11,658 matches
-
poziții consistente). Acul busolei se orientează de fapt de-a lungul liniilor câmpului geomagnetic din locul respectiv, ceea ce variază într-o manieră complexă pe toată suprafața Pământului, și care evoluează în timp. Diferența unghiulară între linia dintre nordul și sudul magnetic și axa de rotație a Pământului în orice poziție anume pe suprafața Pământului se numește declinație magnetică. Majoritatea sistemelor de coordonate sunt bazate pe nordul real, iar adesea în legendele hărților este specificată și declinația magnetică, pentru a putea determina
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
ceea ce variază într-o manieră complexă pe toată suprafața Pământului, și care evoluează în timp. Diferența unghiulară între linia dintre nordul și sudul magnetic și axa de rotație a Pământului în orice poziție anume pe suprafața Pământului se numește declinație magnetică. Majoritatea sistemelor de coordonate sunt bazate pe nordul real, iar adesea în legendele hărților este specificată și declinația magnetică, pentru a putea determina cu mai mare precizie nordul real față de nordul indicat de busolă. Declinația magnetică a fost măsurată în
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
dintre nordul și sudul magnetic și axa de rotație a Pământului în orice poziție anume pe suprafața Pământului se numește declinație magnetică. Majoritatea sistemelor de coordonate sunt bazate pe nordul real, iar adesea în legendele hărților este specificată și declinația magnetică, pentru a putea determina cu mai mare precizie nordul real față de nordul indicat de busolă. Declinația magnetică a fost măsurată în mai multe țări. Linia de declinație zero ("linia agonică") trece în emisfera nordică pe lângă orașul canadian Churchill de la golful
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
Pământului se numește declinație magnetică. Majoritatea sistemelor de coordonate sunt bazate pe nordul real, iar adesea în legendele hărților este specificată și declinația magnetică, pentru a putea determina cu mai mare precizie nordul real față de nordul indicat de busolă. Declinația magnetică a fost măsurată în mai multe țări. Linia de declinație zero ("linia agonică") trece în emisfera nordică pe lângă orașul canadian Churchill de la golful Hudson, apoi la est de lacul Winnipeg, prin provincia Ontario, prin lacul Superior, apoi prin Statele Unite ale
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
emisfera nordică pe lângă orașul canadian Churchill de la golful Hudson, apoi la est de lacul Winnipeg, prin provincia Ontario, prin lacul Superior, apoi prin Statele Unite ale Americii către Golful Mexic. De-a lungul acestei linii, nordul geografic este identic cu nordul magnetic. La vest de linia de declinație zero, busola va arăta o poziție aflată ușor la est de nordul real, iar la est de linie, busola va arăta o direcție puțin deviată spre vest. Declinația magnetică este încă importantă în anumite
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
geografic este identic cu nordul magnetic. La vest de linia de declinație zero, busola va arăta o poziție aflată ușor la est de nordul real, iar la est de linie, busola va arăta o direcție puțin deviată spre vest. Declinația magnetică este încă importantă în anumite tipuri de navigație care prin tradiție utilizează busolele magnetice. De-a lungul existenței Pământului, orientarea câmpului magnetic s-a schimbat de mai multe ori, nordul magnetic devenind sud și viceversa. Dovezi ale acestor evenimente pot
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
va arăta o poziție aflată ușor la est de nordul real, iar la est de linie, busola va arăta o direcție puțin deviată spre vest. Declinația magnetică este încă importantă în anumite tipuri de navigație care prin tradiție utilizează busolele magnetice. De-a lungul existenței Pământului, orientarea câmpului magnetic s-a schimbat de mai multe ori, nordul magnetic devenind sud și viceversa. Dovezi ale acestor evenimente pot fi văzute la dorsalele oceanice unde plăcile tectonice se mișcă în direcții diferite iar
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
de nordul real, iar la est de linie, busola va arăta o direcție puțin deviată spre vest. Declinația magnetică este încă importantă în anumite tipuri de navigație care prin tradiție utilizează busolele magnetice. De-a lungul existenței Pământului, orientarea câmpului magnetic s-a schimbat de mai multe ori, nordul magnetic devenind sud și viceversa. Dovezi ale acestor evenimente pot fi văzute la dorsalele oceanice unde plăcile tectonice se mișcă în direcții diferite iar fundul mării este plin de magmă. Pe măsură ce magma
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
va arăta o direcție puțin deviată spre vest. Declinația magnetică este încă importantă în anumite tipuri de navigație care prin tradiție utilizează busolele magnetice. De-a lungul existenței Pământului, orientarea câmpului magnetic s-a schimbat de mai multe ori, nordul magnetic devenind sud și viceversa. Dovezi ale acestor evenimente pot fi văzute la dorsalele oceanice unde plăcile tectonice se mișcă în direcții diferite iar fundul mării este plin de magmă. Pe măsură ce magma se scurge din manta, particulele magnetice se orientează pe
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
multe ori, nordul magnetic devenind sud și viceversa. Dovezi ale acestor evenimente pot fi văzute la dorsalele oceanice unde plăcile tectonice se mișcă în direcții diferite iar fundul mării este plin de magmă. Pe măsură ce magma se scurge din manta, particulele magnetice se orientează pe direcția câmpului magnetic la momentul în care magma se răcește și se solidifică.
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
și viceversa. Dovezi ale acestor evenimente pot fi văzute la dorsalele oceanice unde plăcile tectonice se mișcă în direcții diferite iar fundul mării este plin de magmă. Pe măsură ce magma se scurge din manta, particulele magnetice se orientează pe direcția câmpului magnetic la momentul în care magma se răcește și se solidifică.
Polul Nord Magnetic () [Corola-website/Science/322107_a_323436]
-
orbită stabilă. ul combină metodă de accelerare a unui accelerator liniar cu orbită circulară a unui betatron. Primul sincrotron operațional a fost fabricat în 1947 de General Electric. În prezent, sincrotronul este cel mai utilizat model de accelerator circular. Câmpul magnetic al magneților "dipolari" amplasați în lungul orbitei deviază electronii între secțiuni liniare succesive. Aceste secțiuni formează o structură închisă cu o formă aproximativ circulară. Focalizarea fascicului de electroni este realizată separat, de magneți "cuadrupolari" și "hexapolari". Pentru creșterea energiei particulelor
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
de electroni este realizată separat, de magneți "cuadrupolari" și "hexapolari". Pentru creșterea energiei particulelor este utilizat un câmp electric variabil (câmpul electric static nu poate formă linii de câmp circulare). Într-un betatron, devierea particulelor în orbită circulară (de către câmpul magnetic la traiectorie) și accelerarea prin inducție (de fluxul magnetic variabil prin area dată de traiectorie) sunt realizate de acelasi set de bobine. Într-un sincrotron aceste două funcții sunt separate. Astfel, "două" frecvente sunt prezente: frecvență de ciclotron formulă 1 dată
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
hexapolari". Pentru creșterea energiei particulelor este utilizat un câmp electric variabil (câmpul electric static nu poate formă linii de câmp circulare). Într-un betatron, devierea particulelor în orbită circulară (de către câmpul magnetic la traiectorie) și accelerarea prin inducție (de fluxul magnetic variabil prin area dată de traiectorie) sunt realizate de acelasi set de bobine. Într-un sincrotron aceste două funcții sunt separate. Astfel, "două" frecvente sunt prezente: frecvență de ciclotron formulă 1 dată de magneții amplasați în lungul orbitei și frecvența de
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
formulă 2 dată de "cavitățile RF". Aceste frecvente sunt egale în amplitudine dar au "faze" diferite. Particulele sunt accelerate treptat utilizând o idee inspirată de această diferență de faza, numită "stabilitatea de faza", prin scăderea frecventei RF formulă 2 sau creșterea câmpului magnetic formulă 4. Diferite variante de aplicare a stabilității de faza au fost inițial utilizate în "sincrociclotroane" (formulă 4 fix, formula 2 variabilă), în "sincrotroanele de protoni" (Berkeley Bevatron, Brookhaven Cosmotron) (formulă 4 și formula 2 variabile) și în final, în "sincrotroanele" propriu-zise pentru electroni (formulă 4
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
dipolari are luminozitatea cu aproximativ 5 ordine de mărime mai ridicată în comparație cu o sursă de laborator. Pentru creșterea luminozității radiației X cu alte 5 ordine de mărime, structuri adiționale, numite "undulator" sau "wiggler", sunt instalate care, deoarece conțin un câmp magnetic, imprimă o oscilație adiționala electronilor (câmpul magnetic al unui wiggler duce la o oscilație a electronilor mai pronunțată decât cel al unui undulator). Radiația X generată în magneți dipolari, undulatori sau wiggleri nu poate fi deviată de către câmpuri magnetice sau
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
de mărime mai ridicată în comparație cu o sursă de laborator. Pentru creșterea luminozității radiației X cu alte 5 ordine de mărime, structuri adiționale, numite "undulator" sau "wiggler", sunt instalate care, deoarece conțin un câmp magnetic, imprimă o oscilație adiționala electronilor (câmpul magnetic al unui wiggler duce la o oscilație a electronilor mai pronunțată decât cel al unui undulator). Radiația X generată în magneți dipolari, undulatori sau wiggleri nu poate fi deviată de către câmpuri magnetice sau electrice și se propagă în linie dreaptă
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
câmp magnetic, imprimă o oscilație adiționala electronilor (câmpul magnetic al unui wiggler duce la o oscilație a electronilor mai pronunțată decât cel al unui undulator). Radiația X generată în magneți dipolari, undulatori sau wiggleri nu poate fi deviată de către câmpuri magnetice sau electrice și se propagă în linie dreaptă în interiorul unei structuri atașate la inelul de acumulare, denumită "linie experimentală". La capătul liniei experimentale se află "stația experimentală" unde au loc experimentele propriu-zise (de biologie, chimie, fizică, geologie, etc.). Experimentele se
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
din cutia de rezonanță a chitarei, folosind același principiu ca la chitara acustică. Totuși, adevăratul scop al acestor chitare era producerea sunetului prin intermediul undelor de sunet electrice. Acest lucru a fost posibil prin folosirea unei doze Charlie Christian, o doză magnetică ce permitea sunetului produs de chitară să fie amplificat prin intermediul curentului electric. Sunetul clar produs de aceste doze au făcut chitarele ES populare aproape imediat în rândul muzicienilor de jazz. Prima chitară semi-acustică este adesea considerată ca fiind un punct
Chitară semi-acustică () [Corola-website/Science/329591_a_330920]
-
au fost făcute propuneri teoretice pentru emițătoare cuantice în cascadă bazate pe Si/SiGe. Laserele cuantice în cascadă acoperă în prezent gama de lungimi de undă 2.75-250 µm, existând posibilitatea extinderii până la 355 µm în cazul aplicării unui câmp magnetic. Primul pas în procesul de prelucrare a unui material cuantic în cascadă cu câștig, pentru a face un dispozitiv util de emitere a luminii, este de a limita/bloca mediul de câștig într-un ghid de undă optic. Acest lucru
Lasere cuantice în cascadă () [Corola-website/Science/329610_a_330939]
-
luminii - în magnetosfera lui Jupiter în urma impacturilor. În jur de o oră după coliziunea « fragmentului K » pe Jupiter, observatorii au înregistrat emisiuni aurorale în proximitatea zonei de impact cât și la antipodul sitului de impact, ținând cont de puternicul câmp magnetic al lui Jupiter. Originea acestor emisiuni este dificil de stabilit din cauza lipsei de cunoștințe despre câmpul magnetic intern al lui Jupiter și al geometriei siturilor de impact. O explicație sugerează că undele de șoc accelerându-se spre sus, în raport cu zona
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
Jupiter, observatorii au înregistrat emisiuni aurorale în proximitatea zonei de impact cât și la antipodul sitului de impact, ținând cont de puternicul câmp magnetic al lui Jupiter. Originea acestor emisiuni este dificil de stabilit din cauza lipsei de cunoștințe despre câmpul magnetic intern al lui Jupiter și al geometriei siturilor de impact. O explicație sugerează că undele de șoc accelerându-se spre sus, în raport cu zona de impact, au accelerat suficient particulele încărcate pentru a produce emisiuni aurorale, un fenomen care este mai
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
-se spre sus, în raport cu zona de impact, au accelerat suficient particulele încărcate pentru a produce emisiuni aurorale, un fenomen care este mai des asociat unei rapide deplasări de particule ale vântului solar care lovesc atmosfera unei planete din apropierea unui pol magnetic. Unii astronomi sugeraseră că impacturile ar putea avea un efect semnificativ asupra torului lui Io, un tor de particule de mare energie care leagă Jupiter cu satelitul său Io care este foarte vulcanic. Studii spectroscopice de înaltă rezoluție arată, însă
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
și repartiția energiei în spectru. Legea lui Wien, observarea spectrului hidrogenului și diferitele sale „serii” vor duce la dezvoltarea mecanicii cuantice și la modelul lui Bohr al atomului. Pieter Zeeman a descoperit că liniile se dedubleză sub efectul unui câmp magnetic; este efectul Zeeman legat cu spinul unui electron. Concluziile lui Kirchhof privitoare la spectrul solar - "Soarele este compus dintr-un corp central foarte cald, responsabil de fondul continuu al spectrului, înconjurat de o „atmosferă” ale cărei straturi exterioare mai puțin
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
departe, echivalent cu efectul Doppler care tocmai fusese semnalat: este viitoarea Lege a lui Hubble. Este baza modelului cosmologic actual: Big Bang urmat de expansiunea Universului în curs. Efectul Zeeman i-a permis lui George Ellery Hale să demonstreze originea magnetică a petelor solare realizând primele magnetograme. Spectroscopia permite și studiul compoziției atmosferelor planetare și compoziției izotopice a particulelor emise de comete.
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]