12,743 matches
-
identități proprii trec printr-o criză de identitate ca urmare a confuziei rolului. În dobândirea identității Eu-ului un rol important îl au modelele și grupul de aceeași vârstă. Cheia explicativă a etapei adolescenței constă prin urmare în achiziția identității Eului sau a confuziei rolului. Studiile realizate asupra identității de Erikson demonstrează că rezultatele pozitive în rezolvarea crizelor de identitate depind de rezultatele pozitive obținute în plan adaptativ în stadiile anterioare de dezvoltare. Astfel, adolescenții care și-au dezvoltat încrederea, autonomia
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
noi înșine” și imaginea de sine referitoare la reprezentarea noastră despre propria persoană. În număr de șapte, stadiile dezvoltării Propriumului sunt: stadiul Eu-lui corporal, al identității de sine, al respectului de sine, al extensiunii Eu-lui, al imaginii de sine, al Eului rațional și stadiul constrângerii Propriumului. Acesta din urmă este specific etapei adolescenței și presupune stabilirea scopurilor, a intereselor, a planurilor de viață, racordarea aspirațiilor la exigențele vieții, direcționarea acțiunilor spre viitor (Eul pragmatic). Allport consideră că imaginea de sine a
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
al extensiunii Eu-lui, al imaginii de sine, al Eului rațional și stadiul constrângerii Propriumului. Acesta din urmă este specific etapei adolescenței și presupune stabilirea scopurilor, a intereselor, a planurilor de viață, racordarea aspirațiilor la exigențele vieții, direcționarea acțiunilor spre viitor (Eul pragmatic). Allport consideră că imaginea de sine a adolescentului, relativ fragilă la această vârstă, depinde de modul în care este acceptat de ceilalți, rareori adolescentul sfidând obiceiurile vârstei sale. Spiritul de revoltă al adolescentului reprezintă tot un mod de căutare
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
vârstă și convențiile sociale. Problema centrală a identității o reprezintă însă alegerea unei ocupații sau a unui scop de viață, ”scopurile de largă perspectivă și îndepărtate adăugând o nouă dimensiune simțului identității; până când tânărul nu începe să facă planuri, simțul eului nu este complet” (Allport, 1991,p. 135). II.4 Plasarea în timp a adolescenței La întrebarea: „Ce este adolescența?”, N. Radu (1995) răspunde că această etapă de vârstă apare, mai curând, ca rezultat al modului de raportare a celor „mari
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
frig! Hai, Gavrile, la pământ, Și ascultă-mă ce-ți cânt! Când erai mai mititel Tare erai frumușel, Dar de când ai crescut mare, Mă dai jos de pe piciaore! Te-ai făcut așa de rău, Că nu ma ce-ți face eu; Da' eu tot nu m-oi lăsa, Cu bâta te-oi mângâia! Joacă, joacă, măi Gavrile, Că-ți dau pâine și măsline; Joacă, joacă, tropotit, Ca Frăsina la prășit! Astă noapte n-am dormit, Toată casa am lipit; Nici la
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
mod direct doar de imediat sau fantastic, de imagine sau structură discursivă. Imaginarul reprezintă orice formă de cunoaștere. Imaginea nu reprezintă cunoașterea doar în unele elemente marginale, ci ea reprezintă forma esențială de stocare și structurare a informației. Imaginarul reprezintă eul cognitiv în ansamblul său, prin integrarea elementelor de ordin discursiv, a căror finalitate este tot o imagine. Limbajul este doar o modalitate intermediară folosită pentru transmiterea de informații și de organizare a acestora, un instrument comunicațional cu rol în construcția
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în ansamblul său, prin integrarea elementelor de ordin discursiv, a căror finalitate este tot o imagine. Limbajul este doar o modalitate intermediară folosită pentru transmiterea de informații și de organizare a acestora, un instrument comunicațional cu rol în construcția a eului cognitiv care este de esență imaginară. Limbajului nu este în antiteză cu imaginea dezvoltând o zona a abstractului ca non-imagine, ci dor o altă formă de structurare și dezvoltare a imaginarului. Există la nivelul epistemic al omului o componentă non-imaginativă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
să mă cercetez cu seriozitate pe mine însumi și să caut pe cât posibil, cu întreaga forță a spiritului, să devin prin mine foarte bun"103. Dar întoarcerea spre sine ca soluție a construcției metodice determină o cenzură implicită a exteriorității, eul fiind noua fundație pentru construcția ce va să vină. Prin acest gest dincolo de o cenzură metodică se realizează și una de natură metafizică. Aceste demers este completat în Meditationes de prima philosophia când se realizează o cenzură totală și ego-ul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sale va duce mai departe creația și o va susține. Cenzura metafizică pe care o realizează Descartes în primele două meditații pregătesc o dezvoltare a imaginarului în direcția unei noi construcții metafizice. Necesitatea realizării unei identități real-egotic este indubitabilă, deoarece eul ca singură sursă de cunoaștere era cel care putea să dezvolte o lume de cunoscut care să fie în același timp și obiectivă. Lumea creată de Dumnezeu putea fi cunoscută, nu prin metodă ci prin grație, pentru că El, Cel care
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lumea sensibilă și cea a cogitatelor. Concluzionând putem spune că: atunci când gândesc, sinele devine autoreflexiv, pe când în momentul imaginativ sinele este proiectat spre exterior. Aici se poate observa cel mai bine solipsismul cartezian: în lumina adevărului stau lucrurile centrate în eu, pe când cele exterioare sunt foarte greu de adus în lumea certitudinii. Faptul că aceste imagini sunt deținute de către mine nu este suficient pentru a le considera și adevărate. Ideile despre lucrurile sensibile pot exista în mintea noastră fără a fi
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de modul cum este concepută relatarea). NARATORUL (!!) a nu se confunda cu autorul; (!!) n-are chip, dar are suflet; - prezența unui narator este o trăsătură specifică fundamentală a genului epic; (!!) corespondentul său literar Ț artistic este, în genul liric Ț eul poetic; (!!) este cel mai important personaj al unei opere literare;este sau poate fi, personajul omniprezent și omniscient; - are o competență nedeclarată în toate domeniile (artă, civilizație, cultură, etc.); dar în același timp, paradoxal, este de regulă, personajul fără portret
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
receptor etc.; 2. relația narator - evenimente relatate (atitudinea față de acestea). PERSONAJUL (!!) personajul - persoana, ființa, eroul care îndeplinește o acțiune într-o operă artistică; portretul -prezentarea descriptivă, caracterologică a personajului; - în literatura lirică, personajul este însuși autorul care apare sub forma eului poetic (nu sub chipul unei persoane fizice); el se impune prin intensitatea afectivă a impresiilor și a sentimentelor; eul poetic nu este o suprapunere a autorului, ci este însuși Poetul; adică o ființă umană sensibilă, care își exprimă anumite sentimente
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
într-o operă artistică; portretul -prezentarea descriptivă, caracterologică a personajului; - în literatura lirică, personajul este însuși autorul care apare sub forma eului poetic (nu sub chipul unei persoane fizice); el se impune prin intensitatea afectivă a impresiilor și a sentimentelor; eul poetic nu este o suprapunere a autorului, ci este însuși Poetul; adică o ființă umană sensibilă, care își exprimă anumite sentimente, stări sufletești etc. în așa fel, încât chiar Cititorul își poate revendica trăirea acestor sentimente; (!!) evitați formulările de genul
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
vorbește numai în numele său, ci al unei colectivități; - comunicarea sentimentelor se face direct, nemijlocit; deci, utilizarea verbelor la persoana I; nu apare personajul ca purtător de cuvânt al autorului; - poezia lirică pare a fi un interminabil monolog; de aici, rezultă eul liric predominant, și subiectivitatea ca trăsătură esențială; - poezia nu are obligatoriu „început”, „cuprins” și „încheiere”, ea poate să înceapă brusc, întâmplător; - sub impulsul copleșitor al unei stări, încep să se formeze „noduri” de sens; aceste noduri pot fi aparent rupte
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
faunistice (păsări, animale) și floristice (arbori, plante, flori);de regulă ritmul este trohaic, care dă tonalități majore; - enumerația, repetiția, epitetul, metafora, hiperbola, personificarea, etc. Alte obiective, de urmărit: 1. mijloace de realizare a imaginilor artistice; 2. acuitatea observației; 3. participarea eului poetic la spectacolul naturii. ODA - este o specie a genului liric; - se exprimă sentimente: a. de admirație 1. pentru fapte mărețe; 2. evenimente; 3. personalități; 4. o colectivitate; b. stimă; c. mândrie 1. față de un eveniment; 2. o persoană; 3
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
atitudinea poetului este gravă, solemnă în fața evenimentului proslăvit; - gândul este absorbit într-o gândire lirică intensă;prezentarea sentimentelor personale ale poetului este mai mult un pretext pentru a înfățișa trăiri general Ț umane; - este o confesiune lirică profundă, în care eul poetic devine exponentul unei colectivități; - exprimă unitatea de voință a unei colectivități (naționale, internaționale, sociale, culturale, etc.); - de altfel, și scopul său capătă caracter generalizator, colectiv;versurile sunt scurte (alteori, lungi) structurate, de regulă, în catrene; - rima, ritmul, vocabularul sunt
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
inseparabil, la modul cel mai tainic și profund, de unde ideea că națiunile reprezintă aceeași umanitate în forme și grade diferite. Naționalul sau, altfel spus, individualul este însuși umanul, care prezintă esențialmente o anumită calitate. Calitatea națională, mai ales cea a "eului omenesc", nu este superficială, a posteriori, ci ea face parte integrantă din traseul, destinul lui fundamental, figurând, invariabil, printre determinantele imaginii eterne. "Modelul ceresc al fiecărui om afirmă D. Stăniloae este modelul omului concret, precizat istoricește". Umanul se regăsește în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
închis este locul în care libertatea poate fi cenzurată și, totodată mediul de producere a unor mari tensiuni spirituale și intelectuale. Este cazul perioadei de detenție politice când se instituie cenzura asupra libertății și persecuția asupra integrității fizice, dar când eul creator ajunge la o sublimare a capacității interioare, intrând atunci în contact cu un fenomen intitulat generic lupta cu spiritul. Spațiul deschis este spațiul posibilităților de a alege între diverse formule care corespund construcției spirituale, între o îngrădire a spiritului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
nu trebuie confundată cu un demers intelectual, întrucât ea implică, de asemenea, o receptivitate a subiectului față de imagini și, implicit, o dinamică afectivă complexă 11. Prin urmare, profunzimea simbolică a imaginilor este inseparabilă de o tonalitate psihică care solicită totalitatea eului. Fenomenologia profunzimii simbolice nu exclude o psihologie a categoriilor abisale, fundată pe revelarea sensurilor primordiale ale imaginilor. Imaginile simbolice acoperă un ansamblu delimitat de fenomene iconice care nu au o densitate egală. În același timp, dimensiunea simbolică a imaginilor nu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în sensul propriu al termenului: metamorfoza produsă de subiect când acesta își asumă o imagine al cărei efect este indicat de folosirea termenului de imago. Asumarea imaginii sale speculare de către ființă implică un caz exemplar: manifestarea matricii simbolice în care "eul se precipită într-o formă primordială, înainte de a se obiectiva în dialectica celuilalt"12. Imaginea speculară rămâne suportul lumii vizibile. Funcția stadiului oglinzii constituie o expresie a funcției imaginii care trebuie să stabilească o relație între organism și realitatea sa
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Emitentul scrisorii investește destinatarul duhovnicesc cu întreaga sa atenție și completitudine, creând impresia unui singur receptor care, prin unicitate, se cuminecă din acest spațiu sacru: duhul fiind întotdeauna același, iar chipul mereu altul. Autorul nu folosește ca formulă de identificare "eu" sau "al meu", ci vorbește tot timpul despre un "al nostru", în sensul în care Sfinția Sa este pe deplin conștient că nu-și aparține sieși sau, mai degrabă, aparține tuturor fără nici cea mai mică urmă de discriminare. Scrisoare către
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este pe deplin conștient că nu-și aparține sieși sau, mai degrabă, aparține tuturor fără nici cea mai mică urmă de discriminare. Scrisoare către Dumnezeu, într-o formulă fericit aleasă și plină de splendoare metafizică, are drept intercesor spiritual rugăciunea, eul ontologic fiind dizolvat în orizontul superbiei mistice, de-a lungul unei curbe care resemantizează traseul de la sine către lumea care așteaptă dincolo de sine. Această idee extraordinar de fecundă, lansată de patristică este reiterată, la un alt nivel teologic, și de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
175: " Omul întrebător rămâne aici și nu primește adevărul de Sus, care, gândit mistic, este unic, Realul revelat, ci îl caută neaflându-l. El reduce cunoașterea, plăsmuirile artistice, tehnice, ordinea etico-socială și orice acțiune la doi factori: eu și noneu. Eul are aceste facultăți: imaginația, intelectul și simțurile, care la psihologi depășește cele cinci simțuri spre exemplu: simțul vital, simțul cinetic, bunul simț, care la Descartes este sinonim cu rațiunea, simțul intim, simțul echilibrului și altele (Goblot)". 7 Cf. Petre Țuțea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ambiguitate. Textele sale i-l relevă Irinei Mavrodin tot mai mult ca un scriitor în sensul cel mai tare al termenului, ca un poet deci. Diversitatea și plurisemantismul paginilor cioraniene îndreptățesc opinia eseistei cu asupra de măsură. La Samuel Beckett eul său biografic se obscurizează pînă la dispariție în spatele eului auctorial, pus în lumină ca eu profund, eu creator, opus eului social, cotidian. Prevalează conștiința artistică în fața eului biografic. "Creația lui Beckett, atît de nepăsător și orgolios monotonă în unitatea ei
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai mult ca un scriitor în sensul cel mai tare al termenului, ca un poet deci. Diversitatea și plurisemantismul paginilor cioraniene îndreptățesc opinia eseistei cu asupra de măsură. La Samuel Beckett eul său biografic se obscurizează pînă la dispariție în spatele eului auctorial, pus în lumină ca eu profund, eu creator, opus eului social, cotidian. Prevalează conștiința artistică în fața eului biografic. "Creația lui Beckett, atît de nepăsător și orgolios monotonă în unitatea ei structurală, infinit ambiguă, deschisă astfel spre toate uimirile și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]