65,754 matches
-
pe pieptul ei, aranjându-i cu grijă poziția, chiar sub gâtul Stellei. Cățelușul își întinsese labele din față pe umerii ei, într-un gest protector, parcă. Îi simțea gheruțele tocite. Privea drept în ochii ei cu un amestec de curiozitate și afecțiune, care Stellei i se părea insuportabil de mișcător. Temându-se să nu-i dea lacrimile, tuși și ridică în aer micul animal, simțindu-i fragilitatea scheletului, pe care l-ar fi putut aproape sfărâma în mâini. Adam se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o persoană minunată și foarte puternică pe care o adora. Ruby era făptura animalică dragă, în a cărei căldură se refugia, speriat de putere. George și Brian figurau ca un tată dual, întrecându-se între ei pentru a-i câștiga afecțiunea, apoi, subit, de neînțeles, pedepsindu-l. Brian și-a asumat sarcina de a-i fi mentor moral, corectându-l, mustrându-l și ducându-l duminică de duminică la Casa de Reuniuni a „Prietenilor“. Alex urmărea cu gelozie influențele fraților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și-a asumat sarcina de a-i fi mentor moral, corectându-l, mustrându-l și ducându-l duminică de duminică la Casa de Reuniuni a „Prietenilor“. Alex urmărea cu gelozie influențele fraților și o iritau, mai cu seamă, semnele de afecțiune reciprocă dintre Tom și George. Tom învățase să se comporte cu tact, chiar cu precauție. Combinația de rivalitate și dragoste posesivă și autoritară, labilitatea sentimentelor celor ce-i îndrumau viața alcătuiau adeseori pentru copil un regim foarte greu de suportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
importantă și necesară. Era suficient de meloman încât să recunoască o voce excepțională și să râvnească la ea. Întâi, îl împunse un junghi de invidie pură, un simțământ de pătimașă rivalitate. Dar aproape în aceeași secundă de recunoaștere, sub impulsul afecțiunii reale prin care ne apărăm egoismul, Tom își îmbrățișă moralicește rivalul, absorbindu-l în el, făcând din vocea aceea superbă posesiunea lui. Urma să fie pe veci mândru de Scarlett-Taylor și să considere ca un bun al lui ceea ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
distrugere. Dar pervazul alb era gol. Se uitase prin cameră, deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți și animale din fildeș dispăruse. Probabil că Stella, prevăzându-i furia, venise pe furiș și le luase. Le prețuia mult, ca semne de afecțiune din partea tatălui ei. George se simțise străpuns de un junghi de gelozie și frustrare. Se îndreptase spre masa de toaletă și măturase cu mâna, răsturnând pe podea, câteva cutiuțe de argint, farduri, o oglinjoară de mână, care zăceau neatinse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Rose Eastcote murise de curând), dar Bill Șopârla tocmai plecase la o conferință a „Prietenilor“ la Geneva. Singura persoană în care Rozanov mai putea avea încredere, în legătură cu chestiunea care-l frământa, era Ruby Doyle. John Robert nutrea nu chiar o afecțiune, dar un fel de respect pentru Ruby, care-și avea originea în vremea idilei lui cu Linda Brent, când Ruby, pe atunci tânără, dar arătând aproape la fel ca și acum, îi ajutase cu atâta discreție. Ruby reprezenta un monumental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mama adoptivă a lui Pearl încerca însă, la întâmplare, o apropiere de familie, și le scrisese lui Ruby și Dianei cerându-le bani. Diane îi trimise o mică sumă. Ruby veni personal să vadă copilul și manifestă un fel de afecțiune dură. De fapt, ar fi vrut să o ia pe Pearl la Ennistone și s-o instaleze la Belmont, numai că nu știa cum să-i sugereze așa ceva lui Alex. Când Pearl a terminat școala, primul ei țel în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Totuși, era capabilă să-și câștige existența și începuse să fie - ceea ce niciodată în copilărie nu crezuse că va deveni - un om ca toți oamenii. Menținea o legătură cam forțată cu Ruby și cu Diane. Ruby nutrea pentru ea o afecțiune schimbăcioasă, devenind uneori brusc posesivă, gata să detecteze orice rezistență. Diane îi purta pică (cel puțin așa gândea Pearl), ba era chiar invidioasă pe o anume independență lipsită de responsabilități pe care i-o atribuia fetei. Astfel stăteau lucrurile când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pornea de la faptul că orice și oricine îi stârnea lui Gabriel mila. Asta era și sursa sentimentelor ei față de George, îi era atât de milă de el, simțea pentru el atâta iubire miloasă, protectoare și posesivă, un fel de disperată afecțiune compătimitoare. „E ceva atât de intim, își spuse ea. Dar toată dragostea pe care le-o port alor mei e intimă, de parc-ar fi un secret.“ Adam era conștient de o minge fierbinte, mobilă, care-i încălzea coapsa: Zet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l pe Omega. Ce dovadă a iubirii divine ne înfățișează acest animal, ce umili ar trebui să ne simțim... De ce, mă rog? întrebă Brian. Câtă izbucnire de spirit în animalul ăsta micuț, câtă voioșie, ce inepuizabilă bună dispoziție, câtă generoasă afecțiune arde în ochișorii ăștia... Vax! făcu Brian. E o bestie egoistă, egocentrică. Domnul este vizibil peste tot, în creația lui. Și în ceașca asta de ceai? Da. Atunci nu văd de ce trebuie să fim atât de sentimentali în privința câinilor. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a se pomeni brusc atras de un copil. Într-adevăr, John Robert a fost extrem de surprins când a constatat că, aflat față-n față cu nepoata lui, încerca emoții de o natură cu totul nouă. Ce anume era? Interes, tandrețe, afecțiune Orice-ar fi fost, își ținu sentimentul în strictă rezervă, numai pentru el. Își hotărâse cu multă vreme în urmă „tiparul de viață“, și experiențele de până atunci, îndeosebi relațiile odioase cu fiica lui, îi confirmaseră din plin justețea tiparului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asemenea sumbră întrebare și de care se ferea chiar în momentele de sălbatică exaltare a imaginației era acela că, dacă dăduse greș cu Amy și cu Hattie, nu s-ar putea, în cele din urmă, să stabilească relații de perfectă afecțiune cu fetița lui Hattie? Înclinat cum era spre melancolie, existau totuși momente când John Robert Rozanov uita cu totul că era bătrân. John Robert clipi în lumina domoală, noroasă, a camerei în care nu fusese aprinsă nici o lampă și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că întregul grup, cu toate problemele și legăturile încâlcite dintre ei, îl interesa mult, și nu numai ca o extensie a personalității lui Tom. Niciodată până atunci nu studiase o familie de atât de aproape și curiozitățile lor, certurile, neînțelegerile, afecțiunile, urile, simpatiile imperfecte, imposibila, dar inevitabila lor alăturare îl fascinau. Și mai cu seamă George. Dar totul era înșelătorie. Nu va putea niciodată să aparțină familiei McCaffrey. Nici n-ar dori, chiar dacă prietenia lui cu Tom ar fi să dăinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era întristat și iritat la gândul că scăzuse în ochii lui. Această teamă a împiedicat tocmai comunicarea dintre ei care ar fi putut-o înlătura. Erau jenați unul față de celălalt și Tom, negăsind nici o cale pe care să-și exprime afecțiunea, făcea pe prostul în fața unui Emma din ce în ce mai tăcut. Pe parcursul acelei duminici nefericite, Tom se gândise și la George. De fapt, George nu fusese niciodată prea departe de inima și de gândurile lui de-a lungul anilor care trecuseră. Uneori, tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fericire pentru filozof, ignoranța lui în ce privea lumea mondenă îl împiedică să-și imagineze măcar ce versiuni fanteziste și malițioase circulau în Ennistone pe seama evenimentelor. Nu pentru că cineva i-ar fi purtat vreo pică profesorului. Dimpotrivă, îl priveau cu afecțiune, ca pe un fel de mascotă a orașului. Dar „cum arată cei puternici când se prăbușesc“ a constituit dintotdeauna un subiect de umor; pe de altă parte, cum cei din familia McCaffrey încă erau considerați venetici, iar Hattie era privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George, că ar putea vedea în ea trădătoarea secretului. Spaima făcea zilele de așteptare atât de chinuitoare, încât ar fi dorit să fugă de-a dreptul acasă la John Robert, să-i bâiguie explicațiile ei, să-i vorbească despre profunda afecțiune pe care i-o purta și care, simțea ea, îi conferea drepturi și chiar puteri. — Poate că totuși nu a aflat. S-o fi găsit vreun binevoitor care să-i informeze. Dacă nu altcineva, măcar impertinentul ăla de ziarist. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un moment, o microsecundă, în care amândoi avură senzația că s-ar putea întâmpla ceva imposibil ca, de pildă, Hattie să i se arunce, plângând, la piept, iar el s-o mângâie pe păr și să-i murmure cuvinte de afecțiune, dar, desigur, așa ceva nu era cu putință. John Robert își readună gândurile și întrebă: Ia spune-mi, ce s-a întâmplat acum câteva seri aici? Am citit un articol foarte neplăcut în Ennistone Gazette. Sper că tu nu ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
expresie ciudat de luminoasă. Arăta ca un om pradă unei exaltări emoționale, gata să plângă de bucurie în urma unei vești extraordinare, a unei fantastice realizări sau descoperiri. Tom ar fi vrut să rostească un cuvânt potrivit, care să-i exprime afecțiunea, pentru că lumina de pe fața fratelui săi îi reînsuflețise brusc întreaga afecțiune pentru George. În același timp, se întrebă dacă nu cumva, până la urmă, George înnebunise de-a binelea. — Dragul meu George. — Cară-te, Tom. Șterge-o! Întinde-o de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
emoționale, gata să plângă de bucurie în urma unei vești extraordinare, a unei fantastice realizări sau descoperiri. Tom ar fi vrut să rostească un cuvânt potrivit, care să-i exprime afecțiunea, pentru că lumina de pe fața fratelui săi îi reînsuflețise brusc întreaga afecțiune pentru George. În același timp, se întrebă dacă nu cumva, până la urmă, George înnebunise de-a binelea. — Dragul meu George. — Cară-te, Tom. Șterge-o! Întinde-o de aici! Într-o secundă, deși lumina radiată de fața lui nu suferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost apoi purtat la groapă de către Percy, Bowcock, Robin Osmore, doctorul Roach, Nicky Roach, Nathaniel Romage și Milton Eastcote. Iar în Ennistone Gazette s-a scris: „Bill Șopârla a lăsat un gol în sufletul fiecărui ennistonian“. Într-adevăr, respectul și afecțiunea de care se bucura în orașul său s-au manifestat prin participarea la ceremonia îngropăciunii a vreo două mii de oameni care s-au adunat în cimitir și pe taluzurile acoperite cu iarbă care-l împrejmuiesc (dincolo de care începe calea ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încă ar putea să redobândească ceva, să aibă, să câștige? Dar ce anume era lucrul acesta care-l obseda, pe care, evident, îl dorea cu atâta ardoare? Să fi fost legat de John Robert, dorea stima sau aprobarea sau chiar afecțiunea lui John Robert? Sau era vorba de respectul de sine însuși, de imaginea lui în chip de erou, pe care și-o dorea? Mă rog, fusese lipsit de ea, dar era o pierdere pe care ar fi putut-o accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu cred, că între cei doi ar fi fost altă relație decât o tandră prietenie. Diane nu făcuse niciodată un secret printre cei cu care stătea de vorbă (și care, la rândul lor, povesteau altora) din faptul că nutrea o afecțiune specială pentru preot, pe care-l prețuia atât de mult pentru că „nu era la fel cu ceilalți bărbați“. Ideea de a părăsi nu numai Ennistone ci și Anglia se înșurubase în mintea Dianei. Era înnebunită de gelozie pe Stella, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parcă din Visul unei nopți de vară, și nu s-au căsătorit. Printr-o tacită înțelegere, această pereche nu s-a lăsat purtată pe aripile romanței. Desigur că moartea lui Rozanov a sudat și legătura dintre ei, prin preocuparea și afecțiunea nutrită, respectiv, față de Tom și Hattie. Au devenit (și prevăd că vor rămâne) prieteni foarte buni și fiecare dintre ei aduce tandrețe, bucurie și înțelepciune în viața celuilalt. Contrar așteptărilor lui Emma, Pearl se înțelege de minune cu mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
concerte împotriva dependenței de droguri; cabinete de planning familial etc. Și în astfel de cazuri, implicarea sistemului trebuie adusă la cunoștința opiniei publice. O altă ramură a domeniului sănătății este cercetarea, materializată prin diferitele medicamente noi, necesare pentru remedierea unei afecțiuni. Să luăm în discuție o boală incurabilă, SIDA. Orice mic progres în vindecarea acestei boli are o relevanță maximală la nivelul mentalului colectiv, atît al celor bolnavi, cît și al celor sănătoși. Sistemul se poate implica, punînd la dispoziția specialiștilor
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
pe care îl cunoaștem. Heterodoxie a cărei influență ulterioară asupra gândirii nu este deloc de neglijat. Din punctul său de vedere, în cartea La morale de Spinoza, sociologul René Warms arată importanța simpatiei pentru emoțiile umane la Spinoza, aceea a "afecțiunilor pasive". Și pe această bază a rupt filosoful relațiile cu tradiția religioasă care fusese a sa. Ruptură față de dogmatism care a făcut din Spinoza geniul original care propune pentru conduita umană reguli provizorii, toate de umanitate, de smerenie, acordându-se
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]