12,320 matches
-
din nou. Chelnerița veni la masă: — Doriți ceva? — Foarte tare. Îți dau trei sute de franci. — Sunteți Îngrozitor. — Trei sute de franci elvețieni. Se Îndepărtă și domnul Wheeler o urmări cu privirea. Un hamal deschise ușa. Era cel care se ocupa de bagajele domnului Wheeler. — Sosește trenul, domnule, Îi spuse-n franceză. Domnul Wheeler se ridică: — Mademoselle! strigă. Chelnerița se-ndreptă spre masă. — Cât face vinul? — Șapte franci. Domnul Wheeler scoase opt franci și-i lăsă pe masă. Își Îmbrăcă haina și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ar fi gândit puțin, și-ar fi dat seama că n-aveam unde să mergem. N-aveam nici timp, nici unde să mergem. Trei sute de franci pentru treaba aia. Ce ciudați mai sunt și-americanii ăștia. Stând În picioare lângă bagajele sale, pe peronul de ciment, uitându-se de-a lungul șinelor spre farurile trenului care sosea prin zăpadă, domnul Wheeler se gândea că toată distracția e foarte ieftină. Dacă lăsa masa la o parte, nu cheltuise decât șapte franci pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sticlă? — Dar mai sunt trei sferturi de oră până sosește trenul. — Știu, spuse Johnson. Chelnerița veni la masă și el Îi plăti pentru cină și șampanie. — Ieșiți afară, domnule? Întrebă ea. — Da, ies să mă plimb puțin. O să-mi las bagajele aici. Își puse fularul, paltonul și pălăria. Afară ningea din greu. Îi privi prin fereastră pe cei trei conductori care stăteau la masă. Chelnerița le umplea paharele cu ce mai rămăsese din sticla deschisă. Duse sticla nedesfăcută Înapoi În bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dragule! (În it. În orig.) . PÎine, salam, brînză (În it. În orig.) . Împunsătură (În sp. În orig.) . Denumire populară pentru Alegria de San Fermin, o compoziție a lui Miguel Astrain . fără obstacole, planăit . tump-line În original, o curea legată de bagajul transportat, potrivită În dreptul capului. Potrivind-o pe frunte și Împingînd se dispersează greutatea . Coadă (În sp. În orig.) . Echipa care Îl asistă pe toredor . Circ, spectacol comic (În sp. În orig.) . Pasă care pregătește lovitura finală (În sp. În orig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mult năduf în suflet în anii petrecuți în pușcărie. „Numai de n-ar bea și acolo în gară... Cine știe ce i s-ar putea întâmpla? Una-i aici acasă și alta-i acolo...” În zori de zi, Toaibă și Maranda, cu bagajele cuibărite în coșul căruței, au pornit spre târg. Au ajuns destul de repede. Ai sosit? - l-a întrebat Chirostii, șeful de la magazie. Am venit cu tot ce îmi trebuie. Păi... aici nu-ți trebuie nevastă. De ea ai nevoie doar acasă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Într-o sâmbătă, ne-o citit o poezie cu un chiriaș care nu-și găsea locul la nici o gazdă. De aceea spunea mereu: „Rămâi sănătoasă cucoană, că-mi iau geamantanul și plec! Eu nu știu limanul spre care pornesc cu bagajul acum, ... dar simt că m-apasă pereții...” Și tu ții minte vorbele iestea tocmai de atunci? Cum să nu? I-am cerut cartea învățătorului și am citit și eu... Da’ cine le-o scris? Unul căruia îi zice Topâr... Topârceanu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
folosit în evoluția limbii literare , pr in folosirea limbajului poetic - susține Ioan Holban în prefața volumului, recomandându-ne să-l citim în trei feluri ca să putem înțelege poezia: „cu sufletul pe verticală”, „cu minte a - la miez” dar și cu „bagajul literar alături” pe care l am dobândit p ână a ajunge la lectura de față. Un „dar al farmazoneriei artistice” are Valentin Țopa - alias Augustin Eden, „un experimentalist” în „arta ingineriei lirice”, care „montează și demontează sub och ii n
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ocupat. Apropos, mâna dumneavoastră e liberă? Mâna?!?...Fantastic , domnule, ați găsit persoana cea mai potrivită. Fiul dumneavoastră va fi cel mai fericit bărbat. Am mâna liberă. Ce trebuie să facem? Nimica toată. Dacă dumneata ai mâna liberă, că eu am bagaje, dă-i pentru început, o singură pereche de palme! 11.Doamna Artemiza Bucluc ne întreabă dacă maioneza pentru salata de homari trebuie preparată cu ulei de măsline și dacă, pentru ornare, icrele negre sunt obligatorii. Doamnă, ne bucurăm că, spre deosebire de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
om doborît, dar sîrbii au ignorat regula, n-aveau aceeași cultură, și i-au pocnit cu picioarele. În picioare purtau bocanci 45. Nu discutau Între ei, doar izbeau metodic, fără pasiune. Nu s-au arătat deloc interesați de hainele ori bagajele celor doi o servietă diplomat și o geantă , n-au furat nimic, nici măcar un nasture, nasturele lipsă declarat la poliție zburase prin tracțiune, totul indica faptul că nu doreau decît să-i scarmene pe români. Scena a durat cam cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
La miliție au fost plimbați cu viteză din birou În birou și frînați Într-unul ce-avea secretară. Secretara era roșcată. A participat și ea la percheziția la pielea goală. Organele de ordine sîrbești (numai ofițeri) au controlat cu minuțiozitate bagajele și buzunarele celor doi desfigurați, zăbovind Îndelung asupra briceagului de desfăcut conserve. Au căutat urme de sînge pe lamă, dar n-au găsit decît urme de merlucius. Sașa le-a explicat Într-o limbă universală că nu veniseră să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
glasul roților nu se aude, discutam cu Însuflețire fără să ne cunoaștem, glumeam, și tocmai cînd ne simțeam mai bine, Într-o gară oarecare am aflat că nu vom ajunge la Köln, ci la Meinz. Am coborît cărîndu-ne tonele de bagaje la Meinz și ne-am urcat În trenul de Köln, conștienți că acolo vom pierde legătura imediată spre Bruxelles, n-aveam la dispoziție decît două minute absolut insuficiente pentru a o prinde. Eram destul de amărîți, trebuia să mai așteptăm Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
erau Încîntați unii de alții, m-a lovit o furie de nedescris, deci asta era aprobarea de la serviciu, o cotizație pentru vameș, numai că eu n-aveam de gînd să marșez, eram cinstit, ziarist, și-am Început să-mi fac bagajele hotărît să mă dau jos, să rămîn dracului la Episcopia Bihorului Înjurînd În timp ce Mașa mă ruga să mă calmez, n-a mai fost nevoie, n-a părut necesar sacrificiul meu de-a rămîne singur pe peronul acelei ultime gări românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu care își ținea strâns pe trup un trench-coat mizer. Nu știa decât câteva cuvinte în hindusthană, și i s-a luminat toată fața de bucurie când a dat cu ochii de mine. Respira agitată. În curte, un băiețaș cu bagajele. Veniseră pe jos din Ranikhet, pierzând de mai multe ori cărarea și trebuind să treacă prin pârâu ca să urce spre bungalow. Îmi spusese toate acestea palpitând, căci, după câte am înțeles, avusese vreo aventură neplăcută în Ranikhet și plecase după
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
legată de vas? Pot apărea probleme? Nu. — Foarte bine. CÎți dintre nefericiții mei compatrioți ar putea găsi loc pe vasul dumneavoastră? — CÎți pot transporta, adică? — Exact. — CÎt de departe? — O zi de mers. Nu știu. O duzină, dacă n-au bagaje. N-au bagaje. Unde vreți să-i duc? — — Asta hotărÎți dumneavoastră. Adică eu decid unde-i las? — Destinația lor este Tortugas, de unde trebuie să-i preia o goeletă. — Ascultați-mă. La Tortugas e un far, pe cheiul Loggerhead, și Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Pot apărea probleme? Nu. — Foarte bine. CÎți dintre nefericiții mei compatrioți ar putea găsi loc pe vasul dumneavoastră? — CÎți pot transporta, adică? — Exact. — CÎt de departe? — O zi de mers. Nu știu. O duzină, dacă n-au bagaje. N-au bagaje. Unde vreți să-i duc? — — Asta hotărÎți dumneavoastră. Adică eu decid unde-i las? — Destinația lor este Tortugas, de unde trebuie să-i preia o goeletă. — Ascultați-mă. La Tortugas e un far, pe cheiul Loggerhead, și Ăla are transmisie radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nu am banii nu urc pe nimeni. — Nu. Jumătate din bani cînd Începeți să-i Îmbarcați și cealaltă cînd ați terminat. — Bine, i-am spus. E o treabă rezonabilă. Deci ne-am Înțeles? — Da, așa cred, i-am spus. FĂră bagaje și fărĂ arme. FĂră pistoale, cuțite sau lame de ras - nimic. Trebuie să fiu sigur de asta. — CĂpitane, n-aveți Încredere În mine? Nu Înțelegeți că avem interese comune? — O să vă asigurați de treaba asta? — VĂ rog, nu mă faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la acoperișul șopronului, și Îmi erau foarte dragi toate, șopronul, gardul, dealurile și pădurile, și mi-aș fi dorit să fi plecat la pescuit doar, nu să plecăm de tot. Am auzit ușa Închizîndu-se, după care taică-meu lăsĂ toate bagajele jos. Apoi Încuie ușa. Începui să cobor scara. — Jimmy, spuse tata, cum e acolo, pe acoperiș? — Cobor acum. — Întoarce-te. Urc și eu puțin. Începu să urce foarte Încet, cu grijă. Se uită Împrejur, așa cum făcusem și eu. — Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În magazie. Am dus toate lucrurile pe doc. Barca cu motor era prinsă dincolo de el. Husa, motorul, scaunele, toate erau ude de rouă. Am dat husa la o parte și am șters scaunele cu o cîrpă. Tata a luat toate bagajele și le-a pus la pupă. După aia am desfăcut ancorele de la pupă și de la proră, m-am urcat În barcă și m-am ținut de muchia docului. Tata curățĂ motorul cu o pompă, Învîrtind de două ori din manivelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cinci sute În loc de cinci mii și la trei jumate cumpăraseră deja un Buick decapotabil cu doar vreo zece mii de kilometri la bord. Avea două roți de rezervă În stare bună, aripi solide, un radio, un reflector mare, spațiu generos pentru bagaje și avea o culoare nisipie. La cinci jumate părĂseau hotelul, după ce făcuseră mai multe cumpărĂturi, și portarul le Îndesa bagajele În spatele mașini. CĂldura era Încă ucigătoare. Roger, care transpira din plin În uniforma sa greoaie, la fel de potrivită pentru o vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la bord. Avea două roți de rezervă În stare bună, aripi solide, un radio, un reflector mare, spațiu generos pentru bagaje și avea o culoare nisipie. La cinci jumate părĂseau hotelul, după ce făcuseră mai multe cumpărĂturi, și portarul le Îndesa bagajele În spatele mașini. CĂldura era Încă ucigătoare. Roger, care transpira din plin În uniforma sa greoaie, la fel de potrivită pentru o vară În preajma tropicelor ca o pereche de pantaloni scurți Într-o iarnă din Labrador, Îi lăsĂ un bacșiș portarului, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un bec ce atîrna din tavan. Mai erau dușul, toaleta și chiuveta cu o oglindă deasupra. Prosoapele curate erau agățate de un rastel lîngă chiuvetă și Într-un colț era fixat un stîlp pe care erau prinse umerașe. Roger aduse bagajele, În timp ce Helena așeză pe masă termosul cu gheață, ceștile, sticla desfăcută și cutia de carton plină cu sticle de apă White Rock. — Lasă fața asta, spuse ea. Patu-i curat. Sau cearșafurile sînt, mă rog. Roger o Îmbrățișă și o sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a zis doar: „O, cum poți să spui așa ceva?“, și a continuat să plîngă. CÎnd, În sfîrșit, mi-a zis despre ce-i vorba, m-am simțit ușurat. Pusese toate manuscrisele Într-o valiză pe care o lăsase cu celelalte bagaje În compartimentul de clasa I din expresul Paris-Lausanne-Milano - asta cît a coborît la Lyon să cumpere o sticlă de Evian și un ziar londonez. Știi cum e În gara din Lyon - au mese de alea pliante pe care vînd ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dacă s-o lase să meargă mai departe spre Laussane, și mi-a povestit cum s-a luat polițistul după ea și a apărut În compartiment chiar Înainte să plece trenul și a Întrebat-o: „Madame, sînteți sigură că restul bagajelor sînt În regulă? Sigur nu mai lipsește nimic? Vreo hîrtie importantă, ceva?“. „Bine“, i-am zis, „dar de fapt nu-i nici o problemă. N-aveai cum să iei și manuscrisele, și copiile dactilografiate, și pe cele făcute la indigo.“ „Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dormind în gară, sau mai rău, pe străzi. Îl invită să rămână la dânsul, fiindcă era maistru pe șantier și avea o cameră locuibilă, în clădirea care tocmai se ridica. Practic, îi propuse să mănânce ce mai avea el în bagaj, urmând ca după aceea să termine, tot împreună, și rezervele lui. Întâlnirea cu maistrul îl făcu pe băiat să simtă altfel prezența sa în acel oraș mare și străin, devenit pe neașteptate, ospitalier. La examen, mulțime de copii, majoritatea mai
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Dar cu visurile lui, cu munca de altă natură față de cea de acasă, cum rămânea? La o adică, putea păzi grădina și după terminarea școlii... Nu? Păi nu, în nici un caz! Cam fără voia lui tata, mama îi pregătise bagajele și-l conduse iar la gară. Simțise o bucurie imensă când trenul se puse în mișcare, dar și o strângere de inimă când îl zărise, în spatele mamei care-i făcea semne cu mâna, pe tata cu un chip împietrit, de pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]