11,470 matches
-
siècle où leș forêts ont régné ", tandis que " neam cântăreț " (littéralement : " un peuple chanteur ") est rendu par " une gent qui toujours a chanté ". On remarque également la présence du nom inédit " une gent ", moins banal que le nom " un peuple ". Iubito-mbogățește-ți cântărețul, mută-mi cu mâna ta în suflet lacul, si ce mai vezi, văpaia și înghețul [...]. (Vară Sfanțului Mihai (8 noiemvrie)) (Blaga, 2010 : 413) Mon aimée, enrichis ton ménestrel, transmue avec ta main dans mon âme le lac
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
a sinuciderii primei sale soții, Elizabeth Siddal, în 1862, din cauza unei supradoze de laudanum, eveniment care l-a marcat puternic pe pictor. În 1863 pictează unul din tablourile celebre, Beata Beatrix, unde operează o identificare simbolică a defunctei soții cu iubita lui Dante. O comparație cu tabloul din 1859 rămas neterminat, Dantis Amor, este elocventă. Tabloul îl înfățișează pe Dante ca o apariție angelică, purtând aripi, într-un veșmânt lung cu aspect sacerdotal, la care contribuie și postúra acestuia, o figură
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Tabloul îl înfățișează pe Dante ca o apariție angelică, purtând aripi, într-un veșmânt lung cu aspect sacerdotal, la care contribuie și postúra acestuia, o figură prinsă între prezența emblematică, solară, în medalion a lui Crist și cea lunară a iubitei, Beatrice, alcătuind astfel un echilibru ideal, un cosmos căruia poetul îi este centrul. Imaginea simbolică este relevantă și pentru felul în care pictorul a realizat un echilibru între părți, stabilind o relație pe diagonale: cea trasată de direcția săgeții care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
facă parte din viziunea lui Beatrice-Sidall. Din mac se extrage opiul, laudanum-ul sau tinctura de opiu, constituind un preparat al acestuia, în combinație cu etanolul denumit de Paracelsus din latinul laudare (a lăuda) date fiind calitățile sale soporifico-euforice. Beatrice, iubita ideală a lui Dante, era de altfel o femeie onestă, cu mulți copii, un loc comun al vieții echilibrate, menit unei gratificări celeste. Tabloul are un efect decadent în seria gesturilor à l'envers, în răspăr. Mântuirea este exclusă în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
desprinse din inconsistența norilor, sunt cum nu se poate mai atrăgătoare. Tânărul nu cedează chemării din dragoste pentru Irina și zânele îl condamnă la moarte, furtuna se dezlănțuie imediat și tânărul este curtat ultimativ chiar de Lună, care ia chipul iubitei sale. "Vino, fiu de om, fii soțul meu! Vino cu mine, să cutrieri lumea intreagă să ai de servi steluțele mele, și să fii însuți pătruns de lumină ca o stea strălucitoare. Atunci auzi doina lor. Doina răsună atât de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tocmai această șarjă erotică desfășurată pe portativul invariant al seducției. Vârful cu dor este și un vârf al plăcerilor, în substanța regretului, a dorului, coexistând într-o ambiguitate delectabilă plăcerea și durerea. Nu lipsit de semnificație, în varianta românească pe iubită o cheamă Ileana, nume cu o mai mare rezonanță atât pentru basm, cât și pentru faptul că era purtat de societatea artiștilor tineri, secesioniști și de revista din care ieșiseră doar șase numere. Fără a fi menționat, devine sesizabil filonul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
viața. În monografia inevitabil lacunară pe care i-o consacră Tudor Octavian 279 este reprodusă o ilustrare a unui poem eminescian, fără niciun titlu și datat 1910 cu mențiunea locului: Berlin. Tabloul îl înfățișează probabil pe Luceafăr plutind somnolent alături de iubita lui într-o mare de perle pe fondul de un albastru fluid al nemărginirii. Părul îndrăgostiților este auriu, marcă a contaminării simbolismului cu Art Nouveau-ul în diversele sale ipostaze, probabil secesionist-germană în cazul de față. Alături de părul auriu, care pare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și femei fermecătoare prin grația lor un vis feeric realizat în piatră"323. Și criticul urmează pe aceeași linie a asocierilor revelatoare: "Nouă ne face impresia că Făt Frumos al nostru e Ram trecut printr-o serie de transformări iar iubita lui Sita e a noastră Ileana Cosânzeana!"324. Constantin Prodan îi grupează pe sculptori în perechi, pe baza unei tensiuni constitutive care se instalează între operele lor. În termenii unei rivalități creatoare, dar și a internalizării experienței rodiniene, sunt alăturați
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
către unul din poli, pictorul surprinde doar acel moment suspendat al condiției feminității și a tensiunilor care o presupun. În opinia lui Elisabeth Ingles, un tablou precum Vampirul se află la capătul unui traseu al conotării negative a femininului, de la iubita devotată la femeia fatală, malefică. "Vampirul revine de numeroase ori în opera lui Munch. Ceea ce a pornit ca imagine a unei femei îmbrățișând tandru gâtul iubitului ei, a fost progresiv transformat în viziunea unei malefice, vampirice, curmând viața"356. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
au sfiit să-i sublinieze crizele de "morbideță" și "decadență""381. Pe consolele unor interioare poate fi regăsit celebrul volum de versuri al lui Baudelaire, Florile răului, volum pe care Ion Minulescu îl introducea în bric-a-brac-ul "bazarului sentimental" al unei iubite, alături de cel al lui Villiers de l'Isle Adam, coincidență perfectă cu gusturile pictorului, epitomizând sensibilitatea simbolistă a epocii modelată livresc. Lectura este gestul cheie al reveriei simboliste, iar Pallady erotizează subtil spațiul reveriei căreia lectura, prin aluzie, îi servește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
feminitatea este clar subliniată în ambele tablouri, fecioarele crude contemplând obiectul venerației lor, le chef coupé, pe care și-l aproprie hieratic. Alexandre Séon, elevul lui Puvis de Chavannes, ne înfățișează un Orfeu la marginea unei stânci, neconsolat de pierderea iubitei sale. Pictorii simboliști-decadenți găsesc în Orfeu emblema unei melancolii fără leac, cât și posibilitatea de a sublima în artă întreaga suferință a celui care a pierdut orice rațiune de a exista. Totodată, Orfeu apare ca un efeb, frumusețea fizică, cât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dimensiunii spirituale, vizibilă, de pildă, la un Ferdinad Hodler sau Puvis de Chavannes, cât și la prerafaeliți. În partea stângă se află Dragostea profană, construită într-un raport de simetrie cu Dragostea spirituală. Tânărul îndrăgostit se află îngenuncheat la picioarele iubitei. Oare presupune această postură sensul unei constrângeri, a unei necesități pe care o îmbracă dragostea profană? Pe o scară, în lateral, coboară o serie de personaje care în mod vădit sunt relaționate prin discurs și gestualitate. Acest grup instabil generează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poezia lui Mircea Demetriad ilustrează un elan dionisiac, un lanț de trupuri goale, Menade și Koribanți intoxicați erotic, însuflețiți de zeița Astarte, care se desfășoară într-un joc nebun al vitalității naturii dezlănțuite. Separat, în josul paginii, trasat într-un medalion, iubita goală plânge lângă trupul, de asemenea gol, al iubitului ei. Patetismul imaginii vine să reflecte sentimentalismul poeziei și un contrapunct dramatic scenei exaltante de mai sus. Poezia care servește de libret imaginii relevă dimensiunea sa simbolic-rituală. "Sunt Adonai, la viață
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a iubirii. O mitologie livrescă poate, dar aceasta nu excluse bucuria de a trăi momentul. Entuziasmul pare generat de contemplarea intelectuală a Înscrierii Într-o formulă eternă. 3. „Poveste” de Marin Sorescu este un monolog al Îndrăgostitului, discurs ținut În fața iubitei, o povesate a ceea ce va fi. Iluzia comuniunii perfecte dintre el și ea este denunțată de la Început. Cei doi nu sunt egali În profunzimea sentimentului, intimitatea lor nu este aceeași, pentru că sufletul ei „funcționează cu lemne”, dragostea ei „umple cerul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un tipar, Într-o schemă și lasă totuși loc manifestării individualităților. Finalul aliniază destinele tuturor. Libertatea va fi o iluzie, Oricare va fi drumul ales, inevitabilă este Întâlnirea cu Sfânta Vineri a poveștilor noastre, ocrotitoare a personajului aflat În căutarea iubitei. Acum ea apare marcând sfârșitul iubirii sau al vieții. Cei doi sunt anunțați că nu mai sunt tineri ca vârste sau ca Îndrăgostiți. Personajul este desacralizat, se distinge din nou ironia poetului, ca o furnizoare de lemne „pentru fum” și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
exagerate”, mergând la esențe, alții făceau, cum se Întâmplă și azi, o regretabilă confuzie Între literatură și realitate, mergându-se cu aceasta până la absurd și În poezia de dragoste. E antologică observația unui critic fără vocație În legătură cu poezia „Dorința”: ,, Dacă iubita stă cu fruntea pe brațul poetului, cum o să se lase sărutată?” (Aron Densuseanu) T. Maiorescu a Încercat să lămurească problema În studiul „Comediile d-lui Caragiale” În 1885, dar mulți nu au Înțeles cum vine problema aceasta nici azi, după cum
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Cercetașu, a primarului și a lui Alexandru Pop- Glanetașul, tatăl personajului principal al romanului. Acțiunea Începe la hora din sat, că era Într-o duminică; la horă iau parte locuitorii satului. Ion nu joaca Însă cu Florica lui Maxim Oprea, iubita lui, chiar dacă petrecerea are loc bătătura casei acesteia, ci cu Ana lui Vasile Baciu, promisă de tatăl ei lui George Bulbuc. Acesta din urmă, vrând să-l provoace pe Ion, dansează cu Florica. La un moment dat, lumea se oprește
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
măr... preotul Belciug mormăia pe nas cântecele de Înmormântere sí scutura mereu cădelnița. Bun psiholog, Rebreanu surprinde gesturile, comportamentele actanților și mai ales psihologia personajului principal. In mintea acestuia se amestecă imaginea moartei, cu aceea a copilului și cu imaginea iubitei. Cu deosebită artă romancierul surprinde spaima de a nu pierde pământul, strecurată treptat În sufletul lui Ion. După Înmormântarea Anei se fac pomeni. Aceste elemente se Îmbogățesc cu altele, prilejuite de Îmormântarea lui Ion. Si aici participă tot satul. Preotul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
logic. Abia după ce coboară, comportamentul său marchează o schimbare. Căldura, motiv care străbate Întreaga nuvelă, afectează gesturile lui Gavrilescu și memoria: „Gavrilescule, șopti, atenție! Ce parcă ai Începe să Îmbătrânești. Te ramolești, Îți pierzi memoria.” Pe acest fond, apărea amintirea iubitei de la Charlotenburg, un leitmotiv al nuvelei. Semnele schimbării apar În finalul acestui episod, gestul personajului având semnificații premonitorii. „Aproape ajunsese când auzi tramvaiul gemând metalic În urma lui. Se opri și Îl salută lung cu pălăria. Prea târziu! - exclamă. Prea târziu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
asigurarea obedienței maselor, o propagandă politică ale cărei contraforți sunt găsiți în morala creștină. La capitolul "Descrierea Patriei", copiii ardeleni sunt informați că "Împărăția cea mare și frumoasă, care ne cuprinde pre noi și alte multe milioane de oameni, este iubita Austria. Această împărăție mare, ce stă sub domnia a prealuminatului împărat Francisc Iosif, este a noastră patrie, pentru că în curpinderea ei ne-am născut și petrecem în pace și în fericire. Fericită viață au locuitorii patriei noastre" (Morariu- Andrievici, 1858
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]