12,214 matches
-
tezele sale anterioare și tematizează necesitatea unei combateri decisive a confuziei rezultate din înțelegerea eronată a limbajului. Semnificația unei aserțiuni ("revelația semantică") rezultă doar dintr-un context pragmatic în vorbirea de fiecare zi. În perioada ulterioară, contribuții interesante au adus filosofii englezi Gilbert Ryle, John Langshaw Austin și Pieter Frederick Strawson, precum și americanul Willard Van Orman Quine. Ryle s-a ocupat în special cu aspectul gramatical al afirmațiilor și cu "limbajul mintal", care poate sugera prezența unor lucruri inexistente și falsa
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
ce nu mai trăisem într-un templu budist sau în alt templu oriental; ceva îmi rostea în inima că sunt "acasă", că întreaga mea căutare luase sfârșit."" În mod firesc, acelasi sentiment l-a simțit și tânărul Rafail Noica, fiul filosofului român Constantin Noica, atunci când a venit, după o viață de căutare a Adevărului în anglicanism și alte culte apusene: "Ortodoxia este însăși firea omului". Treptat, apropiindu-se de Ortodoxie - din care la început nu înțelegea mai nimic, slujbele fiind în
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
fost criticat de Hume și de Kant. Gaunilon, un călugăr din mănăstirea Marmoutiers, a argumentat împotriva acestui raționament: La contraargumentul formulat de Gaunilon, Anselm subliniază că argumentul său "nu se poate aplica oricărei idei generale", ci numai conceptului de Dumnezeu. Filosofii disting două versiuni ale argumentului lui Anselm. Prima variantă: Cea de-a doua variantă: În "Discurs asupra metodei", Descartes reformulează varianta lui Anselm: Descartes consideră că singura dovadă care ajunge la ființa perfectă este aceea care caută cauza ideii de
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
tot relațional, numai că nu este clară relația pe care o exprimă. Kant spune că relația în cauză este cea dintre "conceptul" de Dumnezeu și "subiectul" (Dumnezeu cu toate predicatele lui). Exemplul dat de Kant ilustrează punctul său de vedere: Filosoful american, Alvin Plantinga, în cartea sa, "Natura necesității", propune o reconstrucție a argumentului anselmian: Primele două teze din reconstrucția lui Plantinga au fost controversate. Plantinga demonstrează că proprietatea de a avea mărime maximă este o esență, pleacând de la presupunerea că
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
este posibil să existe o ființă mai mare decât x, dar fiindcă și "y" are mărime maximă, "y" e mai mare decât orice obiect, deci și decât "x", ceea ce duce la contradicție. Richard Dawkins (2006: 83) a argumentat: Astăzi, puțini filosofi mai acceptă argumentul, majoritatea raportându-se critic la el. În România, o încercare de a reformula argumentul ontologic a fost propusă de Adrian Miroiu, în "Metafizica lumilor posibile și existența lui Dumnezeu".
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
(n. ? la București ) este filosof și istoric al filosofiei din România. Autoare a numeroase volume de filosofie și de istoria ideilor, ea a publicat după 1990 peste două sute de studii și articole în țară și în străinătate . A fost influențată de Constantin Noica și de
Isabela Vasiliu-Scraba () [Corola-website/Science/302575_a_303904]
-
platonice cu volumul "Mistica platonica" (1999), precedat de "Atena lui Kefalos" (1997), "Filosofie acroamatică la Platon" (1997) si de "Configurații noetice la Platon și la Eminescu" (1998). În domeniul istoriei filosofiei i-au fost foarte apreciate cele două volume despre filosoful Nae Ionescu. Primul volum tratează gândirea religioasă a acestui faimos profesor universitar ("Metafizica lui Nae Ionescu, în unica și în dubla ei înfățișare", 2000), al doilea volum evidențiază răsfrangerile gândirii naeionesciene în creația eminenților săi discipoli ("În labirintul răsfrîngerilor. Nae
Isabela Vasiliu-Scraba () [Corola-website/Science/302575_a_303904]
-
(n. 1948, Negreni, județul Cluj) este un eseist și filosof român, specializat în structuralismul francez, semiologie, hermeneutică și filosofia religiilor. De la începutul anilor 2000 s-a impus și ca un specialist în comunicare interpersonală și de gen, fiind recunoscut la nivelul diferitelor instituții (juridice), ONG și mass-media. A absolvit Facultatea
Aurel Codoban () [Corola-website/Science/302579_a_303908]
-
(n. 19 ianuarie 1924, Marsilia - d. 30 aprilie 2006, Val-de-Marne) a fost un filosof, scriitor și ziarist francez, membru al Academiei Franceze, figură de prim rang al anticonformismului în rândurile intelectualității franceze, virulent adversar al totalitarismului sub orice formă. s-a născut la 19 ianuarie 1924 în Marsilia într-o familie originară din Franche-Compté
Jean-François Revel () [Corola-website/Science/302616_a_303945]
-
la Universitatea al-Karaouine din Maroc. Acest lucru a dat naștere la unele legende care-l prezentau ca pe un vrăjitor de partea diavolului. Despre Gerbert se presupune că ar fi fost în posesia unei cărți de vrăji furată de la un filosof arab din Spania. Gerbert a fugit, urmărit de victima care putea urmări hoțul cu ajutorul stelelor. Dar Gerbert ar fi fost conștient de acest lucru și s-a ascuns stând atârnat de un pod de lemn, unde, suspendat între cer și
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
("Nikolajs Hartmanis", n. 20 februarie 1882, Riga, Letonia - d. 9 octombrie 1950, Göttingen) a fost un filosof german, principal reprezentant al filosofiei idealiste, unul dintre cei mai sistematici și mai productivi filosofi din secolul al XX-lea, întemeietor al " ontologiei critice" - formă specifică în orientarea ontologică a cugetării contemporane. Preocupat de o nouă formă a sistematicii filosofice
Nicolai Hartmann () [Corola-website/Science/302691_a_304020]
-
("Nikolajs Hartmanis", n. 20 februarie 1882, Riga, Letonia - d. 9 octombrie 1950, Göttingen) a fost un filosof german, principal reprezentant al filosofiei idealiste, unul dintre cei mai sistematici și mai productivi filosofi din secolul al XX-lea, întemeietor al " ontologiei critice" - formă specifică în orientarea ontologică a cugetării contemporane. Preocupat de o nouă formă a sistematicii filosofice, el s-a impus totodată ca un reputat istoric al filosofiei și al culturii în
Nicolai Hartmann () [Corola-website/Science/302691_a_304020]
-
adoratorilor într-o posibilă comuniune cu Divinitatea. Vom vedea că atât păgânismul, cât și creștinismul vor folosi aceleași simboluri, dar cu funcții și semnificatii specifice fiecărui cult în parte. Pentu apologeții creștini, mari apărători ai creștinismului, (Sf. Iustin Martirul și Filosoful, Clement Alexandrinul, Tertulian, Origen) imaginile erau încărcate de semne și mesaje. Revelația pe care o aducea credința nu anula semnificațiile "primare" ale imaginilor ; ea numai adăuga o nouă valoare. Din multitudinea simbolurilor creștinismului timpuriu, prezente în operele apologeților creștini voi
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
paradisul lui Dumnzeu alcătuită din copaci care sunt creștinii sădiți prin botez. Tema lui Hristos ca pom al vieții interferează cu cea a arborelui care întruchipează comunitatea creștinilor. Ambele sunt întâlnite frecvent la Tertulian, Clement Alexandrinul, Origen, Iustin Martirul și Filosoful, Hermas și alții. Astfel, Iustin Martirul și Filosoful spune că: "Acesta pe care Scripturile Îl arată că după răstignire va veni iarăși plin de slavă, a avut ca simbol pomul vieții care se zice că fusese plantat în Rai"; iar
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
creștinii sădiți prin botez. Tema lui Hristos ca pom al vieții interferează cu cea a arborelui care întruchipează comunitatea creștinilor. Ambele sunt întâlnite frecvent la Tertulian, Clement Alexandrinul, Origen, Iustin Martirul și Filosoful, Hermas și alții. Astfel, Iustin Martirul și Filosoful spune că: "Acesta pe care Scripturile Îl arată că după răstignire va veni iarăși plin de slavă, a avut ca simbol pomul vieții care se zice că fusese plantat în Rai"; iar în altă parte: "și va fi întocmai ca
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
(sau Abailard) (1079 - 21 aprilie 1142) a fost filosof, logician, teolog francez. A studiat cu nominalistul Roscelin iar la Paris a fost elevul realistului Guillaume de Champeaux. Printre controversele purtate de Abélard se numără și aceea cu Fulbert, a cărui nepoată Héloïse a fost elevă, iubită și soție secretă
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
et non" („Da și nu”, 1122-23), "Theologia Christiana" (1124-1136), "Expositio ad Romanos" (Expunere despre [Epistola lui Pavel] către romani), "Ethica seu Scito teipsum" („Etica sau cunoaște-te pe tine însuți”), respectiv "Dialogus inter Philosophum, Judaeum, et Christianum" („Dialogul dintre un filosof, un evreu și un creștin”). La Abélard, ca și pentru toți gânditorii medievali, între rațiune și credință există o legătură foarte strânsă. Spre deosebire de ceilalți, Abélard consideră însă că teologia este reductibilă la dialectică, în sensul că adevărurile de credință, inclusiv
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
dialectician care se opune realiștilor contemporani cu el și de aceea, în măsura în care respinge realismul, o face cu scopul de a respinge pozițiile unor oponenți ca Guillelmus din Champeaux sau Gilbert de Poitiers. Abélard nu face parte din acea categorie de filosofi a căror problemă este dacă are dreptate Platon sau Aristotel; pentru el este esențial dacă are dreptate Abélard sau Guillelmus din Champeaux. Pentru a învinge, Abélard se folosește cu succes de Aristotel; faptul - însă - că nu se avântă în teme
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
2000. Gilson, Étienne, "Filozofia în Evul Mediu", traducere de Ileana Stănescu, Editura Humanitas, București, 1995. Jean Jolivet, "Abélard ou la philosophie dans le langage, présentation, choix de textes, bibliographie", Éditions Universitaires Fribourg Suisse, Éditions du Cerf, Paris, 1994. Mesaroș, Claudiu, "Filosofii cerului. O introducere în gândirea medievală", Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005. Abélard, "Etica sau cartea intitulată „Cunoaște-te pe tine însuți", traducere și note de Dan Negrescu, Editura Paideia, București, 1993. Abélard, Peter, "Historia calamitatum. The Story Of My
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
(n. 25 martie 1942) este un fizician și filosof franco-român din Franța. Fizician teoretician la Centre Național de la Recherche Scientifique (CNRS), Universitatea Paris VI. Actualmente este profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Este membru de onoare al Academiei Române (din 2001). S-a născut la 25 martie 1942 în Ploiești
Basarab Nicolescu () [Corola-website/Science/302753_a_304082]
-
o instituție. E așadar întotdeauna povestea unei «faceri»: ni se povestește cum a fost produs ceva, cum a început «să fie». Mitul nu vorbește decât despre ceea ce s-a întâmplat «realmente», despre ceea ce s-a întâmplat pe deplin“. Sens particular: Filosofii epocii post-mitice, precum Protagoras, Empedocle și Platon folosesc mitul ca pe o punere în scenă alegorică cu scopul de a-și face înțeleasă opera. De exemplu, Platon creează mituri originale (cum ar fi mitul peșterii), sau readaptează miturile anterioare. a
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
părinților săi cât mai devreme, deoarece regele considera că educația viitorului moștenitor al tronului era una din responsabilitățile sale și era dreptul său în calitate de șef al familiei și de rege. Tot referitor la principele Carol și mediul educațional de la curte, filosoful Constantin Rădulescu-Motru consemna că „"în sufletul lui nu era îndeajuns de bine plămădită voința de a domni peste țara strămoșilor lui. De vină era mediul de la curte, de plăceri ușoare, lingușire și intrigi, adică acel sistem de a se izola
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
Thomas Henry Huxley, filozof englez proeminent care i-a rămas prieten. Huxley l-a inclus pe Spencer în "X Club", un club al intelectualilor unde aceștia se întâlneau periodic și își împărtășeau viziunile și opiniile. Printre membrii clubului se numărau filosoful John Tyndall, arheologul Sir John Lubbock, și invitați de seamă precum Charles Darwin. Prin asocierea cu aceștia, Spencer reprezenta o prezență puternică, creându-și o audiență puternică la opiniile sale. În 1862, Spencer a publicat "Primele Principii", o expunere a
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
(29 ianuarie 1688 - 29 martie 1772) a fost om de știință, om politic, filosof și teosof suedez, inginer de mine, militar, astronom, medic, zoolog, anatomist, economist și deputat. Supranumit de către Balzac „Buddha al Nordului”, a fost una dintre cele mai misterioase și complexe personalități ale Scandinaviei. Emanuel Swedenborg sau Svedberg era al treilea născut
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
Karl Emil Maximilian "Max" Weber (; ) a fost un sociolog, filosof, jurist și economist politic german, ale cărui idei au influențat profund teoria socială și cercetarea socială. Weber este adesea citat, împreună cu Émile Durkheim și Karl Marx, ca unul dintre cei trei fondatori ai sociologiei. Weber a fost un mare susținător
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]