KorAP: Find »[drukola/base=durea & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...458 459 460 ...537 >

13,416 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

niciodată, fiindcă am nevoie de el pentru pastilele mele de durere și pastilele pentru sânge ale mamei și pentru celelalte și n-are rost să-l enervez. Și cum rămâne cu durerea mea dintr-o parte? Doar că m-a durut rău în ultima vreme, altfel nu v-aș fi deranjat. A trebuit să lipsesc de la serviciu și io nu fac așa ceva decât dacă e chiar grav. Nu-mi puteți da ceva mai puternic pentru asta? Nici nu știu de ce m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
toate astea și să petrecem singuri câtva timp uitându-ne la câteva filme la televizor, mâncând niște feluri gata preparate sau comandate ca să nu mai trebuiască ea să gătească, dar bineînțeles că știam că nu putem face așa ceva. Ar fi durut-o mult mai mult să abandoneze sărbătoarea decât să se clatine în timpul ei ca și cum nu s-ar fi schimbat nimic. În fiecare moment păreau să fie semne care ne aminteau că tata nu era și el acolo: cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
toate de dinainte să vin. Îmi amintesc când eram ca tine, Staceeeeee, și speram și mă rugam să pot să-mi fac operația ca să găsesc un mod să scap de durere și disconfort: picioarele, spatele, șoldurile, genunchii etc. TOATE MĂ DUREAU, zi după zi. Câteodată trebuia să merg c-un baston și câteodată chiar cu un cadru, ca bătrânii. BLEAH! Doamne, ce urăsc să mă gândesc acuma la asta! Nu mai vreau!!! Dar erau acolo niște oameni înainte de operație și chirurgu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
că putem fi auziți.) Nici măcar vorbele mele de dragoste prostești n-o făcuseră să râdă de data aceasta și am simțit un mic fior de anxietate. — Ce e, draga mea? De ce ești așa tăcută? Nu ești bolnavă sau nu te doare ceva, nu? — Nu, Charlie - nu de asta. Dar îmi place când te uiți plin de-ngrijorare la mine: îmi vine să plâng. Nu și-a mai făcut nimenea așa griji pentru mine înainte de tine, Charlie, nici măcar tata. Cred că mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
televizorul ca pe un prieten din colțul salonului. Cu siguranță combate singurătatea pe care o simt cum mi se strecoară pe la picioare și prin urechi dacă mă opresc prea des să mă gândesc. Cine-ar fi crezut cât de îngrozitor de dor îmi va fi de el? E total neașteptat. Astfel, când mi-am dat seama de bătăi în seara aceea, nu m-am speriat - eram doar curioasă. La început am crezut că face parte din zgomotul de fundal al emisiunii la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
meu? Ce prostie. Scuză-mă, dragul meu... am... doar am uitat o clipă. Urmă o pauză, apoi Ben spuse foarte încet: — Chiar îți e dor de el, mamă, nu? Sally și cu mine îl iubim și ne e și nouă dor de el, bineînțeles, în ciuda a ceea ce a făcut, dar abia acum încep să îmi dau seama câtă nevoie ai de el. Mereu ai părut atât de independentă și de capabilă - cred că eu și Sal v-am luat pe amândoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
așa. Cred că are un fel de criză a vârstei mijlocii și că o să treacă peste ea. Ai vrea să... crezi c-ai putea să-l primești înapoi dacă vreodată ar... — Nu știu, Ben. Ai dreptate, îmi e tot timpul dor de el, mai mult decât credeam că e posibil. Nu mai e nimeni - adică nimeni cu care să pot vorbi așa cum pot vorbi cu tata. Pentru că nu mai e nimeni care să fi trăit alături de mine atâția ani câți am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
am răzuit încă, iar tentația de a fugi sus să mă uit la ele e aproape insuportabilă, dar până acum rezist. Numai că asta înseamnă, desigur, că acum nu mai am nimic care să mă distragă de la problemele reale. Și doare. Mă face să mă simt ruptă. M-am folosit de Ben și de Sally ca de niște scuze pentru a evita să mă confrunt cu extraordinarul și șocantul comportament al lui Charlie - știu că așa am făcut. Să-mi fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

ani ai relației ei cu Duncan. Stătuse ore întregi să aleagă cele mai bune fotografii, să le grupeze pe dimensiuni și să retușeze ochii roșii. Clic, clic, clic — apăsase de atâtea ori pe mouse până îi amorțiseră degetele și o durea mâna, hotărâtă să facă totul perfect. Unele pagini erau în stil colaj, iar altele conțineau un singur instantaneu. Cea pe care o alesese pentru fereastra decupată de pe copertă era preferata ei: o fotografie alb-negru pe care o făcuse cineva la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
ar fi înțeles ce înseamnă să trăiești bine; era braziliancă, la urma urmei. Să mănânce (fără grăsimi și fără multe calorii), să bea (sticle de vin alb și scump), să iubească (atunci când n-aveai cum să simulezi că iar te doare capul) — toate acestea erau esența vieții. Să fie condusă, firește, atunci când trebuie: ca o tânără lipsită de griji și nu după ce ți-ai găsit și ți-ai luat un bărbat ca lumea. Călătorise, fusese model și chefuise toată adolescența — o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
obișnuință, pentru impresie. — Categoric am pus-o, râse ea. Glumesc, desigur. Putem să plecăm de-aici înainte să intrăm într-o spirală a rușinii cum n-a mai văzut vreodată niciuna dintre noi? Vă rog? imploră Leigh. Începuse să o doară capul de la vinul roșu oferit de Nicholas din partea casei și știa că nu era decât o chestiune de timp — de minute, probabil — până ce prietenele ei aveau să se transforme din simpatic de amețite în gălăgioase de bete ce erau. Adriana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
pielea gâtului era roșie din loc în loc, cu urme de mușcături; părul era încurcat, cu noduri prin el; avea vânătăi pe pulpe de cât se împinsese el. Capul îi pulsa de cât se izbise în tăblia patului, osul pelvian o durea de la atâta frecat și pilea sensibilă dintre picioare părea că fusese frecată cu șmirghelul. Până și picioarele o dureau de atâtea ore de încordare. Nu se simțise niciodată atât de groaznic, dacă groaznic vroia să însemne absolut fantastic. S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
vânătăi pe pulpe de cât se împinsese el. Capul îi pulsa de cât se izbise în tăblia patului, osul pelvian o durea de la atâta frecat și pilea sensibilă dintre picioare părea că fusese frecată cu șmirghelul. Până și picioarele o dureau de atâtea ore de încordare. Nu se simțise niciodată atât de groaznic, dacă groaznic vroia să însemne absolut fantastic. S-a întors în camera de oaspeți unde l-a găsit pe Jesse în pat, încă dezbrăcat, dar acoperit cu pătura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Ar fi o ironie. Când și-a înșelat logodnicul, n-a avut nicio ezitare, dar ca să-i spună unei salariate străine să n-o mai apese atât de tare, mai bine nu! Leigh scutură din cap cu dezgust. — Te-a durut, nu-i așa? întrebă fata văzând-o pe Leigh că se mișcă. — E puțin spus că m-a durut. Mai degrabă parcă mă burdușește un boxer profesionist, spuse Leigh fără să gândească. Fata începu să-și ceară mii de scuze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
salariate străine să n-o mai apese atât de tare, mai bine nu! Leigh scutură din cap cu dezgust. — Te-a durut, nu-i așa? întrebă fata văzând-o pe Leigh că se mișcă. — E puțin spus că m-a durut. Mai degrabă parcă mă burdușește un boxer profesionist, spuse Leigh fără să gândească. Fata începu să-și ceară mii de scuze. — Vai de mine, nu mi-am dat seama. Îmi cer scuze. O să fac mai încet. Nu, nu, eu îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
personale, Leigh nu era prea încântată de acest șir de întrebări. Sau de orice fel de întrebări, despre orice, de la oricine. Și, cu toate astea, nu era deloc în stare să spună câteva cuvinte simple, ceva de genul “Mă cam doare capul; te superi dacă stau așa și nu zic nimic?” În schimb, Leigh inventă o poveste stupidă despre niște termene strânse la serviciu și tensiunea planificării unei nunți perfecte în Greenwich. Fata o aprobă înțelegătoare. Leigh se întrebă ce reacție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
la persoana a treia. Ce nu ți se pare patetic? — Oh, scumpo, oftă Emmy. Îmi pare rău. Chiar nu știam că e atât de grav. Niciuna n-a știut. Dar nu poți să te legi la cap dacă nu te doare. O fi Russell un tip nemaipomenit și da, sunt convinsă că e tipul perfect. Dar nimic nu contează dacă el nu e tipul perfect pentru tine. Leigh clătină din cap. — Totul s-a întâmplat atât de repede! Parcă ieri făceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

suburbiile industriale din nordul Shanghai-ului, Jim se ținu de bara de lemn din spatele cabinei șoferului, cu mintea plină de zeci de planuri. ZÎmbi În sinea lui, uitînd de boală și de săptămînile disperate din cinematograful În aer liber. Îl dureau genunchii din pricina legănatului continuu, iar uneori trebuia să se țină de cureaua de piele a soldatului japonez de lîngă el. Dar În sfîrșit se afla În drum spre cîmpul deschis și spre lumea lagărelor de concentrare, care Îl aștepta. Nesfîrșitele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
o capră, un animal exotic temperamental, și independent, calități pe care le admira. — Te interesează animalele, Jim? Da... nu prea. Ce mă interesează cu adevărat este aviația. — Aviația? Avioanele, vrei să spui. Nu chiar, răspunse Jim. Apoi adăugă, Într-o doară: Am stat În cabina unui avion de luptă japonez. — Îi admiri pe piloții japonezi? — SÎnt curajoși... Și asta-i important? — E un lucru bun, dacă vrei să cîștigi un război. Jim ascultă zumzetul unui avion Îndepărtat. Îl privea cu suspiciune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
fruntea șirului. — O să vă țin locul, domnule Maxted. Deja, cîteva sute de oameni Îl depășiseră pe Jim și Îi trebui o jumătate de oră ca să ajungă din nou În fruntea coloanei. După cîteva minute, rămase În urmă, iar plămînii Îl dureau cînd trăgea În piept aerul umed. Doar oprirea prelungită la un punct de control de-a lungul canalului Îl salvă să nu trebuiască să i se alăture domnului Maxted. Ajunseseră la un canal industrial, care mergea spre vest, de la rîu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
metri mai departe, doamna Wentworht, care jucase rolul lui Lady Bracknell, zăcea În rochia ei de stambă decolorată, uitîndu-se la cer. Alții erau Înconjurați de mici bălți de apă formate de apăsarea trupurilor lor În iarba moale. Pe Jim Îl durea brațul de atîta pompare. Așteptă ca doctorul Ransome să sară din camionul sanitar și să se ocupe de domnul Maxted. Totuși, cele trei camioane părăseau deja stadionul. Capul cenușiu al doctorului Ransome se lăsă În jos cînd camionul se hurducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

În timp ce te gândești la moartea lui Armanda și cum te duci În fiecare Duminică la mormântul lui, te lovești peste țurloaie de gheata partenerului tău. Ce grea este Țarina de la Abrud! Și Îți Închipui ce tare trebuie să-i fi durut pe Horia și pe Cloșca când i-au tras pe roată. Pe Crișan nu l-a durut că el s-a spânzurat cu nojițele de la opinci. Dar și mai tare l-a durut pe Gheorghe Doja când i-au pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
te lovești peste țurloaie de gheata partenerului tău. Ce grea este Țarina de la Abrud! Și Îți Închipui ce tare trebuie să-i fi durut pe Horia și pe Cloșca când i-au tras pe roată. Pe Crișan nu l-a durut că el s-a spânzurat cu nojițele de la opinci. Dar și mai tare l-a durut pe Gheorghe Doja când i-au pus pe cap o coroană Înroșită În foc și i-au smuls carnea cu cleștele și le-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Închipui ce tare trebuie să-i fi durut pe Horia și pe Cloșca când i-au tras pe roată. Pe Crișan nu l-a durut că el s-a spânzurat cu nojițele de la opinci. Dar și mai tare l-a durut pe Gheorghe Doja când i-au pus pe cap o coroană Înroșită În foc și i-au smuls carnea cu cleștele și le-a dat-o tovarășilor lui de răscoală să o mănânce. Un, doi, trei, și! Leșeasca! Ce viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
faptul că vrei să faci un teatru de păpuși Într-o gheretă de santinelă care a rămas la tine În curte din vremea când acolo era Miliția. El spune că este foarte greu să cânți la vioară și că te doare mâna și gâtul, tu nu poți să-i spui despre ceva greu așa că Îi spui că ți-ar plăcea să fii pianist și să cânți ca Enrico Caruso. Îi exemplifici interpretând o melodie din filmul Un cântec străbate lumea. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]