12,003 matches
-
a participat la Campania din Normandia (debarcarea, eliberarea și ieșirea din Normandia) și la eliberarea Parisului a eliberat Strasbourgul pe 25 august 1944, ducând astfel la îndeplinire jurământul de la Kufra al generalului Leclerc făcut cu patru ani mai devreme. Unitatea comandat de Leclerc, care avea efectivele unei companii în momentul Bătăliei de la Kufra, a ajuns în 1944 o divizie blindată puternică. O altă unitate de elită franceză a fost Armata I franceză, care a participat la Operațiunea Dragoon și la eliberarea
Administrația germană în Franța ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/334000_a_335329]
-
mărirea puterii Uzinei electrice Filaret, instalându-se două noi unități de câte 420 kW. În 1914, la Uzina electrica Filaret, pe lângă vechile instalații, se montase o unitate de 2.000 CP, urmând instalarea unei unități noi ale cărei utilaje erau comandate în Belgia. Izbucnirea războiului a întârziat livrarea utilajelor. În ziua de 6 decembrie 1916, trupele germane intră în București, ocupând, printre alte întreprinderi, și uzinele electrice. Uzina Filaret, care funcționa cu motoare diesel, având un consum de combustibil mai redus
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
intră în București, ocupând, printre alte întreprinderi, și uzinele electrice. Uzina Filaret, care funcționa cu motoare diesel, având un consum de combustibil mai redus, a funcționat în permanență. În timpul ocupației s-a adus și motorul diesel de 2.000 CP comandat în Belgia. Ca urmare a legii privind reglementarea problemelor energetice, promulgate în 1924, Primăria Municipiului București cumpăra toate acțiunile S.G.G.E printr-o operațiune de ordin bancar, plata făcându-se prin obligațiuni în valoare totală nominală de 36.720.000
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
pe maul vestic al Rinului cu o lungime de 65 km și o adâncime de 50 km, atunci când liniile de apărare germane din Munții Vosgi au cedat sub presiunea ofensivei Grupului de Armată al 6-lea SUA. Armata I Franceză comandată de generalul Jean de Lattre de Tassigny a atacat prin zona Belfort și a distrus "IV Luftwaffe Korps" în apropierea oarșului Burnhaupt din sudul Munților Vosgi. După o scurtă perioadă de timp, forțele franceze au ajuns pe aliniamentul Rinului, într-
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
canale era fosrte dificilă pentru diferitele tipuri de vehicule aliate. Alte obstacole în calea atacanților erau satele mici, cu clădiri cu etaj, cu ziduri solide din cărămidă, care ofereau germanilor posibilități extinse de apărare. Corpul I ("I Corps d'Armée") comandat de generalul Émile Béthouart a declanșat atacul pe 20 ianuarie 1945. Diviziile a 2-a și a 4-a marocane au avut ca obiectiv inițial cucerirea orașului Ensisheim. Divizia a 9-a colonială a desfășurat un atac secundar pe falncul
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
-a de infanterie SUA și Divizia I de infanterie franceză. La sud de frontul americanilor ataca Divizia a 28-a de infanterie SUA. Rezerva era formată din Divizia a 2-a blindată franceză. Divizia a 3-a de infanterie americană comandată de generalul John W. O'Daniel a atacat spre sud-est pe 22 ianuarie, având ca obiectiv traversarea râului Ill, ocolirea Colmarului spre nord și deschiderea drumului Diviziei a 5-a blindată franceză pentru atacarea podului de la Neuf-Brisach, folosit pentru aprovizionarea
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
ca Divizia I franceză) a atacat spre răsărit pe 23 ianuarie, având ca obiectiv atingerea malurilor Rinului. În timpul atacului, Brigada I a Diviziei I franceze a întâlnit rezistența a patru batalioane de Diviziei 708 Volksgrenadier (din cadrul Corpurilor de Armata LXIV comandate de generalul Max Grimmeiss), sprijinite de artilerie și distrugătoare grele de tancuri în condiții similare cu cele întâlnite de americani în zona de sud a frontului. Germanii au organizat o apărare pe mai multe linii în adâncime, folosind poziții defensive
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
parte Grupului de Armată al 6-lea SUA pentru depășirea dificultăților create de rezistența puternică a germanilor din Punga Colmar. În același timp, generalul Devers a subordonat Cartierele generale ale Corpurilor XXI SUA Armatei I franceze. Corpurile de armată XXI comandate de generalul Frank W. Milburn au luat poziție între cele două corpuri franceze de armată pe 28 ianuarie și a preluat comanda celor două divizii de infanterie americană (3 și 28) din zonă. În plus, au fost trimise în zonă
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Mannlicher a fost livrată într-un model modificat conform cerințelor părții române (în special înlocuirea țevii standard de calibru 8 mm cu una de calibru 6,5 mm), cunoscut sub denumirea de „Mannlicher model românesc - 1893”. Până în 1902 au fost comandate un număr de 150.000 de astfel de puști și carabine. Odată cu intrarea acestor arme în dotare s-a introdus și muniția cu pulbere fără fum, care asigura o viteză inițială a glonțului de peste 700 m/s. După 1910 au
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
număr de 150.000 de astfel de puști și carabine. Odată cu intrarea acestor arme în dotare s-a introdus și muniția cu pulbere fără fum, care asigura o viteză inițială a glonțului de peste 700 m/s. După 1910 au fost comandat primele arme automate, mitralierele "Maxim", Md. 1909, cal. 6,5 mm (modificate special pentru a folosi aceeași muniție ca și puștile Mannlicher), din Germania, respectiv mitralierele "Schwarzlose", Md. 1907/1912, 6,5 mm, din Austro-Ungaria. Cantitățile livrate până la izbucnirea războiului
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
numit comandant al "Brigăzii 5 Cavalerie" din Frankfurt pe Oder, iar din 1912 a fost comandant al Brigăzii de Husari din Danzig. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, Schmettow a fost numit comandant al "Diviziei 9 Cavalerie", pe care a comandat-o în timpul luptelor de pe frontul de vest. În noiembrie 1914 divizia a fost mutată pe frontul de est, În compunerea Armatei 9 care a luptat inițial în Polonia. La 11 iunie 1915 a preluat comanda "Diviziei 8 Cavalerie", pe care
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
în timpul luptelor de pe frontul de vest. În noiembrie 1914 divizia a fost mutată pe frontul de est, În compunerea Armatei 9 care a luptat inițial în Polonia. La 11 iunie 1915 a preluat comanda "Diviziei 8 Cavalerie", pe care a comandat-o până la începutul lunii august 1916, când a fost numit la comanda nou înființate-i "Divizii 195 Cavalerie". După avansarea la gradul de general-locotenent, la 18 august 1916, este trimis pe frontul românesc, în campania împotriva României, fiind numit comandant
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
anul 1877 a fost trecut la rangul de maior și comandant de divizion în Regimentul 2 Artilerie. În această funcție a luptat în Războiul de Independență al României, conducând divizionul său în luptele de la Plevna, Opanez, Vidin și Smârdan. A comandat bombardamentele de la Smârdan. La 30 august 1877, din divizionul său a căzut la datorie primul ofițer artilerist, sublocotenentul Ion Elefterescu. În anul 1881 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel fiind numit atașat militar la Viena împotriva voinței sale, prin
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
-lea cu prilejul zilei sale de nume, care a avut loc la sala de ceremonii în Palatul Hofburg la Viena. La vizita întreprinderii „Ernst Braun & Söhne” din Schöndorf (azi un cartier al orașului Vöcklabruck), pe 22 februarie 1885, locotenent-colonelul a comandat un mare număr de șei de cavalerie în numele Ministerului de Război al României. După terminarea funcției sale la Viena a comandat Regimentul 2 Artilerie. La 10 iulie 1888 a fost numit colonel precum comandant al artileriei Corpului 1 (1888-1891), apoi
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
vizita întreprinderii „Ernst Braun & Söhne” din Schöndorf (azi un cartier al orașului Vöcklabruck), pe 22 februarie 1885, locotenent-colonelul a comandat un mare număr de șei de cavalerie în numele Ministerului de Război al României. După terminarea funcției sale la Viena a comandat Regimentul 2 Artilerie. La 10 iulie 1888 a fost numit colonel precum comandant al artileriei Corpului 1 (1888-1891), apoi al corpului 2 Armată (1891-1896) și în sfârșit comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu din capitală (1896-1897). Numit
Panait Warthiadi () [Corola-website/Science/334342_a_335671]
-
să fie marcată cu mult fast în 2009, dar care a fost contestată de mai mulți istorici, ca tentativă de falsificare și politizare a adevărului istoric de către comuniști și adepții „curentului statalist”. În martie 2009, 500 de ordine au fost comandate la Monetăria din Moscova, care au costat bugetul de stat 1,5 milioane de lei - 3000 de lei fiecare. Odată cu schimbarea conducerii după alegerile din 2009, acestea nu au mai fost conferite o perioadă, fiind puse la păstrare la Banca
Ordinul „Bogdan Întemeietorul” () [Corola-website/Science/334401_a_335730]
-
1944, înaintarea aliaților după reușita debarcării din Normandia și-a încetinit viteza datorită lungirii liniilor de aprovizionare și a reorganizării apărării germane. Următorul obiectiv strategic al aliaților a fost înaintarea până pe linia Rinului și pregătirea traversării fluviului. Armata I americană comandată de Courtney Hodges a întâmpinat o rezistență puternică în timpul atacului prin culoarul de la Aachen și s-a simțit amenințată de prezența trupelor germane din pădurea Hürtgen, unde aceștia din urmă puteau constitui o bază de atac. Deși comandatul Diviziei I
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Aceste zone neîmpădurite erau puține și identificate cu precizie de germani. Aceasta făcea ca sprijinul de artilerie pentru pușcașii americani de pe linia frontului să fie rareori disponibil. Pădurea Hürtgen s-a aflat în zona de responsabilitate a Armatei I SUA comandată de generalul Courtney Hodges. Comana operațiunilor a fluctuat între Corpurile V și VII. Inițial, pădurea era apărată de Diviziile germane de infanterie a 275-a și a 353-a. Diviziile comandate de generalul Hans Schmidt erau cu efectivele incomplete, dar
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
aflat în zona de responsabilitate a Armatei I SUA comandată de generalul Courtney Hodges. Comana operațiunilor a fluctuat între Corpurile V și VII. Inițial, pădurea era apărată de Diviziile germane de infanterie a 275-a și a 353-a. Diviziile comandate de generalul Hans Schmidt erau cu efectivele incomplete, dar cei 5.000 de militari (din care 1.000 în rezervă) erau experimentați și bine pregătiți. Germanii dispuneau de puține piese de artilerie. Pe timpul desfășurării luptelor, comandanții germani au trimis în
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
să își îndeplinească obiectivul în sectorul nordic al frontului. Obiectivul principal al germanilor era deschiderea unor căi sigure de deplasare în nord care să asigure accesul direct la portul [[Antwerp]]. Misiunile trupelor germane au eșuat. [[Armata a 6-a Panzer]] comandată de [[Waffen-SS|SS]]-"[[Oberstgruppenführer]]" [[Sepp Dietrich]] a fost selectată să desfășoare atacul principal. Sepp Dietrich a avut ca obiectiv principal cucerirea orașului [[Antwerp]]. Cu toate eforturile depuse, germanii nu au reușit să ajungă în apropierea orașului, neputând să treacă de
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
combinat un demaror mai robust cu un sistem de recuperare electrică a energiei la frânare, realizând o construcție premergătoare autovehiculelor electrice hibride. La modelele Citroën C2 și C3 Citroën a introdus o cutie de viteze automată și demaror-generator integrat ( - ISG), comandate electronic. Volvo a introdus tehnologia start-stop la modelele sale în 2009, iar Opel și Renault în 2010. Volkswagen a realizat modele echipate cu acest sistem ca: Volkswagen Polo "Formel E", Volkswagen Golf "Ecomatic", Volkswagen Lupo "3L", iar Audi modelul Audi
Sistem start-stop () [Corola-website/Science/335079_a_336408]
-
redusă. Pornirea cu manivela a fost oferită ca soluție de rezervă până în anii 1960, iar uneori mult mai mult (ex. Citroën 2CV până la ieșirea din fabricație, în 1990). Înainte ca Chrysler să introducă în 1949 cheia de contact, demarorul era comandat de un buton din podea sau tabloul de bord. Uneori demarorul era comandat de o pedală cuplată cu cea de ambreiaj, ca la tractoarele Ferguson TE20 din 1940, pentru a împiedica pornirea cu cutia de viteze cuplată. Una dintre cele
Demaror () [Corola-website/Science/335083_a_336412]
-
1960, iar uneori mult mai mult (ex. Citroën 2CV până la ieșirea din fabricație, în 1990). Înainte ca Chrysler să introducă în 1949 cheia de contact, demarorul era comandat de un buton din podea sau tabloul de bord. Uneori demarorul era comandat de o pedală cuplată cu cea de ambreiaj, ca la tractoarele Ferguson TE20 din 1940, pentru a împiedica pornirea cu cutia de viteze cuplată. Una dintre cele mai comune metode de pornire a motoarelor automobilelor a fost pornirea de la manivelă
Demaror () [Corola-website/Science/335083_a_336412]
-
scânteie (pe benzină) și a celor cu aprindere prin comprimare (Diesel, pe motorină) mici. Demaroarele moderne sunt formate dintr-un sau un motor electric de curent continuu cu excitație serie, echipate cu un releu care, la acționarea cheii de contact, comandă cuplarea pinionului de antrenare cu inelul de pornire montat pe volantul motorului care trebuie pornit și alimentează demarorul. Curentul necesar funcționării demarorului este asigurat de acumulator. După pornire, motorul cu ardere internă antrenează el pinionul de cuplare, care culisează sub
Demaror () [Corola-website/Science/335083_a_336412]
-
cu inelul de pornire montat pe volantul motorului care trebuie pornit și alimentează demarorul. Curentul necesar funcționării demarorului este asigurat de acumulator. După pornire, motorul cu ardere internă antrenează el pinionul de cuplare, care culisează sub acțiunea unui arc și comandă releul să întrerupă alimentarea demarorului. Pinionul dispune și de un dispozitiv cu roată liberă, care permite rotirea liberă a pinionului în caz că nu se decuplează normal. Aceste demaroare sunt concepute pentru o funcționare intermitentă, cu o durată sub 30 de secunde
Demaror () [Corola-website/Science/335083_a_336412]