11,906 matches
-
informa legiunile din interiorul țării despre situația de la limes. Din inițiativă regală a fost construit în secolul al XIII-lea o cetate cu șanțuri din ruinele fortificației romane care în anul 1228 era finalizată, deoarece din această perioada provine prima menționare scrisă a cetății sub forma unei diplome regale. Se presupune că această cetate a fost distrusă de marea năvălire mongolă din 1242. Din inițiativa contelui János Kemény, purtând același nume ca și strămoșul său János Kemény, în 1926 a invitat
Brâncovenești, Mureș () [Corola-website/Science/300572_a_301901]
-
de Câmpie La est, localitatea Iclănzel La sud-est, localitatea Iernut La sud-est, localitatea Bogata de Mureș La sud, localitatea Cuci La sud-sud-vest, localitatea Luduș La nord-vest, localitatea Tăureni La nord, localitatea Zau de Câmpie Date comparative privind atestarea documentară, anul menționării învățământului, populația Centrul localității, este la circa 2,5 kilometri, în dreapta drumului județean 151, Luduș-Zau-Sărmaș, pe un drum comunal, care înainte de a ajunge în centru, se poate continua spre localitațile Chimitelnic și Papiu-Ilarian. Distanțele în linie dreaptă și pe șosea
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
migrat mai departe în Italia (568), sub conducerea regelui Alboin. Resturile gepizilor au fost asimilate de avari și altor populații din Pannonia și vestul Transilvaniei. În secolul al VII-lea, scriitorii bizantini foloseau pentru zona Oltenia-Banat și denumirea "Gepidia". Ultima menționare a gepizilor a fost făcută în secolul al IX-lea, când mai exista un rest etnic gepid, rămas ca populație supusă avarilor. În august 2004, la Vlaha, a fost descoperită o necropolă cu 202 morminte datând în secolul al VI
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]
-
rând dacilor, sarmaților, carpilor și goților. În cele din urmă, în jurul anului 282 d.Hr. împăratul Probus i-a învins pe bastarni și a strămutat o sută de mii dintre ei la sud de Dunăre, în imperiu. Aceasta este ultima menționare a bastarnilor în izvoarele istorice. Că populație germanică, între 182-180 i.en., se situau în zona gurilor Dunării, unde au primit solia regelui Macedoniei, Filip al V-lea, care le-a promis ținutul locuit de dardani dacă îi sprijină în
Bastarni () [Corola-website/Science/300735_a_302064]
-
de concepție a unei comune se numește în limba germană "Angerdorf", adică un sat construit în jurul unui areal central relativ mare. Respectiva zonă se întindea între biserica evanghelică (transformată în 1979 în biserică ortodoxă) și podul peste râul Pintic. Prima menționare documentară a localității datează din anul 1295, ca "Niederwallendorf" (Aldorful de Jos). Din studiile Profesorului Karl Kurt Klein și a Doctorului Ernst Wagner rezultă că satul a fost înființat de coloniști veniți din Valonia. În anul 1959 numele localității a
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
România. În prima atestare documentară (în anul 1372) Cuciulata purta numele de "Kotzalad". Denumirea este de origine maghiară, vine din antroponimul de origine turcica Kocsola "Chociola" la care s-a adăugat sufixul toponimic maghiar -d (echivalent al românescului -ești). Alte menționări: în 1589 - "Kucsalota", în 1637 "Kucstulata", iar în 1648 "Kociulata". Cuciulata este situată pe malul sudic al Oltului, la poalele munților Perșani, fiind traversată de pârâul Lupșa. Drumul Județean 104 trece prin centrul satului iar Drumul Comunal 20 face legatura
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
Cu siguranță că într-un sat atât de vechi, atestat documentar încă din 1452 și legat de numele unei așa de importante familii boierești ca cea a Mailateștilor, n-a lipsit niciodată un locaș de închinare și nici preoții slujitori. Menționări în documentele vremii s-au găsit în: Această veche biserică pomenită în mai multe rânduri se pare că a fost așezată în cimitirul numit ,"Coconu"”, aflat și astăzi pe strada Mică și deservită de către preoții: Biserica fost dărâmată în 1817
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
naturale. Se prevede introducerea unor rețele de apă curentă, precum și a canalizării. La Școala din Vad, în prezent, funcționează o grădiniță și o școală primară, cu clasele I - IV, care depind de școala generală din Șercaia, centrul de comună. Primele menționări ale instituțiilor școlare din Vad ajung la anul 1820, primul dascăl cunoscut fiind "Toader Damian", care susținea lecțiile în propria sa locuință și-i învăța pe elevi slovele. Acest prim învățător, de care avem cunoștință că a activat la Vad
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
propagandă facută în favoarea unui rege perceput de majoritatea populației ca fiind un tiran urât de popor. Multe articole sunt pur și simplu neactuale, cum ar fi cele referitoare la știință și mecanică sau cele referitoare la așezări geografice, de exemplu menționarea rețelelor de cale ferată si feriboturi în orașe în care aceste mijloace de transport nu mai sunt utilizate. Datorită faptului că ediția din 1911 a Enciclopediei britanice este de domeniu public, a devenit o sursă comună de informație. Oricum Enciclopedia
Encyclopædia Britannica 1911 () [Corola-website/Science/301006_a_302335]
-
în mină ce aparține societății E.M. Sălaj-Șărmășag. Dezvoltarea acestei activități economice, alături de agricultură, se reflectă în formă de organizare urbanistica a localității, în formă și organizarea gospodăriilor și în calitatea fondului construit. Vechimea locuirii pe aceste meleaguri este susținută de menționarea multiseculara a așezării din acest areal. Prima atestare documentara a localității Bobota datează din anul 1213, fiind menționată sub denumirea de "villa Babud". În decursul anilor, apare în diverse documente și sub diferite denumiri: 1214 - "Villa Babud", 1262 - "Babuti", 1427
Bobota, Sălaj () [Corola-website/Science/301776_a_303105]
-
cu denumirea de "Cheglÿen" . Alte atestări: "1559 - Csiglen, 1564 - Cieglen, 1570 - Chÿglien, Cheglen," "1575-Chyklen, 1582 - Csiklen, 1604 - Cÿgle, 1733 - Csiklekul, Ciglean, Țiglean, 1750 - Czeglen, 1773 - Cziglen, 1850 - Cziglen, 1854 - Czigleny, 1880 - Csiglen, 1900 - Csiglen, Ciglean" iar după 1918 - "Ciglean." Prima menționare despre locuitorii de aici este făcută după recensămintele din anii 1715 și 1720 din Transilvania publicate în documentul "Magyarorszag népessége Pragmatica Sanctio Lorábam 1720-21," la pag. 65, 66. Tot despre această perioadă există date în lucrarea lui Petri Mór ",Szilagyi
Ciglean, Sălaj () [Corola-website/Science/301784_a_303113]
-
cumani, care vin dinspre est. Odată cu secolul al IX-lea documentele arheologice se înmulțesc. Conform cronicii Gesta Hungarorum între anii 896-900, teritoriul cuprins între Mureș și Someș, până la Poarta Meseșană aparținea voievodului Menumorut. După pătrunderea ungurilor, în actele oficiale prima menționare a numelui Crasna apare în jurul anului 1164 când la un act al regelui Ungariei Stefan al III-lea ca martor este citat un anume Ianoș, comite de Crasna. Și mai veche este însă o altă mențiune. Într-un act adresat
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
evul mediu până în 1867 satul Cizer a aparținut administrativ de Comitatul Crasna. În comitatul Crasna, ca și în întreaga Transilvanie, administrația Regatului Ungar s-a suprapus unei structuri sociale românești mai vechi. Urmele acesteia în Cizer se pot distinge în menționarea voievodului Petru din Cizer la 1449 și a voievodului Grigore Baboș care conducea în 1594 peste crainicii satelor Cizer, Boian, Ponița, Hurez, Stârci, Ratin și Wayfalua (Pria). Începând cu secolul 17 avem primele date despre locuitorii satului. Astfel în 1658
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
Jac (în maghiară: "Zsákfalva") este un sat în comuna Creaca din județul Sălaj, Transilvania, România. Deși atestat documentar destul de târziu, primele menționări ale satului Jac datând din anul 1499, izvoarele istorice demonstrează că teritoriul acestei localități a fost locuit din vremuri imemoriale. Documentele istorice atestă pentru prima dată localitatea sub denumirea de "Sakfalva", apoi din anul 1850 satul apărând sub numele de
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
se va vedea în ceea ce urmează, a fost satul care de-a lungul secolelor a fost depopulat cel mai puțin comparativ cu celelalte localități din comună. Prodăneștiul este menționat pentru prima oară în anul 1475 sub denumirea de "Prodwfalwa". Alte menționări: "1543-Prodanfalwa, 1570-Prodanffalwa, 1575-Prodoffalwa, 1733- Prodenesti, Prodenesci, 1773-Prodanfalva." De-a lungul ultimelor două secole de dominație străină ce s-a încheiat în 1918, satul apare mai ales sub denumirea de "Prodanfalva." Primele date despre populația care exista aici apar în recensămintele
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]
-
evul mediu până în 1867 satul Pria a aparținut administrativ de Comitatul Crasna. În comitatul Crasna, ca și în întreaga Transilvanie, administrația Regatului Ungar s-a suprapus unei structuri sociale românești mai vechi. Urmele acesteia în Pria se pot distinge în menționarea voievodului Grigore Baboș care conducea în 1594 peste crainicii satelor Cizer, Boian, Ponița, Hurez, Stârci, Ratin și Wayfalua. Acesta din urmă, fiind menționat doar sub forma de sat al voevodului, ar putea fi identificat cu satul Pria, singurul care lipsește
Pria, Sălaj () [Corola-website/Science/301824_a_303153]
-
descoperite dovedesc continuitatea locuirii acestei zone, chiar dacă unele perioade istorice nu sunt suficient documentate sau se bucură de o reprezentare mai slabă. Prima atestare documentară a așezării aflate pe locul actualului sat Banca datează din 18 iunie 1444, însă prima menționare documentară a numelui așezării, Banca, datează din 23 martie 1554, apărând într-un ispisoc emis de Alexandru Lăpușneanu prin care acesta a miluit “pe Coste paharnic și frații săi, Ion și Nistor, pe sora lor Sora, feciorii Magdei, sora lui
Banca, Vaslui () [Corola-website/Science/301859_a_303188]
-
satele Boura, Dolheștii Mici, Vămeni, Poiana Răhtivanu și Dolheștii Mari (centrul comunei). La recensământul efectuat în noua împărțire administrativă, numărul locuitorilor pe comună s-a ridicat la 2.660 iar pădurea de pe teritoriul ei la 1.344 pogoane. 1886 - Prima menționare a unui primar al satului, Petru Al. Sandu 1892 - Prima menționare a stampilei satului Dolhestii Mari pe un act întocmit de inginerul Eduard Dobias din Piatră Neamț, act prin care se rectifica terenul Hanului din satul Dolhestii Mari 1893 - se
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
comunei). La recensământul efectuat în noua împărțire administrativă, numărul locuitorilor pe comună s-a ridicat la 2.660 iar pădurea de pe teritoriul ei la 1.344 pogoane. 1886 - Prima menționare a unui primar al satului, Petru Al. Sandu 1892 - Prima menționare a stampilei satului Dolhestii Mari pe un act întocmit de inginerul Eduard Dobias din Piatră Neamț, act prin care se rectifica terenul Hanului din satul Dolhestii Mari 1893 - se înființează satul Valea Bourei, prin împroprietărirea cu pământ al țărânilor din
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. [4] El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. [5] În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost un boier de încredere al domnitorului, fiindu-i încredințate și
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
ales Eleonora Gonzaga, căreia îi plăcea vânătoarea, a petrecut mult timp acolo și a moștenit zona ca reședință a văduvei, după moartea soțului ei, Ferdinand al II-lea. În perioada 1638-1643, ea a construit un palat alături de conacil Katterburg, prima menționare a numelui "Schönbrunn" apărând în 1642 pe o factură. Originile orangeriei Schönbrunn par să provină tot din timpul Eleonorei Gonzaga. Palatul a fost distrus în 1683 de către turci. Împăratul Leopold I i-a cerut arhitectului Johann Bernhard Fischer von Erlach
Palatul Schönbrunn () [Corola-website/Science/296755_a_298084]
-
două morminte de inhumație aparținând secolului IV e.n., unul dintre ele aparținând unui provincial daco-roman. Prima atestare documentară datează din anul 1219, localitatea fiind menționată sub numele ""villa Mochy"" în Registrul de la Oradea drept sat arondat la cetatea Dăbâca. Această menționare a satului a dus la estimarea apariției sale undeva în secolul X. Apare ulterior menționat în 1239 ("terra Mochy"), 1332 ("sacerdos de Mooch"), 1384 ("Machy"), 1414 ("poss. Mooch"), 1430-1498 ("poss. Moch"), 1430 ("poss. Mocz"), 1438 ("Moacz"), 1457 ("Moch"), 1467 ("Mach
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
acoperea culoarul Someșului. Satul este cunoscut documentar abia de la sfârșitul primei jumătăți a secolului al XVI-lea, ca posesiune a orașului Dej apoi și a unor familii nobiliare: Kinde, Haller, Teleki, Mikes, Bethlen, Torma și alții. În chiar anul primei menționări documentare, 1540, în sat locuiau 33 de iobagi. Sigur, viața acestora nu a fost ușoară de vreme ce istoria satului înregistrează repetate bejenii, adesea în masă. La sfârșitul toamnei anului 1599, în contextul frământărilor politice și sociale prilejuite de intrarea lui Mihai
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
Audomharjaz, latinizat Omharius). Unii istorici au sugerat că toponimul Ardeal provine de la numele regelui gepid transilvănean Ardarich. Resturile gepizilor au dispărut sub stăpânire străină. În secolul al VII-lea însă scriitorii bizantini foloseau pentru Oltenia-Banat numele de Gepidia. Ultima lor menționare a fost făcută în secolul al IX-lea, când încă mai exista un rest de populație gepidă până după căderea avarilor. (C.S. Nicolaescu-Plopșor și H. Zeiss, ˝Ein Schtzfund der Gruppe Untersiebenbrunn von Coșoveni - Kleine Walachei˝ în "Germania", XVIII, 1933, 272-277
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
problemă. Deși Constituția garantează libertatea religioasă, guvernul exercită o influență considerabilă asupra vieții religioase, prin legi și decrete. Condițiile de înregistrare și recunoaștere impuse de guvern continuă să creeze dificultăți minorităților religioase. Nu există nicio lege împotriva prozelitismului și nicio menționare clară a activităților ce sunt considerate acte de prozelitism.
Religia în România () [Corola-website/Science/300471_a_301800]