13,415 matches
-
că este vorba de ceea ce unii numesc "eternul uman" și pentru care cer tratament special în artă, sub specie aeterni, fie că este vorba de ceea ce se schimbă, vizibil sub ochii noștri care să nu poată fi tratat de pe poziția ideologică a unui comunist. O operă literară scrisă cu metoda realismului socialist, nu te poate face bunăoară mistic, rasist, sau existențialist, ci dacă te influențează, aceasta se petrece numai în sensul de a vedea că în lucrurile omenești și în natură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
orice scriitor comunist și membru de partid (interesantă distincția între comunist și membru n. n.), și în primul rînd Uniunea Scriitorilor, prin conducerea ei". Și pentru că ar fi fost posibil ca unii dintre cei prezenți să aibă încă nelămuriri privind rolul ideologic al literaturii, implicit al scriitorului, cît și despre ce înseamnă libertatea partinică, președintele USR definește acești termeni principial, fără nici o abatere de la linia călăuzitoare a partidului: "Deși prin cererea de a deveni membru al Uniunii Scriitorilor și prin aprobarea acesteia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fiind transformată în jandarmul literar al partidului. Cu cinism, șeful "Gazetei literare" afirmă: "Obiectivul criticii literare, misiunea ei constă în a ajuta literaturii să-și îndeplinească mai bine și mai repede sarcinile ei de onoare, de a veghea la puritatea ideologică a literaturii, la păstrarea și creșterea prestigiului ei artistic. Iată de ce criticii literari nu pot fi simpli funcționari sau contabili ai literaturii, ci trebuie să fie luptători pasionați pentru o măreață literatură socialistă în conținut și națională în formă, luptători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în conținut și națională în formă, luptători pasionați pentru dezvoltarea multilaterală și armonioasă a omului nou. Critica noastră literară are nobila misiune să prelucreze bogata moștenire a scriitorilor clasici și să generalizeze experiența literaturii noastre noi, să contribuie la creșterea ideologică și artistică a literaturii noastre". Fără a-i obliga nimeni, de bunăvoie și interesați material, dar și de umbra unei glorii evident efemere și false, toți acești autori s-au înfeudat politicii de partid, unei ideologii extremiste, despre care erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rămășițelor estetiste și subiectiviste. Împlinirea acestor deziderate a impus desfășurarea unei "lupte grele în care forțele democratice din țara noastră, conduse de partidul clasei muncitoare, au înfrînt forțele reacționare, fascizante, care dețineau puterea economică și de stat. Și pe plan ideologic a fost o luptă înverșunată, în care ideologia burgheză, decadentă, curentele șovine și mistice au fost înfrînte". Spre exemplificare, este reamintită "lupta împotriva "criziștilor" care, contestînd proletariatului rolul conducător pe planul creației artistice, proroceau lichidarea literaturii române. Numărul însemnat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
gura "criziștilor" și au determinat o cotitură în creația literară. "Scînteia" marca această nouă etapă printr-un editorial, Spre un nou avînt al creației literare. Aceasta a fost perioada de constituire a tinerei critici literare care a avut totuși forța ideologică necesară de a da o lovitură mortală criticii burgheze, idealiste, retrograde. În această perioadă au început să se manifeste și să depună o activitate rodnică criticii I. Vitner, Traian Șelmaru, M. Novicov, Ov. S. Crohmălniceanu, N. Moraru, V. Mîndra și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
reacționare, criticul de la "Gazeta literară" (titlu preluat de la sovietica "Literaturnaia Gazeta" și care se va schimba, în a doua parte a deceniului VI din secolul trecut în "România literară") atenționează asupra teoriilor diversioniste despre o așa-zisă pauză în lupta ideologică. Grijuliu cu adevărata libertate de creație, care implică eliberarea de lăcomia editorului burghez, Paul Georgescu crede că arta nu este o marfă, ci o misiune; misiune ce rezultă din înțelegerea necesității istorice de a lupta pînă la capăt pentru desființarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
socialiste, participarea lor la viața obștească a țării, la frămîntările de zi cu zi ale poporului, la durerile și bucuriile lui, la lupta pentru îndeplinirea minunatelor sale năzuințe spre o viață mai bună și mai fericită. Printr-o susținută muncă ideologică, Uniunea Scriitorilor trebuie să înlesnească membrilor săi cunoașterea acelei minunate busole care este marxism-leninismul, concepția despre viață și lume a partidului clasei muncitoare materialismului dialectic și istoric, teoria literară și estetica marxist-leninistă, politica regimului democrat-popular din patria noastră". Și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
realist-socialiste, însoțit de comentarii actuale, evidențiind în fapt că atunci a mințit cu seninătate (ca majoritatea camarazilor ei), fără a încerca astăzi, la atîția ani după, nici o clipă de remușcare, un moment în care să-și regrete faptele "literare" și ideologice din acea perioadă. Să cităm cîteva versuri semnate de Nina Cassian, din epoca stalinismului în floare cînd cînta Sfîrșitul plusvalorii: "Cîndva, într-un veac de mult apus, / ultimii proletari din lume au spus / către ultimul patron: "Uzina ne-aparține!"/ Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
conducerea încercatului nostru partid, clădim socialismul în vechea și bogata noastră țară". Radu Boureanu se plînge că asupra unui fragment din poemul Satul fără dragoste, publicat în "Viața românească", cei competenți, criticii și redactorii revistei nu i-au arătat scăpările ideologice. "A trebuit să vină partidul, precizează cu gratitudine Radu Boureanu, să-mi lămurească anumite probleme, pe care eu singur nu mi le lămuream". Partidul l-a lămurit pe Boureanu unde a greșit, dar cine era, cum arăta, cum se manifestă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
această creație; cît timp poporul trăiește, arta rămîne (...). O nouă epocă începe cînd opera de artă va fi supusă judecății sănătoase a poporului german; căci artistul nu lucrează pentru esteți, ci pentru popor". Coincidența de interese și maniera de valorificare ideologică a culturii în cele doua tipuri de regim totalitar este ușor de decelat. Lîngă popor aflăm alăturat, cu mare frecvență, atributul de muncitor. Pas cu pas sînt demontate mecanismele literaturii ideologizate și instaurate ca regulă odată cu comunizarea societății. Un Eugen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o asemenea tabără de regenerare națională și să întreprind acolo marele cînt al muncii și tinereții". Dar nu excursiile de documentare erau marele păcat, ci minciuna textelor rezultate, racordate nu la faptele vieții, ci la "realul" de cuvinte ale discursului ideologic. Literatura pentru ideologi este muncă ce nu necesită inspirație, este echivalată cu munca manuală care dă rezultatele stabilite din start. Problema planificării culturii, și aici am putea adăuga un nou postulat, nenominalizat de istoricul literar, dar subînțeles, este rezolvabilă, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
imensă uzină, pusă în serviciul umanității [...], planificarea activității culturale pe care o desfășoară muncitorul intelectual nu numai că a devenit o realitate, dar a început să dea roade". Stahanovismul este transformat într-un panaceu. Nici folclorul nu scapă de sita ideologică. Sînt amendați Alecsandri, C. Dem. Teodorescu, care ar fi cules doar balade și doine în consens cu interesele claselor exploatatoare. În realitate ar fi fost refuzat acel folclor cu miez revoluționar. Folcloristica cu amprentă marxistă reselectează textele în grilă maniheistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
națională". Un întreg capitol este dedicat mutației Sadoveanu, trecerea acestuia cu arme și bagaje în slujba noii puteri democrat-populare, ilustrative fiind Păuna-Mica și în mod deosebit Mitrea Cocor ultimul analizat de regretatul critic cu acribie și pătrundere în demontarea mecanismelor ideologice ilustrate "strălucit" de Ceahlăul literelor românești. Sadoveanu este amendat ca fiind între primii care creează la noi imaginea "celei mai umane dintre orînduiri". Este comentat și ilustrat postulatul leninist al celor două culturi. Lenin aprecia că în cultura burgheză sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unei consfătuiri dintre învățători și părinți, pentru o mai bună îndrumare a elevilor". Tehnica este exemplificată de Emil Iordache pe studiul lui Ov. S. Crohmălniceanu, Humorul lui Topîrceanu, publicat în 1953. Criticul "științific" utilizează un limbaj critic nediferențiat de limbajul ideologic. Un alt comandament al literaturii orizontale era opera colectivă. Scriitorul, la sugestiile cititorilor, ale vigilenților ideologi, trecea la modificările succesive ale operei pînă devenea conformă cu cerințele timpului. Istoricul literar face apel la cazul romanului lui Petru Dumitriu, Pasărea furtunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
poetul tot plănuiește și cheamă să se cînte aceste realități, milioane de oameni ai muncii au schimbat în fiecare clipă fața acestei realități, le-au purtat înainte, în neîncetate salturi. Așadar stropul de talent cum spui d-ta există, orientarea ideologică nu e deloc nesatisfăcătoare, dar tematica e întîrziată. Și poate chiar acest lucru constituie o lacună în orientare. Ține pasul și nu pregeta cu munca". Tinerii care încercau să pătrundă în literatură erau îndemnați să scrie ode închinate partidului, conducătorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de nevoie, dezicîndu-se chiar de sine, făcîndu-și adică autocritica și luîndu-și angajamentul să nu mai repete erorile din trecut". În proiectul inițial al cărții, Emil Iordache își propunea extinderea studiului asupra tuturor literaturilor din fostul lagăr socialist, supuse toate terorii ideologice și codului realist-socialist. Din îndelungile și numeroasele discuții purtate împreună pe vremea cînd obligațiile redacționale ne adunau aproape zilnic, era vizibil că structura de principiu a lucrării era completă, dar, acaparat de finalizarea numeroaselor traduceri, pare a fi amînat sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rușine înțelepciunea lumii acesteia. Avem nevoie de o sensibilitate apocaliptică". S-a acumulat o cantitate explozivă de ură, neîncredere, suspiciune contrabalansată de lehamite, adîncă apatie, indiferență, toate bine instrumentate de oculte cancelarii mînate de interese economice, dar nu mai puțin ideologice, din care eticul este mai totdeauna exclus. Deconspirarea declanșată în primii ani de după '89 ar fi avut un efect benefic, nomenclatura, securiștii, toți cei implicați în aparatul represiv și ideologic al regimului comunist ar fi acceptat și însușit consecințele îndreptățite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
oculte cancelarii mînate de interese economice, dar nu mai puțin ideologice, din care eticul este mai totdeauna exclus. Deconspirarea declanșată în primii ani de după '89 ar fi avut un efect benefic, nomenclatura, securiștii, toți cei implicați în aparatul represiv și ideologic al regimului comunist ar fi acceptat și însușit consecințele îndreptățite ale acestei acțiuni. Astăzi, cînd structurile s-au refăcut și mai toți foștii torționari sînt superîmbogățiți, unii prezenți în Parlament, guvern și alte structuri de putere, asanarea societății românești va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Securității menite să atace și să compromită exilul literar anticomunist. Raportul compară statul comunist cu cel nazist, ambele întemeiate pe o concepție despre lume și viață. Gheorghiu-Dej și Ceaușescu "au fost ambii partizanii unei formule politice autoritare, întemeiată pe monolitism ideologic, intoleranță fanatică în raport cu orice adversar, terorism polițienesc și un cult aberant al economiei planificate. Moștenirea RPR-RSR, augmentată pînă la proporții de un nemărginit irațional în ultimii ani ai lui Ceaușescu, a fost, așadar, una a despotismului, a distrugerii și marginalizării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
făceau nimic altceva decît poliție politică. Toate acestea pentru a se putea estima și preveni eventualele mișcări sociale îndreptate împotriva regimului comunist și a familiei Ceaușescu, pentru că Securitatea nu a fost nimic altceva decît scutul de protecție al unui sistem ideologic și al liderilor lui politici, avînd prin lege sarcina de a-i apăra pe aceștia. Prin urmare, nimeni nu se poate amăgi spunînd că liderii comuniști români, preocupați cu strategii de politică globală, cu planificarea și organizarea economiei României astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scenarii de film cu conținut vădit dușmănos ori interpretabil în acest sens, mistic, cuprinzînd idei și simboluri francmasonice, în scopul publicării în țară sau străinătate; redactorii de la edituri și reviste care propun spre difuzare materiale deficitare din punct de vedere ideologic; elemente din domeniul cultural-artistic cu preocupări pe linia teozofiei, ezoterismului, astrologiei ori a altor tendințe filosofice oculte; persoanele cu sau fără antecedente politice sau penale care intenționează să folosească cenaclurile și cluburile literar-artistice pentru vehicularea unor idei ostile ori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dezbate lucrări cu un conținut necorespunzător politicii partidului și statului nostru;oamenii de artă și cultură care sînt predispuși să folosească manifestările cultural-artistice cu caracter național ori intrajudețean în scopul difuzării ideilor lor ostile sau interpretabile din punct de vedere ideologic ori de a vicia atmosfera de mediu; creatorii care refuză sistematic să abordeze în creațiile lor teme privind trecutul de luptă al partidului și poporului nostru, construcția socialismului în România, de a omagia momente și personalități politice; intențiile unor persoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe părinți, văzînd imaginile munților de morți: voi unde erați cînd s-au întîmplat aceste lucruri?". În comunism, noțiunile de bine și de rău s-au aplatizat, nu s-au mai diferențiat. Puteau oricînd să-și schimbe locurile, după comandamentele ideologice ale momentului ce era bine putea fi rău și ce era rău, la alt moment, putea deveni bine. Totul intra într-o zonă gri. Frica, frica generalizată a fost mecanismul care a permis perpetuarea unuia dintre cele mai criminale regimuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este prezentat rezultatul final al "dialogului" cu limbricul verde: După cîteva săptămîni, limbricul verde și agresiv a obținut ceea ce eu nu negasem niciodată: recunoașterea propriilor mele păreri literare. Pînă la urmă, a trebuit să-i accept și stilul, împreună cu sosul ideologic din declarația lui Filip, ca singură dovadă a ticăloșiilor mele, prefabricatele și lozincile lui Voicu se constituiau într-un dosar acceptabil, numai bun de trimis judecătorilor de la Tribunalul Militar. Ceea ce a încercat anchetatorul, dar nu a reușit, a fost implicarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]