12,265 matches
-
orașe la frontiera de est a Imperiului Roman în aproprierea provincilor romane Iudea și Siria, unite datorită limbii, culturii, locației și statutului politic comun. Cu excepția orașului Scitopolis, toate se aflau la est de râul Iordan, fiind un izvor de cultură greacă și romană. Această uniune a fost fondată în 64 î.Hr. în timpul cuceririi Siriei de către Pompei și dizolvată în 135 d.Hr. la sfârșitul revoltei lui Bar Kohba. Plinius cel Bătrân ne relatează în scrierile sale care erau aceste orașe, în
Decapolis () [Corola-website/Science/326912_a_328241]
-
în sfera de influență romană. Cu excepția Damascului ( cu o vechime de peste 9.000 de ani), celelalte orașe din Decapolis au fost fondate, unele în timpul dominației ptolemeice a regiunii, alte sub conducerea Imperiului Seleucid. În regiune au interacționat două culturi: cultura greacă și cultura semitică locală. Fiecare împrumutând celeilate diverse valori materiale și spirituale, elenii au adoptat unii zei fenicieni și nabatieni, în timp ce "Zeus" a devenit și stăpânul zeilor locali. De asemenea, grecii au fost șocați de practica semitică a circumciziei. Zona
Decapolis () [Corola-website/Science/326912_a_328241]
-
o femeie pe umărul căreia se odihnește o bufniță, purtând un coif cu creastă, o lance al cărei vârf împrăștie lumină și un scut care are gravat un cap de femeie cu plete alcătuite din șerpi, referință clară la zeița greacă [[Atena (zeiță)|Atena]]. A doua se prezintă sub forma unui șarpe cu ochi și dinți enormi, acoperit cu pene de culoarea curcubeului, simbolizându-l pe [[Quetzalcoatl]], șarpele înaripat aztec. În fine, a treia entitate este un bărbat cu barbă roșie
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
, cunoscută de asemenea și ca Cyrene (grecă: "Κυρήνη, Kyrēnē"; în prezent Shahhat, Libia), a fost o colonie grecească din nordul Africii și un important centru cultural al regiunii, deoarece aici se găsea o școală de filozofie întemeiată în secolul al III-lea î.Hr. de Aristippus, un discipol
Cirene () [Corola-website/Science/326933_a_328262]
-
Conform unui izvor narativ otoman (este vorba despre „Amintirile” lui Hassan Kürdî), declanșarea conflictului ruso-otoman a fost generată, într-o bună măsură, de legăturile țarului cu popoarele creștine din Balcani. Astfel, Petru cel Mare „a făcut înțelegere cu toți ghiaurii greci din Moldova și Țara Românească și de pe malurile Dunării și de la Belgrad și din Bosnia și de pe țărmurile Mării Negre și ale Mării Mediterane și din toate insulele acesteia și din toată Rumelia și Anatolia”. În același timp, Petru „s-a
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
adoptat de către Igor Ursenco, preponderent în creația sa lirică și epică, pentru a induce starea abisală apropiată noțiunii platonice de „epekeina tes ousias” („dincolo de ființă”). Pus sub semnul „terrarismului pneumatic”, EgoBestiarul face apel și la conceptele structuratoare originare în enantiodromia greacă, în particular cea jungiană. Imaginarul eventiv încearcă, prin urmare, să dea seamă de propria emergență holografică, configurîndu-și „realitatea senzorială” pe trei nivele profitabile: Pentru ca formula propusă să rămână general-valabilă, Igor Ursenco operează cu cel puțin trei elemente implicite din punct
Igor Ursenco () [Corola-website/Science/326977_a_328306]
-
cartierele elen și armean al orașului. În schimb, cartierele musulman și evreiesc au scăpăt practic neatinse. În ceea ce privește responsabilitatea cu privire la declanșarea incendiului există diferite versiuni, inclusiv una care afirmă că soldați turci în civil ar fi incendiat casele și intreprinderile creștinilor greci și armeni. Proporția populației creștine și musulmane este o problemă aflată încă în dispută, dar este neîndoielnic faptul că, până în septembrie 1922, orașul era unul multicultural și multireligios. Diferitele surse pretind că ori ori grecii ori turcii au constituit majoritatea
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
în principala clădire guvernamentală, „Konak” . Comanda militară a orașului a fost asumată pentru început de generalul Mursel Pașa iar mai apoi de comandantul Armatei I turce, generalul Nureddin "Sakallı" Pașa. Până seara, ocuparea orașului a decurs în ordine. Deși locuitorii greci și armeni au privit intrarea soldaților turci cu teamă, au crezut că prezența flotei aliate va descuraja orice violență împotriva comunității creștine. În dimineața zilei de 9 septembrie, în portul Smirna staționau 21 de vase de război aliate britanice, americane
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
strictă neutralitate în cazul oricărui conflict între turci și creștini. În ziua de 9 septembrie, ordinea și disciplina în rândurile militarilor turci au început să scadă, ei atacând sistematic populația armenească, jefuindu-le magazinele și casele, sau violând femeile. Arhiepiscopul grec ortodox Chrysostomos a fost torturat și ucis de o masă de turci furioși în văzul soldaților francezi, care au fost împiedicați să intervină de comanda ofițerului lor. Refugiații au cătat adăpost oriunde a fost posibil, inclusiv în cartierele locuite de
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Starea refugiaților din dimineața zilei de 14 septembrie a fost descrisă de locotenentul britanic A. S. Merrill, care a considerat că turcii au declanșat incendiul pentru a-i teroriza pe greci și a-i obliga să plece: Turcii au blocat accesul grecilor și armenilor spre chei pentru a-i obliga să rămână în zona incendiată, fără putință de scăpare. Martorii oculari au descris panica refugiaților care se aruncau în apă pentru ca să scape de flăcări, strigătele de spaimă auzindu-se pe distanța de
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
oculari au descris panica refugiaților care se aruncau în apă pentru ca să scape de flăcări, strigătele de spaimă auzindu-se pe distanța de mai multe mile. Pe 15 septembrie, focul s-a mai potolit, dar violențele sporadice ale turcilor împotriva refugiaților greci și armeni au pus presiune pe vasele occidentale și elene să evacueze refugiații cât mai repede cu putință. Focul a fost stins complet pe 22 septembrie, iar pe 24 septembrie primul vas grec a intrat în port pentru preluarea refugiaților
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
dar violențele sporadice ale turcilor împotriva refugiaților greci și armeni au pus presiune pe vasele occidentale și elene să evacueze refugiații cât mai repede cu putință. Focul a fost stins complet pe 22 septembrie, iar pe 24 septembrie primul vas grec a intrat în port pentru preluarea refugiaților, după ce ofițerii occidentali au obținut permisiunea și cooperarea autorităților turce. Evacuarea refugiaților a fost dificilă în ciuda eforturilor marinarilor britanici și americani pentru menținerea ordinei, zeci de mii de refugiați împingându-se spre țărm
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
împingându-se spre țărm . Oficialii americani de la YMCA și YWCA au încercat să organizeze evacuarea, dar există rapoarte despre jefuirea sau uciderea lor de către soldații turci. Soldați sau membri ai milițiilor turce îi jefuiau din când în când pe refugiații greci, lovindu-i pe unii sau arestându-i pe cei care încercau să li se opună. Există și mărturii cu privire la soldații turci care s-au purtat corespunzător, ajuntând femeile în vârstă sau încercând să păstreze ordinea printre refugiați, dar aceste rapoarte
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
cartierele turc și evreiesc scăpând de dezastru. Portul prosper al Smirnei, unul dintre cele mai active din regiune, a fost ars din temelii. Au fost evacuați aproximativ 150.000-200.000 de refugiați greci, în timp ce aproximativ 30.000 de bărbați valizi greci și armeni au fost deportați în înteriorul Anatoliei. Dintre aceștia, unii au murit în timpul deplasării de extenuare sau au fost executați. S-a pus astfel capăt prezenței de 3.000 de ani a grecilor în pe țărmul anatolian al Mării Egee
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
fost publicate o serie de studii. Cel mai cuprinzător este cel al profesorlui de literatură Marjorie Housepian Dobkin, "Smyrna 1922". Autoarea ajuge la concluzia că armata turcă a incendiat în mod sistematic orașul și a ucis în mod deliberat populația greacă și armeană. Lucrarea sa este bazată pe numeroase mărturii oculare ale supraviețuitorilor, a soldaților trupelor aliate dislocați la Smirna în timpul evacuării, a diplomaților stăini, a activiștilor asociațiilor umanitare și a martorilor oculari turci. Un studiu recent al istoricului Niall Ferguson
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
o serie de oameni de cercetători contemporani. Heath Lowry, care este acuzat că are o atitudine proturcă, și Biray Kolluoğlu Kırlı pretind că mărturia sa este părtinitoare, selectivă în ceea ce privește alegerea dovezilor și lipsită de credibilitate. Horton afirmă că ultimul soldat grec a fost evacuat din Smirna în seara zilei de 8 septembrie , acești știind că turcii aveau să ajungă în oraș a doua zi. Horton notează că soldații turci au evacuat cartierul armenesc pe 13 septembrie, după care au incendiat simultan
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
Cartea investighează și rolul cinic pe care l-au jucat comandanții celor 21 de vase de război occidentale ancorate în golful Smirnei, care au avut ordine să-și salveze doar conaționalii și să abandoneze sorții sutele de mii de refugiați greci și armeni aflați pe chei. Cartea s-a bucurat de o bună primire pentru abordarea imparțială și echilibrată a evenimentelor. Cartea a fost publicată în turcă și greacă. Ediția în limba greacă a primit recenzii favorabile în presa de limbă
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
să abandoneze sorții sutele de mii de refugiați greci și armeni aflați pe chei. Cartea s-a bucurat de o bună primire pentru abordarea imparțială și echilibrată a evenimentelor. Cartea a fost publicată în turcă și greacă. Ediția în limba greacă a primit recenzii favorabile în presa de limbă greacă. În SUA, cartea s-a bucurat de publicitate atunci când "New York Times" a relatat că John McCain, candidat la alegerile prezidențiale, a citit cartea în timpul liber al campaniei sale electorale din 2008
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
și armeni aflați pe chei. Cartea s-a bucurat de o bună primire pentru abordarea imparțială și echilibrată a evenimentelor. Cartea a fost publicată în turcă și greacă. Ediția în limba greacă a primit recenzii favorabile în presa de limbă greacă. În SUA, cartea s-a bucurat de publicitate atunci când "New York Times" a relatat că John McCain, candidat la alegerile prezidențiale, a citit cartea în timpul liber al campaniei sale electorale din 2008. Cartea a fost plasată de conservatorul britanic David Cameron
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
de catastrofă: mai mult de jumătate din oraș a fost ars de armeni, un alt motiv pentru agravarea nenorocirii evreilor și altor refugiați.” Johannes Kolmodin, un orientalist suedez, se afla în Smirna în acele momente. El a scris că armata greacă a fost responsabilă pentru incendiu, ca și pentru incendierea a 250 de sate turcești Un jurnalist francez care s-a ocupat de relatarea evenimentelor din cursul Războiului de Independență a sosit în Smirna la scurtă vreme după ce incendiul a fost
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
era privită ca „o scurtă sentință pe viață la sclavie în mâinile unor stăpâni brutali, încheiată de o moarte misterioasă” . Numărul refugiaților variază funcție de sursă. Unele ziare din acea vreme au pretins că au fost aproximativ 400.000 de refugiați greci și armeni originari din Smirna și regiunea înconjurătoare care au primit ajutorul Crucii Roșii imediat după distrugerea orașului. Stewart Matthew afirmă că au fost 250.000 de refugiați, dintre care niciunul turc. Istoricul american Norman Naimark apreciază numărul refugiaților greci
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
greci și armeni originari din Smirna și regiunea înconjurătoare care au primit ajutorul Crucii Roșii imediat după distrugerea orașului. Stewart Matthew afirmă că au fost 250.000 de refugiați, dintre care niciunul turc. Istoricul american Norman Naimark apreciază numărul refugiaților greci și armeni evacuați la 150.000 - 200.000 și consideră că alți 30.000 de greci și armeni au fost deportați în regiunile centrale ale Anatolie, unde majoritatea a murit. Edward Hale Bierstadt și Helen Davidson Creighton consideră că numărul
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
armeni evacuați la 150.000 - 200.000 și consideră că alți 30.000 de greci și armeni au fost deportați în regiunile centrale ale Anatolie, unde majoritatea a murit. Edward Hale Bierstadt și Helen Davidson Creighton consideră că numărul refugiaților greci și armeni nu a depășit 50.000 de oameni, această cifră fiind acceptată și de unii cercetători din zilele noastre. Aristotele Onassis cel care avea să devină unul dintre cei mai bogați oameni ai lumii, a fost născut în Smirna
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
satul Velestino, prefectura Magnesia, regiunea Tesalia, în apropierea anticului Pherae (din care derivă Feraios) și a decedat la Belgrad, în 13 iunie 1798; a fost un scriitor, cărturar și revoluționar grec, figură eminentă a iluminismului grec și precursor al războiului grec de independență. Fiu al unui mic negustor, a studiat la Zagora, apoi, din motive necunoscute, a plecat din Tesalia la Constantinopol. Acolo și-a continuat studiile și a intrat în slujba fanarioților. L-a însoțit ca secretar pe Alexandru Ipsilanti
Rigas Velestinlis () [Corola-website/Science/323579_a_324908]
-
Viena. Influențat de ideile Revoluției Franceze a ajuns să creadă că ceva similar ar putea avea loc și în Balcani, având ca rezultat autodeterminarea populațiilor din Balcani asuprite de Imperiul Otoman. Feraios a depus eforturi pentru o întâlnire între episcopii greci și liderii de gherilă. Operele politice în serviciul democrației, libertății și independenței popoarelor balcanice asuprite de otomani, cum sunt "Thourios" sau "Noua constituție politică" l-au făcut să fie considerat un adevărat pionier în lupta pentru independența Greciei. Din cauza activităților
Rigas Velestinlis () [Corola-website/Science/323579_a_324908]