14,490 matches
-
1918); (sfârșitul secolului al XIX-lea); (1911-1912); (începutul secolului al XX-lea); (1923-1926); mănăstirea Sinaia (1690-1695), ansamblu alcătuit din biserică „Adormirea Maicii Domnului”, paraclis, stăreție, chilii și zidul incintei vechi; nu în ultimul rând, ansamblul castelului Peleș (1873-1883), format din castelul propriu-zis, castelul Pelișor, castelul Foișor, vila Economat, uzina electrică (fosta moară a mănăstirii Sinaia), Casa Ceramicii, vila Cavalerilor, vila Șipot, vila Casă Veche, vila Casă Nouă, vilele A, B și C, si parcul. Tot de interes național sunt și monumentul
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
secolului al XIX-lea); (1911-1912); (începutul secolului al XX-lea); (1923-1926); mănăstirea Sinaia (1690-1695), ansamblu alcătuit din biserică „Adormirea Maicii Domnului”, paraclis, stăreție, chilii și zidul incintei vechi; nu în ultimul rând, ansamblul castelului Peleș (1873-1883), format din castelul propriu-zis, castelul Pelișor, castelul Foișor, vila Economat, uzina electrică (fosta moară a mănăstirii Sinaia), Casa Ceramicii, vila Cavalerilor, vila Șipot, vila Casă Veche, vila Casă Nouă, vilele A, B și C, si parcul. Tot de interes național sunt și monumentul de for
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
XIX-lea); (1911-1912); (începutul secolului al XX-lea); (1923-1926); mănăstirea Sinaia (1690-1695), ansamblu alcătuit din biserică „Adormirea Maicii Domnului”, paraclis, stăreție, chilii și zidul incintei vechi; nu în ultimul rând, ansamblul castelului Peleș (1873-1883), format din castelul propriu-zis, castelul Pelișor, castelul Foișor, vila Economat, uzina electrică (fosta moară a mănăstirii Sinaia), Casa Ceramicii, vila Cavalerilor, vila Șipot, vila Casă Veche, vila Casă Nouă, vilele A, B și C, si parcul. Tot de interes național sunt și monumentul de for public reprezentat
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
monumente de interes local: șaizeci și trei de monumente de arhitectură (diverse case și vile) și un monument memorial sau funerar (crucea de mormânt a lui Badea Cârțan 1911). Muzeul orașului Sinaia, cel mai nou obiectiv turistic al stațiuni, fostul Castel Stirbey este una dintre cele mai vechi reședințe de vacanță construite în Sinaia, în perioada 1874-1875, de prințesa Alină Stirbey și soțul ei generalul Ioan Emanuel Florescu, după planurile arhitectului olandez Josef Jacob Schieffeleers. Domeniul Stirbey din Sinaia este considerat
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
în Sinaia, în perioada 1874-1875, de prințesa Alină Stirbey și soțul ei generalul Ioan Emanuel Florescu, după planurile arhitectului olandez Josef Jacob Schieffeleers. Domeniul Stirbey din Sinaia este considerat a fi fost unul dintre cele mai frumoase domenii aparținând familiei. Castelul care are arhitectură specifică stilului romantic german, tipic stațiunilor montane, era înconjurat de un parc natural, iar fațadă se oglindea într-un mic lac natural alimentat de un parau. În apropierea castelului, în același parc, se află și o capelă
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
unul dintre cele mai frumoase domenii aparținând familiei. Castelul care are arhitectură specifică stilului romantic german, tipic stațiunilor montane, era înconjurat de un parc natural, iar fațadă se oglindea într-un mic lac natural alimentat de un parau. În apropierea castelului, în același parc, se află și o capelă a familiei Stirbey, pictată de Gheorghe Tattarescu. În Sinaia se află câteva posibilități de practicare a sporturilor de iarnă:
Sinaia () [Corola-website/Science/296714_a_298043]
-
al regiunii Valencia. Comunitatea românească de aici numără oficial 12 213 locuitori, fiind numeric a șasea comunitate străină din provincia Alicante. Spre deosebire de Valencia, istoria orașului Alicante a fost întotdeauna mai strâns legată de apă decât de uscat. Apărată numai de "Castelul Santa Barbara", localitatea și-a concentrat toată atenția în direcția mării. "Castelul Santa Barbara" construit în secolul XVI de regele spaniol Filip al II-lea a fost precedat de citadela construită de mauri în secolul VIII. Alicante este una dintre
Alicante () [Corola-website/Science/296749_a_298078]
-
fiind numeric a șasea comunitate străină din provincia Alicante. Spre deosebire de Valencia, istoria orașului Alicante a fost întotdeauna mai strâns legată de apă decât de uscat. Apărată numai de "Castelul Santa Barbara", localitatea și-a concentrat toată atenția în direcția mării. "Castelul Santa Barbara" construit în secolul XVI de regele spaniol Filip al II-lea a fost precedat de citadela construită de mauri în secolul VIII. Alicante este una dintre cele mai vechi așezări umane de pe coasta spaniolă a Mării Mediterane. În
Alicante () [Corola-website/Science/296749_a_298078]
-
a regăsit la granițele zonei afectate de "Reconquista", pentru ca sub domnia lui Jaime al II-lea să intre în componența "Regatului de Aragon" (1304). În 1490, Alicante a primit de la Ferdinand al II-lea Catolicul statutul de oraș. În 1691, "Castelul Santa Barbara" a fost asediat de francezi, iar în timpul "Războiului Spaniol de Succesiune " (1701 - 1714) a fost ocupat temporar de austrieci. Războaiele napoleoniene au ocolit orașul, care în perioada ocupației Valenciei (1811) a devenit capitala provizorie a regiunii. Alicante a
Alicante () [Corola-website/Science/296749_a_298078]
-
În secolul al VIII-lea, în timpul domniei lui Carol cel Mare, Salzburg devine capitala domnitorilor bavarezi, este numit dioceză și arhidioceză și deține proprietăți vaste împrejurul orașului. În anul 1077 începe construcția fortăreței de la Salzurg, Festung Hohensalzburg, pe ruinele uni castel roman. Între sec XIII-XVII se construiesc zidurile orașului. Imaginea barocă actuală a orașului datează din secolul al XVII-lea, când arhiepiscopii Wolf Dietrich von Raitenau, Markus Sittikus von Hohenems și Paris Lodron pun în aplicare concepția ahitecturală a lui Wolf
Salzburg () [Corola-website/Science/296754_a_298083]
-
pârâu. În același timp se desfundă peste 35 000 m² de teren pentru secția sistematică, care se plantează și însămânțează cu iarbă. Pentru asigurarea apei necesare s-a construit, în paralel, o rețea de apeducte care se alimenta dintr-un castel de apă propriu ce primea apa din rezervorul de beton al grădinii în care se varsă pârâul Țiganilor. S-au creat drumuri, cărări și poteci, care au fost pavate și pietruite în parte, iar altele acoperite cu nisip. S-au
Grădina Botanică din Cluj () [Corola-website/Science/296744_a_298073]
-
toamna anului 1923 s-au terminat lucrările de construire a instalațiilor hidraulice proprii ale Grădinii, alcătuite la acel moment din următoarele piese: un baraj pentru Pârâul Țiganilor, un bazin de colectare a apei, casa de pompe cu motor pe benzină, castelul de apă cu rezervor (capacitate de 80 000 kg apă) având o scară de acces până în vârf și o galerie care servește și astăzi drept punct de admirare a panoramei Grădinii și întregului oraș, o rețea de distribuție în întreaga
Grădina Botanică din Cluj () [Corola-website/Science/296744_a_298073]
-
devină autocrator. Lucrul acesta însă nu s-a întâmplat. După cucerirea Constantinopolului, Mihail al VIII-lea Paleologul s-a încoronat a doua oară, apoi, din ordinul lui, Ioan Laskaris, care avea 11 ani, a fost orbit și exilat într-un castel întărit din Bitinia. În timpul răscoalei țărănești din 1262, un tânăr orb se dădea drept împăratul. Adevăratul Ioan IV a fugit, în anul 1272, la Carol de Anjou, însă, ulterior, s-a întors. Împăratul Andronic II, succesorul lui Mihail VIII, s-
Ioan al IV-lea Laskaris () [Corola-website/Science/317079_a_318408]
-
sinteză, de sprijinire a tinerilor creatori și de reverberare a mesajului național, civic si artistic al acestora, revista a fost generatorul unor culegeri de creație literară: colecția Sclipiri Siderale (3 vol.), cărți de debut: Oglinda sângelui (poezie, autor Doina Bulat), Castelul de dincolo de ploi (proză, autor Victor Bour), apărute în colecția „Gloria Spiritum”, sprijinită de către plasticianul Iurie Matei, Transplant de tăceri (poezie, autor Aurelia Cojocaru), apărută în colecția „Debut sideral” și studiul Erupția rostirii sau Generația Clipei Siderale. Ideea natională. Poezia
Clipa (revistă) () [Corola-website/Science/317093_a_318422]
-
pe site-ul personal de internet că a fost cerută în căsătorie de jucătorul australian de tenis Lleyton Hewitt, 23 de ani. Căsătoria celor doi era programată în Australia, în februarie 2005, urmată de o petrecere pentru prietenii apropiați la Castelul Saint-Paul din Lummen (Belgia). Cei doi se cunoscuseră în 2000, la Openul Australiei și își anunțaseră logodna după o croazieră romantică la Sydney. După numai câteva luni, în octombrie 2004, tot pe site-ul personal, Kim anunță că cei doi
Kim Clijsters () [Corola-website/Science/317107_a_318436]
-
Niceenii nu i-au împiedicat să ajungă la vase, pentru ca aceia să se îmbarce și să plece încotro ar vrea. Uitându-și însemnele - diadema și spada, printre primii a părăsit orașul însuși împăratul Balduin. Mihail Paleologul se afla atunci în castelul său, Meteorion. Împăratul dormea, când sora lui, Eulogia, a intrat în fugă în iatac, strigând: "Stăpâne! Ai luat Constantinopolul! Christos ți-a trimis în dar Constantinopolul!" La 15 august 1261, basileul a intrat solemn în străvechea capitală prin Poarta de
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
în zonele cu clima rece, ele constituiau un adăpost împotriva vânturilor, ploilor, ninsorilor și a gerului. Acolo unde se găseau copaci din abundență, construcțiile erau în întregime din lemn. Acesta era în cazul Europei de nord și Japoniei. La început, castelele erau construite din lemn, însă deteriorarea rapidă și riscul incendiilor au determinat înlocuirea acestora cu castele din piatră, care erau mult mai durabile. În regiunile aride se utilizau cărămizi uscate la soare, sau chirpici. Cu piatra și cărămida se lucra
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Acolo unde se găseau copaci din abundență, construcțiile erau în întregime din lemn. Acesta era în cazul Europei de nord și Japoniei. La început, castelele erau construite din lemn, însă deteriorarea rapidă și riscul incendiilor au determinat înlocuirea acestora cu castele din piatră, care erau mult mai durabile. În regiunile aride se utilizau cărămizi uscate la soare, sau chirpici. Cu piatra și cărămida se lucra mai greu, însă constructorii de biserici, temple și palate sperau că vor lăsa posterității un reper
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
tehnicile de construcție au progresat, stilurile arhitectonice au devenit mai complexe, incluzând arcade, acoperișuri maiestuoase și cupole. Minaretele, pagodele și turlele bisericilor au devenit mai înalte și cu forme mai grațioase. Fortificațiile erau mai înalte și masive. Zidurile exterioare ale castelelor erau construite în așa fel încât să închidă o așezare, uneori un oraș întreg. Normanzii erau maeștrii în construirea castelelor, dar și japonezii, arabii și mayașii erau pricepuți în acest domeniu. În toată Europa de Vest se puteau întâlni castele construite pe
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
turlele bisericilor au devenit mai înalte și cu forme mai grațioase. Fortificațiile erau mai înalte și masive. Zidurile exterioare ale castelelor erau construite în așa fel încât să închidă o așezare, uneori un oraș întreg. Normanzii erau maeștrii în construirea castelelor, dar și japonezii, arabii și mayașii erau pricepuți în acest domeniu. În toată Europa de Vest se puteau întâlni castele construite pe înălțimi și împrejmuite cu un zid de apărare din lemn sau din piatră, situat la mare distanță. În cazul unui
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
mayașii erau pricepuți în acest domeniu. În toată Europa de Vest se puteau întâlni castele construite pe înălțimi și împrejmuite cu un zid de apărare din lemn sau din piatră, situat la mare distanță. În cazul unui atac, sătenii se adăposteau la castel. Satul și împrejmuirea puteau fi jefuite și incendiate, dar oamenii erau salvați. Prin anul 1000 au început să se construiască clădiri elegante pentru negustori, prăvălii și ghilde comerciale. Orașe ca Hangzhou, Teotihuacan, Cordoba și Kanauj aveau proporții impresionante. Treptat apărea
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Erau mai confortabile decât castele reci din piatră. În Europa, majoritatea oamenilor își construiau case din lemn, deoarece acesta era ieftin și din abundență, însă lemnul din nefericire lua foc sau putrezea. De aceea, pentru clădirile importante se folosea piatra. Castelele și zidurile orașelor erau construite din blocuri mari de piatră, bine îmbinate. Catedralele erau concepute într-un stil gotic nou. Arcadelor rotunjite și pilonilor masivi din vechiul stil romantic le-au luat locul arcadelor cu vârf ascuțit, piloni mai zvelți
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
au căpătat o formă mai elegantă și mai putin greoaie. Ornamentele sculptate din templele khmere, acoperișurile palatelor și templelor Ming din China și remarcabila lemnărie japoneză sunt repere ale unei perioade fecunde din punct de vedere arhitectonic. Pentru construirea unui castel era nevoie de o echipa numeroasa de lucrători, condusă de un zidar (mason) cu experiență. Materialele erau aduse în poziția necesară folosindu-se frânghii, scripeți, schele de lemn și cai. Cioplirea pietrei era o serie importantă, al cărei practicanți -Freemason-
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
și distanțele mari dintre stâlpi, constituiau elemente menite să preia presiunea laterală. Toate aceste caracteristici diminuau presiunea masei structurale în interior, permițând pătrunderea luminii prin pereții găuriți. Instabilitatea politică în Europa Evului Mediu a determinat construirea unui număr mare de castele și fortificații, care serveau drept reședințe pentru nobili, seniori și regi, dar și ca fortărețe. Arhitectura europeană militară a adoptat o serie de elemente aduse de cruciați din Bizanț și din Țara Sfântă, însă castelele gotice includeau și elemente specifice
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
construirea unui număr mare de castele și fortificații, care serveau drept reședințe pentru nobili, seniori și regi, dar și ca fortărețe. Arhitectura europeană militară a adoptat o serie de elemente aduse de cruciați din Bizanț și din Țara Sfântă, însă castelele gotice includeau și elemente specifice, arcele frânte, bolțile și ornamentele în stil gotic. Răspândirea arhitecturii gotice în Europa se realizează grație politicii franceze, adoptată cu înflăcărare în Anglia postnormandă. Europa germanică din est însă a opus rezistență, din cauza apartenenței la
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]