11,583 matches
-
Biblie un fel de epocă de aur pentru că Israel este fidel Dumnezeului său - exceptând, din nou, cazul lui Acan (Ios 7) - și este exemplar în împlinirea legii (Ios 24,31, Jud 2,7). Astfel se explică succesul cuceririi. Aceste observații comportă consecințe asupra interpretării cărții. Rezultă clar că ea nu este o cronică detaliată a evenimentelor întâmplate, ci descrierea unei epoci ideale a istoriei lui Israel. Cel puțin o dată în istoria sa, în primele momente petrecute în țara făgăduită, Israel a
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
acum Dumnezeu pare să-l neglijeze pe poporul său, nu a fost așa când oferea în dar victoria poporului său pentru că împlinea cu scrupulozitate legea sa. Lecția este destul de clară: dacă vreți să trăiți un timp asemănător, trebuie să vă comportați ca generația acelei epoci. 2. Convențiile literare ale epopeii Pe de altă parte, descrierea cuceririi se supune și ea convențiilor literare ale epopeii. E așadar de o chestiune mai mult de stil decât de morală. Epopeea îl transportă pe cititor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Damascului pretinde că l-a omorât pe regele lui Israel, Ioram, și pe regele lui Iuda, Ahazia (regele din „casa lui David”). Cum stela este incompletă, nu se știe exact ce conținea începutul inscripției. Textul este scris în aramaică și comportă unele dificultăți de traducere. Din cele treisprezece rânduri de text reconstituit, numai câteva sunt complete. Citez numai câteva fraze importante și mai lizibile într-o traducere nu întru totul literală. L-am ucis pe Ioram, regele lui Israel, fiul lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
365-366]. Voi reține din autorii citați două idei cu privire la natura cercetării din cadrul TAS: 1) în ceea ce privește analiza mecanismelor de luare a deciziilor colective, a regulilor de votare, a sistemelor electorale, a constituțiilor și a elaborării indicatorilor normativi, Teoria Alegerii Sociale se comportă ca o știință socială; 2) în ceea ce privește analiza judecăților normative și a proprietăților pe care mecanismele de decizie le pot avea, Teoria Alegerii Sociale se manifestă, mai degrabă, ca un instrument de testare a consistenței teoriilor politice. Pornind de la această idee
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cel discutat anterior. Din acest sistem derivă alte enunțuri cu ajutorul logicii. Spre exemplu, asumând faptul că indivizii sunt minimal raționali, și că relația de prefe rință are anumite proprietăți, putem explica și produce predicții în privința modului în care se va comporta un anumit sistem de luare a deciziei colective. Metoda Teoriei Alegerii Sociale este axiomatică sau sintactică. În privința controlului, acesta poate, spre exemplu, lua forma designului regulilor de votare sau a sistemelor electorale. Pe baza asumpțiilor făcute, se poate genera explicația
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Seabright, asupra căreia voi insista, se referă la mulțimea de informație relevantă în cercetare. Aceasta este, pornind de la lucrarea lui Arrow din 1951, cea despre preferințe. Așadar, fie că dorim să formulăm o predicție în privința modului în care se va comporta un anumit sistem de decizie, fie că dorim doar să testăm consistența logică a unor valori (dimensiunea științifică și cea metateoretică), în versiunea standard a TAS, informația pe care o vom folosi este aceea despre preferințe. Deși în prezent această
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și restricția lui Gibbard, așa cum însuși autorul menționează, nu este suficientă pentru a rezolva paradoxul propus de Sen. footnote>. Fiind necondiționale, nu există nicio diferență între libertarianismul necondițional și cel în varianta Sen. De aceea, libertarianismul minimal necondițional se va comporta la fel ca libertarianismul minimal. Pentru a elimina aceasta problemă, Gibbard formulează o altă restricție a condiției libertariene, sub forma drepturilor alienabile. Potrivit acesteia (pe care o voi nota cu Lal), oricare ar fi un individ i, decisiv pe o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
alternativă lui x. [t.4.2.4*] Pretenția libertariană III: Există o FDS care satisface U, P și alL . Demonstrație [t.4.2.4*]. Se face procedând în următorul mod: în primul rând identificăm dacă există un z care se comportă ca în [d.4.2.3*]. Se poate verifica faptul că, în toate cazurile folosite până acum drept exemplu, fiecare individ are o preferință precum cea descrisă în [d.4.2.3*]. De aici, toate decisivitățile se anulează și preferința
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
trimite la „mai bine“ sau la „mai rău“; nimic nu e de ales, nimic nu e de evitat. Nehotărârea este povara singurătății noastre în fața prestigiului inaparent al oricărei soluții. Într-un univers omogen - al binelui (sau al răului) care nu comportă grade - indecizia ar fi starea subiectivă perpetuă. Gândul că orice aș face e bine, e la fel de bine, reprezintă, din punctul de vedere al purei capacități de a hotărî, un blocaj la fel de mare ca acela că orice aș face e rău
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
niciodată rupe legătura cu altul. Cel nehotărât trăiește de la bun început - și sfârșește - în singurătatea neacționării sale. Pentru că nu se obiectivează, pentru că este sfâșiere fără rezultat, nehotărârea nu poate fi povestită decât de cel ce o suportă. Dar pentru că nu comportă fapte, ci doar stări, ea nu se poate exprima decât liric; ea devine atunci o retorică a neputinței. ADAOS. Cu privire la întrebarea „Ce e de făcut când nu mai e nimic de făcut?“ - Gândirea care se ghidează după logica elementară consideră
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cazurile eu sunt singurul care e chemat să răspundă, iar în al doilea caz întrebătorul, obiectul întrebării și cel ce răspunde se identifică în persoana mea: eu întreb și eu răspund privitor la mine însumi. Alegerea, ca esență a libertății, comportă un risc : orice alegere poate fi bună sau rea, ea poate atrage după sine reușita sau eșecul. În inima însăși a libertății se află riscul și de aceea, cu fiecare ipostază a răspunderii, se află în joc ceva. În cazul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în Marele Atelier al Demiurgului totul începe cu condiția oricărei forme, cu lumina deci. Însă până și această primă faptă, care e doar o condiție a delimitării, apare aici ca produs al ei: Dumnezeu desparte lumina de întuneric. El se comportă asemenea unui hotarnic: în materia vastă și indistinctă a Creației, el hotărăște despărțind, hotărnicind. În primele trei zile, Creația nu este altceva decât delimitare: în prima zi lumina este despărțită de întuneric, în a doua apele se despart pentru a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
stilistic în creativitatea umană, apolinicul este o forță artistică (künstlerische Macht) care intră în regimul de funcționare al Unului Originar (das Ur-Eine). Cu alte cuvinte, el reprezintă însăși norma de comportament a Demiurgului. Dar de ce ajunge Unul Originar să se comporte apolinic? Sau, în termenii Genezei, de ce creează Dumnezeu Lumea? De unde setea lui de formă? Demersul lui Nietzsche este, în expresia sa, de factură filozofic-culturală, însă în miezul ei explicația întâlnește, dacă nu chiar conceptul psihiatric, cel puțin acea abnormal size
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fete chiar mai mici de 10 ani, de jefuirea proprietăților românilor, de ciocnirile cu militarii și civilii români. Odată cu generalizarea mentalității revoluționare și cu răspîndirea anarhiei, aceste incidente se vor înmulți spectaculos 69. Iorga conchidea: "Toată lumea știe că rușii se comportă azi ca un popor, așa cum ieri acționau ca un Stat"70. Iorga a rămas alături de familia sa. Fiul lui cel mai mare, Petru, ofițer de carieră, trecea adesea prin Iași, vizitîndu-și aproape întotdeauna tatăl 71. La începutul lui 1917, Brătianu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pedeapsă, exilat pînă în toamnă la Mănăstirea Bistrița. Carol era elevul lui Iorga. Primise cea mai bună educație posibilă și nu numai de la Iorga. Nu felul în care fusese educat constituia problema prințului Carol, ci mai curînd felul cum se comporta. Scandalul a avut un efect zguduitor asupra deja greu încercatului cuplu regal. Iorga considera că Prințul Carol comisese "un act care nu trebuie făcut decît o dată". În ziarul său, Iorga scria că "nu vrea să-l judece, ci doar să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Budapesta?", descriindu-i superbele clădiri publice, podurile, bulevardele largi și sfătuindu-i pe români să învețe de la dușman 11. După părerea lui Iorga, forțele române fuseseră bine primite. Ungurii erau fericiți să scape de teroarea bolșevică, iar românii s-au comportat exemplar la Budapesta. Petru, fiul lui Iorga, ofițer de carieră, a intrat în Budapesta o dată cu trupele române și i-a scris numeroase scrisori de acolo tatălui său12. Acesta este unul din motivele pentru care Iorga ar fi trebuit să fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era ministrul de interne (un minister-cheie în orice situație revoluționară), dr. N. Lupu (generalul Averescu, care fusese la început ministru de interne, demisionase la mijlocul lui decembrie). Șeicaru spunea despre dr. Lupu că este "destul de rău ca un ministru să se comporte ca un demagog, dar este mult mai periculos dacă un demagog devine ministru". Dr. Lupu era destul de inconsecvent, schimbîndu-și radical poziția în momentele decisive. Profesorul Cuza, apelînd la unul din aforismele lui îl numea "un socialist sui generis"26. În mijlocul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
s-au întors la Washington D.C., unde Iorga a observat cu satisfacție cît de multe titluri ale cărților lui figurau în catalogul Bibliotecii Congresului. De la Washington, Iorga a făcut excursii la Mount Vernon, Gettysburg și Baltimore. Doamna Catinca s-a comportat ca de obicei pe tot parcursul călătoriei: l-a ajutat din toate puterile pe Iorga să facă față eforturilor din momentele de încordare ale voiajului, și a făcut-o în felul ei, căutînd să rămînă cît mai mult în umbră
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a spus că n-au decît să rîdă de sacrificiul lui Hristos, dar rîsul lor nu a împiedicat Creștinismul să dăinuie de două mii de ani. Iorga le-a spus că pot să creadă ce vor, dar că trebuie să se comporte civilizat 79. Adresîndu-se unui public american, Iorga spunea: "Nu pot fi sigur că bolșevismul nu va ajunge niciodată la Londra sau la New York, dar sînt convins că nu va ajunge acolo prin intermediul României"80. În februarie 1932, Iorga a organizat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Codreanu i-a propus lui Iorga să coopereze cu el. Era oare vorba despre o tactică? Răspunsul lui Iorga sigur nu avea în spate nici un fel de tactică: "Nu pot să am nimic de-a face cu oameni care se comportă ca niște criminali și nu-mi pasă dacă ei mă urăsc sau mă prețuiesc". Încheia, sfătuindu-l pe Codreanu să desființeze Garda de Fier și să fondeze în schimb o ligă anticomunistă 60. Codreanu a desființat Garda de Fier la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aceste evenimente, teroarea a năpădit inimile oamenilor (ale burgheziei). În ciuda suprimării transmiterii știrilor, tineri agitatori legionari (băieți și fete) în cămăși verzi s-au adunat într-un cortegiu zgomotos în centrul Bucureștiului și, cu inepuizabilul lor talent de a se comporta josnic, au sărbătorit asasinarea Profesorului Iorga și a celorlalți. A fost organizat și un macabru "banchet al răzbunării la" faimoasa "Casă Verde"49. În zorii zilei de 28 noiembrie, Iorga zăcea pe marginea drumului, la ieșirea din satul Strejnic. Cîteva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
religioasă sau lingvistică și, ca atare, erau deja disprețuiți sau temuți din alte motive. Deși „colaboraționismul” nu exista ca delict, neavând o definiție legală și o pedeapsă corespunzătoare, colaboraționiștii puteau fi acuzați În mod plauzibil de trădare, o infracțiune reală, comportând sancțiuni destul de severe. Pedepsirea colaboraționiștilor (reali și imaginari) a Început Înainte de sfârșitul războiului. Mai exact, a avut loc În toți acei ani, fie sub formă de acțiuni individuale, fie pe baza instrucțiunilor de la organizațiile clandestine. În intervalul dintre refluxul armatelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aibă o poziție mai bună, chiar și după ce pierduse electoratul socialist prin tradiție din nordul și estul Germaniei. Performanțele antinaziste ale lui Adenauer nu fuseseră prea strălucite: În 1932, el Încă mai credea că Hitler putea fi determinat să se comporte responsabil; din fericire, a atras suspiciunile naziștilor În 1933 (când a fost Îndepărtat din postul de primar al orașului Köln) și, din nou, În ultimele luni ale războiului, când a fost Întemnițat pentru scurtă vreme ca opozant al regimului. Aliații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ideea că Germania postbelică suferea de amnezie colectivă, realitatea era totuși mai complicată. Germanii nu uitaseră, ci mai degrabă Își aminteau selectiv. De-a lungul anilor ’50, oficialitățile vest-germane au Încurajat o viziune reconfortantă despre trecut conform căreia Wehrmachtul se comportase eroic, iar naziștii reprezentau o minoritate ce fusese pedepsită cum se cuvine. Printr-o serie de amnistii, criminalii de război aflați În Închisoare au fost treptat eliberați și reintegrați În viața civilă. Totodată, multe din cele mai grave crime de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era să dai sfaturi guvernului despre cum ar trebui să guverneze, ci să sugerezi națiunii - prin propriul exemplu - cum ar putea să trăiască. În circumstanțele anilor ’60, ideea că niște intelectuali est-europeni puteau „sugera națiunii” cum ar trebui să se comporte poate părea puțin prea ambițioasă: cei mai mulți intelectuali nu erau În măsură să sugereze ceva nici măcar unul altuia, cu atât mai puțin celorlalți concetățeni. Intelighenția din Ungaria și Polonia Îndeosebi era În mare parte străină de condițiile și starea de spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]