12,731 matches
-
avea ca scop, printre altele, eliminarea împrumuturilor din limba latină și limba germană, una dintre sursele de cuvinte noi pentru limba literară în curs de normare a fost lexicul dialectelor. Din 1838 datează și primul dicționar dialectal maghiar ("Magyar Tájszótár"), editat prin grija Academiei Maghiare de Științe. Prima lucrare științifică de anvergură despre dialectele maghiare, care ia în seamă în mod amănunțit și aspectele diacronice (de istorie a limbii), este cea a lui Antal Horger, "A magyar nyelvjárások" (Dialectele maghiare), Budapesta
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
sa pesonalitate teologică (...) Documentele arată, fără îndoială, cât a fost de apreciat și de respectat de către autorități și de către credincioși, bucurându-se, de fapt, de demnitatea unui arhiepiscop primat al României”. Sub egida Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, Arhiepiscopul Netzhammer a editat o prețioasă lucrare în anul 1923, cu titlul de "O contribuțiune la istoria Archidiocezei". La 15 august 1920 Raymund Netzhammer l-a consacrat ca episcop de Iași pe Alexandru Theodor Cisar. Din cauza protestelor sale repetate față de confiscarea unor imobile ale
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
a turiștilor maghiari din Transilvania, care a înființat circa 20 de cabane și refugii montane și publicarea revistei de turism "Erdely" (Ardealul), în perioada 1904-1940. În anul 1892, a fost înființată Societatea Carpatină Bănățeană, prima organizație turistică din Banat. Societatea editează în 1894, ghidul turistic "Călăuza turistică a Banatului", precum și prima revistă turistică, în 1895, "Turismul Bănățean" care după doi ani, se transformă în primul ziar sportiv al Banatului, "Sportul Bănățean". În 1948, societatea este desființată, iar după 1990 a fost
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
Buletinul Clubului Alpin Român” și a organizat prima școală de cățărare alpină. Activitatea C.A.R. a fost întreruptă în anul 1948, dar reluată în 1990. Clubul Turistic Bănățean, fondat la 16 martie 1935, cu sediul în Caransebeș, avea se editeze o revistă de turism și să construiască Monumentul Turismului la Rușchița în 1936. „Grupul Alpin Brav” a fost înființat de câțiva elevi de la liceul Mihail Viteazul la 18 martie 1936; în 1937, s-a transformat în Clubul Carpatin Român. Acesta
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
în 1937, s-a transformat în Clubul Carpatin Român. Acesta a construit cabana Brav, devenită Caraiman. Asociația „Hai la drum!” fondată la 28 iunie 1939, cu sediul în București, a propagat ideea turismului activ în toate mediile sociale și a editat buletinul "Hai la drum!". În perioada postbelică, prima organizație de turism pe baze economico-sociale, a fost Turismul Popular (1948-1950), care apoi devine Federația de Turism Alpin. În 1957 se constituie Asociația Turiștilor din România, iar în 1968 Biroul de Turism
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
Podgorica un simpozion internațional pe tema standardizării limbii. În 2007, după referendumul pentru independență și proclamarea acesteia, noua constituție precizează statutul oficial al limbii muntenegrene. În 2008, Ministerul Învățământului și Științei anunță că din anul 2009, manualele școlare vor fi editate în limba muntenegreană. În iulie 2009 apare documentul care fixează și oficializează ortografia (vezi Surse bibliografice). În august 2010, guvernul aprobă gramatică oficială a limbii muntenegrene, iar volumul care o cuprinde apare la 4 septembrie (vezi Surse bibliografice). În aprilie
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
și oficializează ortografia (vezi Surse bibliografice). În august 2010, guvernul aprobă gramatică oficială a limbii muntenegrene, iar volumul care o cuprinde apare la 4 septembrie (vezi Surse bibliografice). În aprilie 2016 apare volumul I al primului dicționar al limbii muntenegrene, editat de Academia Muntenegreană de Stiinte și Arte, care provoacă indignare. Pe de o parte, lingviști, autori ai primelor lucrări normative, cele ale ortografiei și gramaticii, de exemplu Adnan Čirgić, îl considera neștiințific, pe de altă parte bosniacii și albanezii muntenegreni
Limba muntenegreană () [Corola-website/Science/305074_a_306403]
-
lăsând în urmă două cimitire, unul cu circa 1600 de morminte, obiect de studiu pentru istorici, și sinagoga brusc ruinată. Deși emigranții, practic, nu mai revin la baștină, evreii din Telenești, s-au unit la Tel-Aviv într-o asociație și editează un ziar în limba rusă „ТЕЛЕНЕШТСКАЯ УЛИЦА” (în română „Strada Teleneștilor”). Târgul Teleneștilor a fost centru raional de trei ori după cel de al doilea război mondial. La începutul anilor 60 centrul raional a fost plasat la Lazovsc (actualmente Sângerei
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]
-
atestează existența în primele secole ale mileniului II al erei noastre, adică după Hristos, a unor așezări medievale stabile pe moșia de astăzi a localității, toponimicul Durlesti este consemnat în actele vremii mult mai târziu. În „Dictionarul statistic al Basarabiei editat în 1923, se menționează că satul Durlești, conform documentelor ce se păstrau la unii răzeși durleștenii ar există de pe timpul domniei lui Mihai Racoviță - anul 1721. O altă versiune este că „dupa documente mai vechi, satul ar fi existat cu
Durlești () [Corola-website/Science/305101_a_306430]
-
fugind în Polonia. Anul 1845 este anul primei atestări documentare a bisericii din satul Puhăceni, iar în 1874 s-a construit din piatră Biserica în numele Sf. Arhanghel Mihail. Serviciul divin se oficia în limba română. Se foloseau cărți de rit editate la tipografia eparhică din Chișinău. În anul 1878 funcția de preot era prestată de Mihail Cegolea, iar din Anuarul ,Socec” al României Mari de la 1924 aflăm că în sat locuiau 2520 de oameni, primarul era Cojocaru Gheorghe, preot Plămădeală Ioan
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
Această descriere a fost făcută la începutul secolului XX. În anul 1797 a fost construită biserica de piatră cu hramul Sfântului Arhanghel Mihail. În 1852 cu sprijinul enoriașilor a fost reparată clădirea bisericii. În Anuarul Eparhiei Chișinău pentru anul 1907 editat la Chișinău găsim: „Biserica din Jăvreni are 798 de enoriași din care 383 - bărbați și 415 femei. Biserica are în posesia sa 33 de deseatine de pământ. Preot al lăcașului din 1905 este Alexandru Ion Fetov, în vârstă de 26
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
pedologică predomină cernoziomurile, cele mai fertile soluri. Cernoziomul este reprezentat prin 3 subtipuri: argiloiluvial, răspândit la altitudini de peste 190 m; levigat și tipic. În perimetrul satului sunt șapte iazuri, cu suprafața totală de 157 ha. Conform Dicționarului statistic al Basarabiei, editat la 1923, satul Baraboi a fost inființat în 1823, dată care figurează într-o serie de publicații aparute ulterior. Totodată, se constată că în acele vremuri nu este consemnată existența în anii ’20 - ’30 ai secolului XIX-lea a unui
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
Guberniei Basarabia" Chișinău 1878; Butovici V.,"Materiale pentru harta etnografica a Guberniei Basarabia"; Berg L."Populația Basarabiei, componența etnică și numărul ei", Petersburg 1923; "Dicționarul statistic al Basarabiei", Chișinău 1923. O importantă sursă istoriografică reprezintă și lucrarea lui Zamfir Arbore editată la București în 1904 cu referință la așezarea geografică, dar cele mai sigure dovezi și argumente istorice sunt prezente în numărul mare de dosare și fonduri ale Arhivei Naționale și Raionale. Cu siguranță prezintă un mare interes și documentarul arhivei
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
guvernator al Basarabiei. Recensământul din 1817 a fixat la Cobani, pe moșia generalului, 159 capi de familie, 5 văduve și un burlac, 3 preoți, 3 livezi și 10 vii, o moară, un lac și un iaz. Dicționarul geografic al Basarabiei, editat în 1904 constată: „Cuban sau Coban, sat în jud. Bălți așezat în valea Camenca la gura văii adânci, între satele Butești și Bolotina. Face parte din volosti Bolotina. Are 195 case, cu o populație de 1 373 suflete țărani români
Cobani, Glodeni () [Corola-website/Science/305174_a_306503]
-
a fost trecut ba în județul Cahul, ba în județul Ismail, ba în județul Tighina. Către sfârșitul veacului al XIX nu se mai amintesc școlile satului, semn că acestea au fost închise de autoritățile țariste. În Dicționarul geografic al Basarabiei, editat la București la începutul secolului XX, despre localitate se menționa: „Cazangic. Sat în județul Ismail, așezat pe țărmul râulețului Sărata. Are 109 case cu o populațiune de 890 de suflete țărani români.” La 27 aprilie 1912 guvernatorul țarist al Basarabiei
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
și Sângele lui Hristos, enumără o listă de vinuri care se folosec la Liturgie printre care se numește și vinul de Valahia. La rândul său, teologii ruși au preluat cu unele modificări în "Воумления" și "Учительное известия" În "Служебнике" (Trebnic) editat în 1699 se scria "...вино от плода лозного, си есть из гроздов винныя лозы источенное. Подобает сему вину имети вкус и обоняние, и питью приемное, и чистое быти. Не смешанное, с каковым либо иным питием, кроме еже из гроздья" ("vinul
Purcari, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305217_a_306546]
-
de Jos, uneori numind-o și Halahora Nouă. Ba chiar și Halahorii de Jos. Se consideră că primul s-a instalat aici cu traiul la înc. sec. XIX boierul Șerban. Citim, însă, despre acest sat (în "Listele localităților Imperiului Rus", editate în l. rusă, desigur, la Sankt-Petersburg în 1861) că în 1859 avea 36 de case eu 239 de suflete (123 de bărbați și 116 femei). Satul, însă, nu creștea, ba chiar din contra, în 1870 avea deja 35 de case
Halahora de Jos, Briceni () [Corola-website/Science/305225_a_306554]
-
se autodefinea drept publicație lunară de studii, informații și cercetări iar „Revista română” din timpul războiului se raporta, ca și prima, tot la literatură, știință și artă. La mijlocul anilor ’90, o altă „Revistă română” apărea, de această dată la Iași, editată de Despărțământul ASTRA „Mihail Kogălniceanu”. Este vorba de revista românilor de pretutindeni, inițiată de un grup format din Areta Moșu, Ioan Caproșu, Cătălin Ciolca, Ion Nuță, Liviu Papuc, Claudiu Paradais, Valeriu Rusu și Nicolae Turtureanu. Și această „Revistă română” milita
Revista Română () [Corola-website/Science/305989_a_307318]
-
conflictul de idealuri dintre formarea unei națiuni Germane și păstrarea situației cu numeroase state germane. Formarea Uniunii Vamale Germane (Zollverein) din 1834, care excludea Imperiul Austriac, a dus la creșterea influenței Prusiei asupra statelor membre. Constituția Regatului Prusia din 1850, editată de Frederic Wilhelm III, a dus la formarea unei monarhii constituționale și la crearea unui parlament bicameral, "Landtag," ales de plătitorii de taxe și "Herrenhaus" ("Camera Lorzilor"), era numită de rege. Regele era singura autoritate executivă iar miniștrii erau responsabili
Regatul Prusiei () [Corola-website/Science/306080_a_307409]
-
cel de profesor fiind rezervat exclusiv bărbaților. Potențialul cultural al facultății a fost susținut și de o intensă activitate publicistică; în fruntea unor instituții, asociații figurau profesorii facultății; "Fundația pentru Literatură și Artă ,Regele Carol II ”", condusă de Alexandru Rosetti, edita, între altele, "Revista Fundațiilor Regale". Prestigiul internațional al facultății, al Universității din București, a fost realizat prin editarea și tipărirea lucrărilor științifice ale profesorilor și prin „crearea” unui centru de formare a specialiștilor în filologie. După reforma comunistă din 1947
Facultatea de Litere a Universității din București () [Corola-website/Science/306104_a_307433]
-
citate în "grafia originară" (de exemplu, "Atît" de fragedă, Departe "sînt" de tine). Formația Mondial a traversat două etape distincte de creație, succesul fiind atins la puțin timp după înființare; după câțiva ani de succes răsunător în țară, când se editează un număr de discuri și în străinătate (1967-1971), a urmat o perioadă de penumbră instalată treptat, din 1972 până în 1979, stilul diversificându-se către noi direcții, iar componența formației devenind tot mai instabilă. În memoria publicului au rămas cel mai
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
din membrii care se aud pe disc erau deja plecați. Succesul de care s-a bucurat formația peste hotare după lansarea LP-ului a determinat apariția unui număr de piese în unele compilații străine. Este și cazul a două discuri editate în Germania de Est de către casa de discuri AMIGA, care constau în mare parte din piese preluate de pe discul stereo românesc "Romanian Pop Music II": În perioada ianuarie-august 1972, formația efectuează un turneu în țară sub denumirea de Jam Grup
Mondial () [Corola-website/Science/306139_a_307468]
-
un regizor, scenarist, actor, scriitor, pictor și grafician român. Marin Iorda s-a născut la data de 1 septembrie 1901 în orașul București, având numele real de Marin Iordache. În anul 1914 devine colaborator al "Revistei copiilor și a tinerimii", editată de către C. G. Costaforu, trimițând poezii, povești, glume, anecdote și jocuri distractive. La această revistă colaborau pe atunci Elena Farago, I.C. Vissarion, Ion Pas, Victor Eftimiu și alții. După război, este angajat ca ilustrator și grafician în redacția "Revistei copiilor
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
membrilor Societății Scriitorilor olteni"”, de Marian Barbu, 2003, “"Hübners who is who"”- Enciclopedia personalităților din Eomânia, “Wikipedia, Enciclopedia Internet”, "„Valori românești, valori europene”" de Emil Lăzărescu. Este prezent în „"Dicționarul General al Literaturii Române"” (vol. III, E/k, p.355), editat de Academia Română; “Dicționarul biografic al literaturii române” de Aurel Sasu, vol. I A-L, pag 681, Ed. Paralela -45(2006); Anuarul Epigramiștilor români (2005). Hazul anotimpurilor, album al revistei Haz de Necaz, ed. Ridendo(2006); Mărturisire de credință, antologie de
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
dintre ele tradusă în limba engleză de Axel H.Lenn cât și poezii scrise în anii tinereții cât și pe parcursul vieții. 24. Volumul “"Fundația Scrisul Românesc se prezintă"” (272 p., scris în colaborare cu Tudor Nedelcea și Nicolae A.Andrei), editat cu prilejul a 7 ani de existență a acestei fundații. 25. Volumul “"Cetățeni de onoare ai municipiului Craiova"” (248 p., în colaborare cu Antonie Solomon), cuprinde biografiile a 128 personalități cărora li s-a acordat înaltul titlu ca prețuire pentru
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]