13,008 matches
-
cu sursele de materie primă și a pieței de desfacere a mărfurilor din fosta URSS. Aceasta a dus la emigrații ale persoanelor și, deci, la reducerea populației. În anii 2000 situația social-economică în Bălți a început să se amelioreze. Studiile arheologice demonstrează că primii oameni s-au așezat pe teritoriul actual al municipiului cu peste 30 000 ani în urmă, în epoca paleoliticului. De la începutul secolului XX în Bălți au fost efectuate săpături arheologice, în cursul cărora savanții au descoperit nenumărate
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Bălți a început să se amelioreze. Studiile arheologice demonstrează că primii oameni s-au așezat pe teritoriul actual al municipiului cu peste 30 000 ani în urmă, în epoca paleoliticului. De la începutul secolului XX în Bălți au fost efectuate săpături arheologice, în cursul cărora savanții au descoperit nenumărate vestigii ale culturii Cucuteni. Arheologii au descoperit în această zonă trei vetre de sate din epoca bronzului. Satele au fost locuite de agricultori și crescători de vite. O vatră de așezare umană se
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
Celții au fost un popor de origine indo-europeană care în secolul IV î.H. au ajuns și pe teritoriul Transilvaniei. Nu există izvoare literare care să ateste prezența celților pe teritoriul Transilvaniei, însă datorită descoperirilor arheologice, experții pot reconstitui istoria celților de pe teritoriul României și cum au ajuns ei aici. Migrația celților pe acest teritoriu a avut loc undeva în ultima treime a secolului IV î.H.. Din această perioadă s-au descoperit multe artefacte celtice
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Satul Dolheștii Mari este o așezare străveche. Pe teritoriul actual al satului, la o distanță de 1800 m de biserică, s-au găsit morminte în cutie de piatră. Cercetările arheologice efectuate aici au dus la descoperirea de obiecte aparținând unor triburi străvechi: topoare de silex șlefuite, răzuitoare și cuțite de silex, podoabe artistic lucrate, ornamente cu imprimări făcute cu șnurul răsucit, cu linii incizate, paralele etc. După opiniile unor istorici
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
(sau în engleză și în germană "Kugelamphoren-Kultur, KAK") este o cultură arheologică care s-a dezvoltat între cca. 3400-2800 î.Hr. în zona centrală a ariei ce ulterior a fost ocupată de . Situată oarecum spre sud și vest, ea s-a învecinat spre sud cu și spre nord-est cu . A ocupat o mare
Cultura amforelor globulare () [Corola-website/Science/321671_a_323000]
-
general al istoriografiei sovietice, plasându-l pe cercetător în rândurile dizidenților din știința academică a fostei URSS. În anii 1975-1977, în calitate de Șef al Sectorului Arheologie din cadrul Academiei de Științe a RSSM, Ion Hîncu, a operat schimbări cardinale în programul cercetărilor arheologice, aducând în prim plan problemele ce țineau de evoluția civilizației autohtone în perioada antică și medievală timpurie În urma unor denunțuri cu caracter politic, în decembrie 1977, Ion Hîncu a fost învinuit de "naționalism", "antislavism" și "antiștiință", eliberat din funcția ocupată
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
antislavism" și "antiștiință", eliberat din funcția ocupată cu stabilirea interdicției privind implicarea de mai departe a cercetătorului în studierea procesului istoric medieval timpuriu din regiune. În același context, dlui Ion Hîncu i-a fost confiscat dreptul de a efectua săpături arheologice, iar monografia "„Populația și cultura Moldovei în secolele X-XIV”", aflată, atunci, în proces de editare, a fost retrasă din procesul tipografic și interzisă. Din cauza interdicțiilor și persecutărilor permanente, în anii 80 Ion Hîncu a fost impus să abandoneze cercetările fundamentale
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
în probleme de istorie și arheologie medievală, fapt ce l-a făcut să se preocupe în continuare, exclusiv de problemele ocrotirii și propagării patrimoniului istorico-arheologic. După obținerea independenței de stat a Republicii Moldova Ion Hîncu a patronat cel mai important monument arheologic din Republica Moldova - "Orheiul Vechi", elaborând un șir de activități concrete în vederea menținerii acestui obiectiv de patrimoniu cultural. Ion Hîncu a condus săpăturile arheologice din așezările: Lucașeuca (1961-1962), Pohorniceni-Petruha (1962-1963), Brănești (1963), Thighina (1964), Hansca (1964-1977), Costești-Stânca (1973), Giurgiulești (1997), Orheiul
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
patrimoniului istorico-arheologic. După obținerea independenței de stat a Republicii Moldova Ion Hîncu a patronat cel mai important monument arheologic din Republica Moldova - "Orheiul Vechi", elaborând un șir de activități concrete în vederea menținerii acestui obiectiv de patrimoniu cultural. Ion Hîncu a condus săpăturile arheologice din așezările: Lucașeuca (1961-1962), Pohorniceni-Petruha (1962-1963), Brănești (1963), Thighina (1964), Hansca (1964-1977), Costești-Stânca (1973), Giurgiulești (1997), Orheiul Vechi (1993-1995). A participantul activ la săpăturile arheologice de Alcedar, Echimăuți, Orheiul Vechi, Cetatea Albă, Bocani, Krinicinoie, Mălăiești, Lopatna, Valea Adâncă (Ucraina) etc.
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
de activități concrete în vederea menținerii acestui obiectiv de patrimoniu cultural. Ion Hîncu a condus săpăturile arheologice din așezările: Lucașeuca (1961-1962), Pohorniceni-Petruha (1962-1963), Brănești (1963), Thighina (1964), Hansca (1964-1977), Costești-Stânca (1973), Giurgiulești (1997), Orheiul Vechi (1993-1995). A participantul activ la săpăturile arheologice de Alcedar, Echimăuți, Orheiul Vechi, Cetatea Albă, Bocani, Krinicinoie, Mălăiești, Lopatna, Valea Adâncă (Ucraina) etc. Opera de viață a dlui Ion Hîncu rămâne a fi cercetarea arheologică a așezării Hansca, care constituie unul dintre cele mai reprezentative situri medievale timpurii
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
1964-1977), Costești-Stânca (1973), Giurgiulești (1997), Orheiul Vechi (1993-1995). A participantul activ la săpăturile arheologice de Alcedar, Echimăuți, Orheiul Vechi, Cetatea Albă, Bocani, Krinicinoie, Mălăiești, Lopatna, Valea Adâncă (Ucraina) etc. Opera de viață a dlui Ion Hîncu rămâne a fi cercetarea arheologică a așezării Hansca, care constituie unul dintre cele mai reprezentative situri medievale timpurii din spațiul românesc, în cadrul căruia s-a constatat o evoluție continuă a populației autohtone în perioada secolelor V-XIV. Ion Hîncu a elaborat în total circa 400
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
căruia s-a constatat o evoluție continuă a populației autohtone în perioada secolelor V-XIV. Ion Hîncu a elaborat în total circa 400 lucrări, inclusiv: 11 monografii de autor, 8 monografii în colaborare, 32 broșuri științifico-populare, 24 rapoarte de cercetări arheologice, circa 130 articole științifice și circa 200 articole de publicistică. Monografii: Articole:
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
Australia anterior contactului european. Perioada minimă de timp general acceptată pentru apariția primilor populații umane în Australia este de cel putin 40.000 de ani în urmă. iar în susținerea premisei stau siturile excavate ce datează în jurul acestei perioade. Dovezile arheologice indică locuirea umană în partea superioară a râului Swan din Australia de Vest în urmă cu 40.000 de ani; în Tasmania (la acel moment conectat prin intermediul unui pod de pământ) s-a ajuns în urmă cu cel puțin 30
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
a căpăta posibile răspunsuri dar încă sunt insuficiente dovezi pentru a distinge un "model al valului de invazie" diferit de "modelul colonizării unice". Unele studii asupra cromozomilor Y indică influxuri de dată recentă a cromozomilor Y din subcontinentul indian. Vestigiile arheologice (în forma cărbunelui de lemn) indică faptul că focul a fost utilizat tot mai frecvent de către vânătorii-culegători ca unealtă în deblocarea pădurilor impenetrabile și pentru a schimba vegetația în una propice vânătorii animalelor. Ariile dense au devenit deschise pădurii sclerofile
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
1848 și până în zilele noastre. Mai mult de 90 000 de fotografii și aproximativ 15 000 de cărți, majoritatea de specialitate în electricitate (în toate aspectele sale: tehnice, constructive, economice, istorice sau sociale), dar și monografii privind patrimoniul industrial și arheologic, muzeologie, teme de cultură generală, enciclopedii și publicații periodice. Centrul are de asemenea o politică de identificare și încorporare de documente, care pot fi găsite pe internet sau în propriul centru, precum și publicarea de monografii despre istoria de electricitate din
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
reprezentate ca așezate lângă Qudshu. Dar în perioadele persane, elenistice și romane ale Egiptului era o puternică tendință către sincretism al zeițelor, iar Athirat/Așrtum pare să fi dispărut atunci, cel puțin în calitate de zeiță proeminentă sub nume recognoscibil. Atât dovezile arheologice cât și textele biblice redau tensiunile dintre grupuri care acceptau adorarea lui Iahveh împreună cu zeități locale, ca Așerah si Baal, și cei care țineau la a-l adora numai pe Iahveh, în perioada monarhică. Sursa deuteronomistă oferă dovezi ale existenței
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
îndoială, având la bază interpretări despre cât de mult se bazează istoria deuteronomistă pe surse anterioare ei și cât de mult a fost reformulată ea de redactorii deuteronomiști în scopul de a-și impune punctele lor de vedere teologice. Mărturiile arheologice indică un politeism larg răspândit în Israel și în jurul său în perioada monarhiei. De exemplu, un stâlp cultic din secolul al X-lea î.e.n. din Taanach (un oraș din Israelul de Nord, lângă Megiddo) are implicații politeiste evidente. Stâlpul are
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
inscripția într-un mod în care ea se referă la Așerah drept zeiță israelită și soția lui Iahveh. William Dever a scris o carte numită „Did God Have a Wife?” (A avut Dumnezeu o soție?) care se referă la dovezile arheologice, printre care multe figurine femeiești dezgropate din Israelul antic, care susțin ipoteza sa că Așerah a funcționat drept zeiță și soție a lui Iahveh în religia populară israeliană din perioada monarhică. Un recenzent consideră că teoria lui Dever „este plin
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
prăjituri pentru serbarea sărbătorii ei), dar John Day afirmă că „nu există nimic din primul mileniu î.e.n. care să denote că Așerah era «Împărăteasa cerului» sau s-o asocieze pe ea în mod special cu cerul.” Figurinele Așerei sunt mărturii arheologice extrem de întâlnite, indicând popularitatea cultului ei din cele mai vechi timpuri până la exilul în Babilon. Mai rare sunt inscripțiile care-l leagă pe Iahveh de Așerah, care au fost descoperite: un ostrakon din sec. al VIII-lea î.e.n. înscris cu
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
mare anvergură al centralei, care a fost extins în anul 1951, cu adăugarea unui alt cazan. Deși a funcționat pentru ultima dată în anul 1972, închiderea oficială a acesteia a fost în anul 1975, rămânând o mărturie de un patrimoniu arheologic industrial de mare importanță pentru orașul Lisabona. Din acest motiv, a fost clasificată ca Imobil de Interes Public în anul 1986. Din anul 1990, , este deschisă ca Muzeu de Electricitate. Clădirile construite în 1909, care acum nu mai există, constituie
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
tentative mai vechi de localizare făcută cu scopul de a-l cinsti pe un membru al familiei regale franceze, născut la Montilla. Alți experți susțin că bătălia de la Munda s-a dat lângă Osuna, în provincia Sevilla, pe baza dovezilor arheologice, proiectile de praștie din bătălie fiind descoperite lângă La Lantejuela, la jumătatea distanței între Osuna și Écija. Teoria este susținută și de inscripții antice descoperite la Écija și Osuna în cinstea orașului Astigi (Écija) care a fost de partea lui
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
Istoria scrisă a orașului Buzău începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele "Mousaios", aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
se poate de important. Cuvântul cosmetice provine din greacă κοσμητικὴ τέχνη (kosmetikē tekhnē) însemnând „tehnica de aranjare și împodobire”, de la κοσμητικός (kosmētikos), „specialist în ordonare sau aranjare” și de la κόσμος (kosmos), care înseamnă, printre altele, „ordine” și „podoabă”. Primele dovezi arheologice care atestă prezența cosmeticelor vin din mormintele faraonilor egipteni. Există dovezi arheologice care datează cel puțin din Egiptul antic și Grecia antică. Potrivit unei surse, evoluții majore precoce includ: Grecii antici utilizau, de asemenea, produse cosmetice. Cosmeticele sunt menționate în
Cosmetică () [Corola-website/Science/315292_a_316621]
-
tekhnē) însemnând „tehnica de aranjare și împodobire”, de la κοσμητικός (kosmētikos), „specialist în ordonare sau aranjare” și de la κόσμος (kosmos), care înseamnă, printre altele, „ordine” și „podoabă”. Primele dovezi arheologice care atestă prezența cosmeticelor vin din mormintele faraonilor egipteni. Există dovezi arheologice care datează cel puțin din Egiptul antic și Grecia antică. Potrivit unei surse, evoluții majore precoce includ: Grecii antici utilizau, de asemenea, produse cosmetice. Cosmeticele sunt menționate în Vechiul Testament. Unul dintre cele mai populare medicamente tradiționale chinezești este ciuperca Tremella
Cosmetică () [Corola-website/Science/315292_a_316621]
-
fost îngrijită de soțul ei, a putut participa în iunie la Jubileul de Aur al reginei Victoria de la Londra. Victoria a fost interesată de știință și a desenat detaliat hărți geologice ale Maltei și de asemenea a participat la săpături arheologice atât în Mallta cât și în Germania. Ea personal a predat lecții copiilor și le-a prezentat idei și invenții noi. În 1906, a zburat într-un zeppelin și chiar mai îndrăzneață, a zburat mai târziu într-un biplan. Până în
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]