12,077 matches
-
există nimic! Își zise moșierul uitându-se după fostul hăitaș. Era obosit ți îl durea tot trupul. Așa, cum stătea pe trunchiul de copac, își aminti de Mântuitorul Hristos, în Grădina Ghetsimani, rugându-se: „Tată, dacă trebuie să beau această cupă a amărăciunii fie cum voiești Tu!“ Și, boierul începu, și el să se roage... „Din adâncuri strig către Tine. O Doamne! Auzi vocea mea. Lasă-Ți urechea să asculte glasul chinurilor mele!..“ murmura moșierul cu ochii închiși în vreme ce în jurul lui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
real de a fi. Acum, în treacăt fie spus, el nu fusese dintotdeauna într-atât de introvertit și de neprietenos. Însă viața, din păcate, de multe ori, până atunci, îl pusese în încurcătură, oferindu-i să bea foarte des din cupa dezamăgirii și a deziluziilor. Bunăoară, acel „prieten impostor”, despre care pomenise el, la un moment dat, în torentul său nestăpânit de gânduri și de amintiri, tare mult îl mai amărâse, atunci când - nu cunosc exact din ce motive - îl trădase într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oricum nu le puteam egala în competență, nu m-am apropiat niciodată de această artă în care, cu siguranță, și Freud ar fi fost un novice. Atunci a început să prindă rădăcini în mine respectul pentru carte. Auzeam: "4 de cupe!" Trăgeam cu ochiul către carte: o sfântă, un măgăruș, niște animale, patru pahare ciudate, copaci, un prunc de sfânt aruncat într-un nor și liniște de mormânt... Of, of, of, of !: plictiseală și numai plictiseală, asta spune roata. Dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
numai plictiseală, asta spune roata. Dar la ce să te-aștepți pe vreme de ploaie mocănească, în acest cartier de doi bani în care numai sosirea poștașului cu pensia aduce sărbătoarea?... Urma o vreme de liniște ca-n "4 de cupe", după care auzeam iar întrebări grave și răspunsuri mereu sigure, fără nicio urmă de îndoială. Mi se perindau prin fața ochilor deși Nineta lucra cu fereală regi și regine, valeți, săbii, magicieni... Uha: "Îndrăgostiți!" Arunc iar privirea. Prăpădul lumii: două doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
veșnica lui pomenire, a dat 3000 de aspri, și 4 boi, și 10 vaci, și 100 oi, și 6 iepe, și 10 porci și 1000 de aspri pentru pomeni, și o trăsură cu doi cai și cu așternut, și o cupă de argint, și o lingură de asemenea și o bute de vin, dinaintea soborului și a vătașilor și a oamenilor buni”... “Scris la sfânta mănăstire”. ― Am citit fel și fel de scrieri ale celor ce lasă danii după moartea lor
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ei fără să-mi opună nici o rezistență. Iată starea de libertate, Îmi zic, iată fericirea de a trage covorul și de a-l arunca peste balcon cu cameră cu tot. Acum poți vedea atît de clar palmele tale ca niște cupe de Înghețată făcînd Înconjurul unui scuar - o Învălmășeală de concavități, urme lăsate de un fruct ce se rostogolește lent, spre corpusculii gustativi și nerăbdarea lor ațîțată... E fără Îndoială o imagine aceasta, o imagine fără idee, un somn fără sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mulați, de un albastru închis. Stând pe coridor în felul acela arăta... ei bine, arăta extraordinar. Albă și perfectă: perfectă-dar-nu-tocmai-perfectă, reală. Gâtul ei lung, claviculele precise, sânii mici - o sculptură în marmură din vremuri străvechi, ieșind puțin cam mult din cupele roase ale sutienului funcțional -, coastele prea pronunțate, mușchii mici, dar solizi încordându-se pe sub pielea albă-albă, mișcându-i pulpele, brațele, răsucindu-i mijlocul, boxerii mari întinzându-se pe rotunjimea șoldurilor și-n jos, între coapsele ei, elasticul din talie strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se pregătea o sindrofie, deși ora era cam nepotrivită pentru așa ceva - prea devreme, sau poate prea tîrziu. Henry stătea În sufragerie cu aerul că se refugiase acolo sau fusese Împins de cineva. În spatele lui, pe consola căminului, se vedeau patru cupe de argint cu numele unor jucători gravate sub data victoriei; din asemenea cupe nu-ți venea să bei, cum nu ți-ar fi venit să bei dintr-un registru de contabilitate. — N-aș vrea să te deranjez, zise Rowe privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sau poate prea tîrziu. Henry stătea În sufragerie cu aerul că se refugiase acolo sau fusese Împins de cineva. În spatele lui, pe consola căminului, se vedeau patru cupe de argint cu numele unor jucători gravate sub data victoriei; din asemenea cupe nu-ți venea să bei, cum nu ți-ar fi venit să bei dintr-un registru de contabilitate. — N-aș vrea să te deranjez, zise Rowe privind paharele, iar Henry repetă, pentru a treia oară, mecanic: — E frumos din partea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spus că zidul o să se năruie! — Dar sîntem mîndri de ea, Henry! zise doamna Wilcox. SÎntem mîndri de ea! Ar fi trebuit s-o Împiedic, urmă Henry cu mînie și durere În glas. Credea, desigur, c-o să mai cîștige o cupă, fire-ar ale dracului de cupe. — A făcut-o pentru Anglia! Încerca maică-sa să-l liniștească. Apoi, Întorcîndu-se spre Rowe: SÎnt de părere c-ar trebui să-i punem și crosa de hochei lîngă uniformă, dar Henry nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dar sîntem mîndri de ea, Henry! zise doamna Wilcox. SÎntem mîndri de ea! Ar fi trebuit s-o Împiedic, urmă Henry cu mînie și durere În glas. Credea, desigur, c-o să mai cîștige o cupă, fire-ar ale dracului de cupe. — A făcut-o pentru Anglia! Încerca maică-sa să-l liniștească. Apoi, Întorcîndu-se spre Rowe: SÎnt de părere c-ar trebui să-i punem și crosa de hochei lîngă uniformă, dar Henry nu vrea cu nici un chip. — Eu o să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
salon, să meargă cu ochii legați printre două șiruri de sticle. Pesemne că la ea acasă această jucătoare de hochei ținea să trăiască Într-o atmosferă deosebită de cea de pe teren. Mergînd spre birouașul acela, Henry atinse cu umărul o cupă de argint, care căzu și se rostogoli pe covor. În aceeași clipă, În pragul ușii deschise apăru un individ obez, Îmbrăcat În salopetă și cu o cască de oțel pe cap. Ridicînd de jos cupa, el rosti solemn: — Cortegiul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Henry atinse cu umărul o cupă de argint, care căzu și se rostogoli pe covor. În aceeași clipă, În pragul ușii deschise apăru un individ obez, Îmbrăcat În salopetă și cu o cască de oțel pe cap. Ridicînd de jos cupa, el rosti solemn: — Cortegiul a sosit, doamnă Wilcox! Henry Începu să scotocească prin sertarele biroului. — Uniforma este pregătită, În vestibul, zise doamna Wilcox. — N-am putut face rost de un drapel ca lumea, spuse individul de la Apărarea Civilă. Stegulețele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spuse grăsanul. E prima victimă din cartier. Ar fi o mare cinste pentru unitatea noastră. Ea nu mai e doar soția ta, dragul meu, aparține Întregii Anglii, zise doamna Wilcox. Henry porni spre ușă; grăsanul continuă să țină cu stîngăcie cupa de argint, neștiind unde s-o așeze. — Pune-o unde vrei, oriunde, Îl sfătui Henry. Ieșiră cu toții În vestibul, lăsîndu-l singur pe Rowe. — Ai uitat să-ți pui casca, Henry, o auzi el pe doamna Wilcox. Henry fusese un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trebuit să se ridice, iar eu mă Întrebam: va Încerca să-și Încheie sutienul pe la spate, sau dimpotrivă, se va ridica arătându-mi sânii? A făcut ceva intermediar: s-a Întors fără să-și tragă complet sutienul. În poziția finală, cupele erau puțin strâmbe, n-o acopereau decât pe jumătate. Avea un piept prea mare și deja cam lăsat, iar mai târziu avea să fie și mai rău. M-am gândit că are mult curaj. Mi‑am apropiat mâna și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de coarne a unei motociclete, arătând spre maiestuoasa clădire de la marginea pieței, unde se afla un mall. Ușor de zis, Însă greu de făcut. Talpa cilindrică a unui tăvălug tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind cupa, ca un monstru antediluvian. Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scheletul Alfinei a fost acoperit cu degetele verzi ale firii, ca și cum n-ar fi existat nicicând o zvârlugă carosată grena, capabilă să fure mințile oricărui purtător de motor. Doar Fauvé, bietul, n-a putut s-o uite. Circulă. Bău din cupa amarului, se privi În oglinda a mii de kilometri cenușii, pe care i-a așezat treptat Între el și craterul Îngropat de buruieni ca pe un pansament. Moartea Alfinei l-a făcut să urască fără leac seminția ucigașă a oamenilor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a șoptit Anna. Am urcat. Ea s-a așezat la volan și am pornit. De primul baraj am trecut cu inimile cât un purice, ghemuiți În spatele geamurilor Întunecate. Un excavator ne-a dat de câteva ori târcoale, bălăngănindu-și autoritar cupa, dar n-a Îndrăznit mai mult. Probabil că, indiferent de forma dictaturii, o limuzină neagră Înseamnă Întotdeauna ceva. Jumătate de oră mai târziu, eram pe autostrada care ducea spre Napoli. Când m-am trezit, era dimineață. Anna conducea cu ochii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și mai subversiv decât nemișcarea. Din ce În ce mai mulți oameni alegeau să nu mai Învețe, să nu mai muncească, să nu mai miște un degețel, În semn de protest față de societatea diminuantă, oferindu-i acesteia doar privirea unor ochi apatici ca două cupe de sutien mărimea XXS. Ideea de concurență era Înfrântă, entropia socială cobora vertiginos spre cifra Înghețului absolut. O Întreagă castă socială de antrenori motivaționali, autori de ghiduri, instructori de „Hai să...!“ și „Cum să...“, oameni care câștigau bani buni Învățându
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe cardiaci. Era un malac de vreo doi metri, cu schema de funcționare afișată la vedere: „Șefu’, pe cine trebuie să pocesc?“. Un godac i se lăfăia pe ceafă, iar din umeri Îi porneau două brațe de excavator, terminate prin cupe care ar fi putut săpa o fundație de bloc În câteva minute. Eram tentat să sar În picioare, strigând „Nu mișcați!“, apoi să le schițez rapid portretul - ar fi ieșit un tablou reușit, cu titlul Natură moartă fără neuroni. M-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
manete. Mașina cu grumaz de taur (îmi place imaginea!) mușcă pămîntul și se rotește pe șasiu cu mișcări de reptilă atacată. Barajul crește văzînd cu ochii. Minunîndu-se de puterea excavatorului oamenii rîd bucuroși. Urmat de adjunct, directorul-secretar urcă pe dig. Cupa excavatorului care vîjîie prin aer răstoarnă lîngă ei o movilă întreagă. - Ho, nebunule! strigă adjunctul, o să ne îngropi. Surd, în cabină excavatoristul rînjește asudat. Directorul se plimbă preocupat pe creasta digului. Deodată se aude un pocnet sec iar mugetul fiarei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tocmai se întoarce dintr‑o expediție pe munte. După aceea, toată familia iese în oraș. Asemenea legături armonioase care străbat încăperea ca o ceață deasă îl scot din sărite pe Hans. Furios, strivește cu lingurița ultimele bucăți de înghețată din cupa de metal, vărsându‑și astfel nervii asupra unor alimente nevinovate. Traversarea ghețarului și despărțirea de familie, descrise cu lux de amănunte. Sisterheart Christine, care e la curent cu toate năzbâtiile. Drumul la poștă și drumul lung, de o oră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tresare brusc barba blondă a regizorului, înălțând săgețile albastre ale privirii. — Doamna Hariga-Strihan, subliniază Poetul, sorbind lent din paharul cu vin roșu. S-a trecut de multă vreme la vin roșu, paharele sunt toate roșii. Doar partenera mea își apără cupa cu lichid gălbui și își ferește ochii. — Soția cunoscutului... bâiguie, pentru prima dată cu o voce puțină, călduță. — Fosta soție... confirmă didactic mentorul. Fosta soție a celui de la care am învățat și viața, dar și moartea... Cu cât patos a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
privirii ce o țintise... Holul se alcătuia dintr-o prismă albă, trapezoidală, cu laturi mari. Subliniind, parcă, panta scării interioare. Din tavanul înalt cobora, cu patru lanțuri grele și lungi, un candelabru de argint înnegrit, în care creșteau, din zece cupe rotunde, lumânări cenușii, terminate în becuri subțiri, ascuțite. Pe peretele oblic se deschidea un unghi larg cu ușa de la intrare, mărind dintru început perspectiva. Fâșia înaltă de oglindă, strânsă în butoane argintii, prindea verdele moale al rochiei, luciul jilav al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sunt cinic și nevastă-mea optimistă. Orologiul parlamentului bătu miezul nopții și orașul păși cu totul în mileniul III. Cerul scăpără de artificii și zeii își împrăștiară mătreața peste pământ și ape. Pe dealul Spirii trei făpturi fără umbră ciocniră cupele fără toartă ale Anului Nou. La mulți ani,Chilot! Un Mileniu mai bun, nea Fanes! Sănătate și bucurie, domnu’Leo! Imediat după Bobotează, omul și câinele se lăsară de-a lungul Văii de Asfalt, pe lângă bisericuța Trisfetitele, făcându-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]