14,040 matches
-
rămânând, timp de peste șase veacuri, Mănăstirea Tismana. Deoarece cu Vladislav I (Vlaicu Vodă, 1364-1377) începe pomelnicul mănăstirii, fratele lui Vlaicu, Radu I Vodă asociat la domnie din 1372, fiind al doilea în pomelnic, istoricul Alexandru Ștefulescu susținea că la începutul domniei lui Vlaicu Vodă între anii 1364-1366 s-au construit mai întâi biserici din lemn și s-au făcut danii prin hrisov. Tot ceea ce se făcea danie mănăstirii Vodița s-a dat și Tismanei - afirma istoricul - amândouă mănăstirile fiind sub conducerea
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
pentru stăpînirea a mai multor sate postelnicului Ianache. “Din mila lui Dumnezeu, noi Io Radul voevod, dom al țării Moldovii facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea sau o vor auzi, citindu-se că domnia mea am dat și am întărit credinciosului și cinstitului nostru boier, jupan Ianachie postelnic, dreptile lui ocine și cumpărături, din dreptele lui direse: satul Stolniceni pe gîrla și satul Scumpia care este în ținutul Iași, care acest sat i-a
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Coschița, copiii Stancăi, nepoții lui Stan cel bătrîn și Marica, fiica Erinei nepoata lui Văsiu din dresele lor pe care le-au avut de la Petru voevod, pentru nouăzeci și cinci de ughi buni... De aceea să-i fie lui de la domnia mea danie și întărire aceste mai sus scrise sate și jumătăți de sate cu locuri de iazuri și și de mori din uric și ocina și cumpărătura cu tot venitul lui și a copiilor lui și nepoților și strănepoților și
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
mai apropiat, neclintit niciodată în veci. Iar hotarul acestor mai sus scrise sate și părți de ocine să le fie lor dispre toate părțile după vechile lor hotare, pe unde din veac au fost folosite. Iar la aceasta este credința domniei noastre, a mai sus scrisului noi Io Radu Mîhnea voievod și credința boierilor noștri: Dumitrașco Ștefan logofăt, Ionașco vornic, Necoară vornic, Tudor și Condica pîrcălab de Hotin, Consatantin Celebi pîrcălab de Neamț, Malcoci pîrcălab de Român, Miron Barnovsche hatma, Trefan
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
se considera îndreptățit pentru succesiunea la tron, a fost asasinat de propriii soldați după o campanie militară nedecisivă. Probus s-a mutat în Occident, a învins goții, dobândind titlul onorific "Gothicus" (280), iar poziția i-a fost ratificată de Senat. Domnia lui Probus s-a consumat în general în războaie încununate de succes, prin care a restabilit securitatea la frontiere. Cele mai importante dintre operațiuni erau îndreptate spre eliberarea Galiei de invadatorii germanici (francii, alemanii, burgunzii și longionii), permițându-i lui
Marcus Aurelius Probus () [Corola-website/Science/305393_a_306722]
-
(+ 6 noiembrie 1003; numele adevărat: Giovanni Sicco) a fost, doar pentru jumătate de an, un papă al Romei. Se pare că domnia lui a durat din 16 mai până-n 6 noiembrie 1003. Giovanni Sicco s-a născut în cartierul roman Biberetica, casa lui natală fiind situată aproape de Coloana lui Traian. Mai departe se știe că numele tatălui său era tot Giovanni. Istoricii
Papa Ioan al XVII-lea () [Corola-website/Science/305421_a_306750]
-
a încheia alianța cu ducele René și pentru a-l escorta spre Italia. În absența lui, Inocențiu a perfectat o înțelegere fără sens cu Ferdinand, cu care, de altfel, avea să se mai certe și împace încă o dată, până la sfârșitul domniei, un joc dublu care l-a făcut să piardă sprijinul lui della Rovere. Papa s-a îndreptat atunci spre Lorenza de’ Medici. A cimentat noua prietenie prin căsătoria unuia dintre fiii săi bastarzi cu fiica lui Lorenzo și prin numirea
Papa Inocențiu al VIII-lea () [Corola-website/Science/305436_a_306765]
-
ani de la consacrarea precedentă. Nava din mijloc este în mare parte dedicată Sf. Ștefan și tuturor sfinților, în timp ce Sf. Maria și cei 12 apostoli oferă motivele pentru navele din nord și respectiv sud. Altarul a fost extins din nou sub domnia fiului lui Albert al II-lea, Ducele Rudolf al IV-lea „Fondatorul”, pentru a crește influența religioasă de la Viena. În 1365 la doar șase ani după începerea extinderii gotice a altarului albertin, Rudolf al IV-lea a ignorat statutul Domului
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
În ciuda rezistenței de lungă durată a episcopilor din Passau, care nu au dorit să-și piardă controlul asupra zonei, Dieceza de Viena a fost înființată canonic la 18 ianuarie 1469, cu Domul Sf. Ștefan ca biserică catedrală. În 1722, în timpul domniei lui Carol al VI-lea, scaunul episcopal a fost ridicat la rangul de arhiepiscopie de către Papa Inocențiu al XIII-lea. În timpul celui de-al doilea război mondial Catedrala Sf. Ștefan a fost salvată de la distrugerea sa intenționată din mâinile forțelor
Catedrala Sfântul Ștefan din Viena () [Corola-website/Science/303418_a_304747]
-
o hartă în anul 1852, pe harta realizată de către maiorul A. Borroczyn. O altă ipoteză ar fi ca numele cartierului provine de fapt de la neamul boierilor Burnăzești, care au ctitorit Biserica Ghencea în anul 1820. Totusi, se pare că în timpul domniei fanariote au apărut detașamentele de arnauți, alcătuite din mercenari de origine sârbă, greacă sau albaneză. Acești mercenari arnauți din alaiul domnesc aveau un comandat numit în limba turcă ghenci-aga, nume ce însemna șeful voinicilor, și de aici legătura cu numele
Ghencea () [Corola-website/Science/303440_a_304769]
-
a dus la slăbirea regatului, deoarece regele, pentru a câștiga sprijinul nobilimii, a trebuit să facă numeroase concesii acestora. Puterea regilor merovingieni a continuat să scadă, trecând în mâinile prefecților, care au ajuns în cele din urmă pe tron. După domnia regelui Dagobert I (mort în 639), care și-a petrecut o mare parte a vieții invadând teritorii străine, cum ar fi Spania și teritoriile slave păgâne din est, restul regilor sunt cunoscuți după apelativul "rois fainéants" ("regi care nu fac
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
Aceștia se urcau pe tron la o vârstă fragedă, șimureau în floarea vieții, în timp ce prefecții se luptau pentru supremație. Austrasienii conduși de Pepin cel Mijlociu au ieșit în cele din urmă triumfători în bătălia de la Tertry, în acel an începând domnia lui Pepin, după afirmațiile cronicarilor. Fiul lui Pepin, Carol Martel a condus fără un rege pe tron tmp de câțiva ani, fără să-și aroge el însuși acest titlu. În cele din urmă, fiul său, Pippin cel Scurt a căpătat
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
care acoperă întreaga perioadă de la accederea la tron a lui Clovis I până la detronarea lui Childeric. Primul și cel mai important este episcopul canonizat de la Tours, Grigore de la Tours. Opera sa "Decem Libri Historiarum" este principala sursă de informații pentru domniile fiilor lui Clotaire al II-lea și a descendenților acestuia până la moartea lui Grigore. Următoarea sursă principală, mult mai puțin organizată decât acea a lui Grigore, este "Cronica lui Fredegar", începută de Fredegar dar continuată de autori necunoscuți. Acoperă perioada
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
perioadei merovingiene. Pentru o mare parte a acestei perioade, este singura sursă narativă. Ultima sursă contemporană importantă este Liber Historiae Francorum, care acoperă ultima perioadă a istoriei Dinastiei Merovingiene: autorul ei încheie cu o referință la al șaselea an al domniei lui Theuderic al IV-lea, care ar fi 727. A fost foarte citită, deși fără îndoială este o operă carolingiană. AÎn afară de aceste cronici, alte surse sunt scrisorile și alte documente de acest tip. Clericii, precum Grigore și Sulpitius cel
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
și alte documente de acest tip. Clericii, precum Grigore și Sulpitius cel Pios au scris scrisori, deși doar câteva s-au păstrat. S-au păstrat edicte, acte de donație, și decizii judecătorești, precum și cunoscuta "Lex Salica", menționată mai sus. Din domniile lui Clotaire al II-lea și Dagobert I s-au păstrat numeroase exemple în care regele joacă rol de instanță supremă de judecată. În sfârșit, dovezile arheologice nu pot fi ignorate ca o sursă de informație, măcar asupra modului de
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
o facțiune a celui de-al doilea partid "Zemlia i volia". La tron i-a urmat țarul Alexandru al III-lea, un om profund conservator, care a fost puternic influențat de Constantin Pobedonosțev, un a adept al guvernării autocrate. În timpul domniei lui Alexandru al III-lea, poliția politică rusă, Ohrana, s-a dovedit foarte eficientă în înăbușirea în întreaga țară atât a mișcărilor revoluționare, cât și a celor proto-democratice. Ohranka a răvășit întreaga intelectualitate rusă prin condamnări la închisoare sau exiluri
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
, alternativ Iozefin (în , ), este un cartier din Timișoara. Numele său provine de la cel al împăratului Iosif al II-lea, în timpul domniei căruia a fost întemeiat. ul, numit inițial "Maierele Vechi", a fost proiectat de la început ca un sat de coloniști germani, pe de-o parte și de alta a Canalului Bega. Casele aveau grădini luxuriante, folosite de burghezii din Cetate drept
Iosefin () [Corola-website/Science/301470_a_302799]
-
de soție pe frumoasa Ankesenamon ("Ea trăiește pentru Amon"), sora sa vitregă. Doi ani mai târziu, fratele său mai mare, Smenkhkare moare, tronul revenindu-i lui. A abandonat cultul tatălui său, revenind la zeii tradiționali. În al doilea an de domnie, părăsește Tel al-Amarna, efemera capitală întemeiată de Akhenaton, și se instalează la Memfis, aproape de actualul Cairo. Face din el centrul administrativ și, în același timp, își schimbă numele din Tutankhaton, „imagine vie a lui Aton", în Tutankhamon, „imagine vie a
Tutankhamon () [Corola-website/Science/301461_a_302790]
-
anului 1030 și încorporat regatului ungar. Fiind așezată într-un punct strategic, de unde putea fi controlată o mare parte a Câmpiei Banatului, atât Timișoara cât și funcția de comite de Timiș devin din ce în ce mai importante. Timișoara primește un impuls deosebit în timpul domniei regelui Carol Robert de Anjou care în urma vizitei sale din 1307 ordonă construirea unui palat regal, pe locul unde este acum Castelul Huniazilor construit de Ioan de Hunedoara, iar în timpul anarhiei feudale, acesta chiar își va muta capitala la Timișoara
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
întrerupt de canceliștii maghiari, care au cerut "„Uniune sau moarte! Să ne unim cu Țara Ungurească, pentru că altminteri pierim!”". Tinerimea maghiară nu admite concesii. Replica primită de Poruțiu din partea scriitorului maghiar Urházy, reprezentant de seamă al generației tinere este sugestivă: „Domnia-ta ai semnat doar uniunea! Domnia-ta, concetățene Poruțiu, ești de-acum ungur!” La această manifestare a fost prezent și Avram Iancu. Jigniți de insistența cu care tinerii români își apără opiniile, tinerii maghiari îi vor supraveghea cu mare atenție
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
cerut "„Uniune sau moarte! Să ne unim cu Țara Ungurească, pentru că altminteri pierim!”". Tinerimea maghiară nu admite concesii. Replica primită de Poruțiu din partea scriitorului maghiar Urházy, reprezentant de seamă al generației tinere este sugestivă: „Domnia-ta ai semnat doar uniunea! Domnia-ta, concetățene Poruțiu, ești de-acum ungur!” La această manifestare a fost prezent și Avram Iancu. Jigniți de insistența cu care tinerii români își apără opiniile, tinerii maghiari îi vor supraveghea cu mare atenție pe Iancu și pe colegii săi
Avram Iancu () [Corola-website/Science/301433_a_302762]
-
unul din acești strămoși ar fost înnobilat pentru faptele sale de arme. Din nefericire, diploma de înnobilare, precum și alte acte care să detalieze această problemă nu s-au mai păstrat. Unii istorici presupun că acest moment ar fi legat de domnia și luptele lui Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648-1657) care, în încercarea de a se scutura de jugul otoman, strânge în armata sa toți "nobilii sloboziți și secuii". După moartea acestuia, principii care i-au succedat, în special Mihai Apafi
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
domnească a lui Nicolae Mavrogheni din 1788, astăzi dispărută). Șerban Măgheriu primește diverse funcții militare după război (căpitan de predați 1790, ceauș 1791, căpitan al plasei Amaradia 1795) fapt ce i-a adus unele facilități la plata diverselor dări către domnie astfel putând să rotunjească semnificativ averea familiei. De altfel, această stare materială bună, precum și urcarea în ierarhia socială a familiei Magheru, se evidențiază prin ctitorirea bisericii din Bârzeiu la anul 1800. Edificiul de dimensiuni modeste, este ctitorit, așa cum rezultă din
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
liberal condus de Ion Brătianu. După întoarcerea în țară a fost deputat în Adunarea ad-hoc a Țării Românești, apoi ministru și prim-ministru în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. În 1865, s-a alăturat celor care au conspirat pentru îndepărtarea de la domnie a Principelui Cuza, ca urmare a măsurilor luate de acesta împotriva proprietății marilor latifundiari.
Ștefan Golescu () [Corola-website/Science/299967_a_301296]
-
Fenicia). La vârsta de 13 ani a fost proclamat împărat de pretorienii din Roma, sub numele de Alexandru Sever după asasinarea vărului său Elagabalus. Autoritatea reală era exercitată de Iulia Mamaea (mama sa), sprijinită de juriștii Ulpianus și Modestinus. În timpul domniei lui Alexandru Sever autocratismul și excentricitățile predecesorului său sunt eliminate și se restabilesc bunele raporturi cu Senatul, al cărui prestigiu este sporit. Relațiile cu armata și Garda Pretoriană devin însă încordate. Alexandru Sever inițiază în anii 231-233 o contraofensivă romană
Alexandru Sever () [Corola-website/Science/299983_a_301312]