne bucurăm teribil să vă revedem. Domnul Kalebgian Începu să strângă mâini, aplecându-se din șolduri, cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe care poate voi dezlega-o în timpul întâlnirii din astă seară cu bătrânul. Fără tragere de inimă, am pornit spre ușa chiliei călugărului... După răspunsul “intră”, am pășit pragul. Bătrânul s-a ridicat și, cu pas poticnit, a venit în întâmpinarea mea. ―Bine ai venit, fiule. Ia loc colo, pe fotoliu. ― Mulțumesc, sfințite, pentru primire și ospătare. ― Să-ți fie de bine - mi-a răspuns el, așezându-se cu greu în fotoliul din fața mea. Pentru câteva clipe, am rămas tăcuți. Așteptam
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ostenit. În somn. Acum, la fel, sosise acasă beat. De cum intră în curte, începu a striga și a înjura după nevastă, după soacră, după copii. Nu a răspuns nimeni atât de rapid precum a dorit turmentatul. I-a ieșit în întâmpinare Bulina, fetița de numai patru ani. Fugea către el, cu mânuțele ridicate a bucurie, strigând și ea, ceva, tot a bucurie, dar, năucul nu observa faptul, și continua să strige cât îl ținea gura, după soție și după mama soacră
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aproape că nu-și mai simțea limba. Puse totul la fiert. Într-o oală mare, cam de zece chile. După clocotul necesar, strecură fiertura. Zeama, piperată-foc, o turnă în cada de bae. Lăsă totul să se răcorească, și ieși în întâmpinarea Hăhăianului. Vii pe la mine, azi? Da. Cam pe când? Peste câteva ore. O să las ușa descuiată. Nu mai suni. Intri direct. El se bucură. Azi, adăugă ea, te las ca să mă săruți, mult de tot, și, peste tot trupul. Da? Da
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]