15,863 matches
-
2 dim. batalionul al 3-lea În ajun, pe o vreme rece și pe bură de ploaie s-a făcut revista regimentului. Au slujit preoții, a ținut cuvântare colonelul etc. Când colonelul a strigat: ... jurăm să murim până la unul pentru patrie..., soldații 3600 de oameni au strigat cu toții râdicând armele cu baionetele spre cer: jurăm! Ura! Era impresionant și puternic. Drumul e monoton. Trenul merge încet după itinerarul statului major: Piatra Bacău Mărășești Barboși Brăila Buzeu Ploiești Chitila Pitești Costești Lița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vătăma semenului tău Spiritul gregar e cangrena libertății. Libertatea nu se învață decât în elementul ei, cași înotul. singura cauză bună. Pânea și libertatea noroadelor se câștigă întru sudoarea frunților. (Lamennais) Cu cât mai multă libertate, cu atât mai scumpă patrie. Esența însăși a progresului. Unde se păstrează moravuri de sclavi, libertatea e un cuvânt de dicționar. Poporul fără libertate rămâne la instincte. Facultatea specială de a îndeplini anumite acte. Facultatea de a lucra, fără constrângerea voinții altuia. Posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
on devait consommer pour leur en justifier la fabrication. (1944) Notre pays a été ravagé par la guerre. Nous avons eu pendant deux années la sécheresse. Nous nous efforçons de faire totut ce qui nous est possible pour relever notre patrie à un état de chose meilleur et de garder notre indépendance. Nous voulons réaliser une démocratie qui puisse pénétrer dans la grande masse du peuple. Nous voulons assurer au paysan et au travailleur un vie humaine. Nous voulons leur ouvrir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
supus violenței instinctelor, rămâne în afara civilizației. Umblă într-un Rols-Royce dar rămâne un primitiv. Poate fi comic ca un urs pe bicicletă; pretenția la umanitate îi dă un aspect de tristețe ridicolă. *1 Greșeală urâtă să crezi că-ți servești patria calomniind pe cei care au întemeiat-o. Veacurile unei națiuni sunt foile aceleiași cărți. Adevărații progresiști pleacă de la înțelegerea respectuoasă a trecutului. *1 Fluviul uitării ne leapădă în genunea trecutului. Numai ce-a fost spiritualitate și bine în noi rămâne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o chestie deci de cultură și educație. *1 În 1840 s-a găsit în Africa, pe ruinele vechei Cartagine, o inscripție, căreia d. general Duvernier i-a dat următoarea tâlcuire: "Aici odihnește Amilcar, părintele lui Anibal, ca și acesta scump patriei și temut de dușmani." Un oarecare cărturar sârb, care a studiat dialectele semite, susține însă că inscripția ar avea altă tălmăcire și anume: "Preoteasa zânei Isis a ridicat acest monument primăverii, grațiilor și trandafirilor care încântă această lume." Față de această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
undeva, cândva, nu-i așa? Tot ce se poate, răspunde scriitorul; mi se întâmplă une-ori să mă duc și eu pe acolo. Gândiți-vă, domnilor, declama un om din vechea protipendadă, cât sânge a vărsat boierimea pentru apărarea scumpei noastre patrii. Dar poporul de rând, îl întrerupe cineva; ce-a vărsat, mă rog? Apă? *1 Dimineața e mai înțeleaptă decât sara. [NOTĂ Spița lui C. Cantemir] Spița lui Constantin Vodă, zis Cantemir, după Sever Zotta (Despre neamul Cantemireștilor): Constantin Voevod născut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aduc și eu bomboane. Ba, zice cea mare: mai bine niște cărți cu povești. Cea mai mică: Un abecedar. Un grup de băieți, care sunt mai rezervați, mai timizi. Se pregătesc și ei de război. Nu vor război ei, ci patria lor va fi atacată de Anglo-Americani. Așa se spune și la radio. Reprezentație de circ în Moscova. Circ foarte frumos și bogat instalat, într-un vechi teatru. Bogăție de covoare și decorații. Multe numere de varieteu. Unele foarte interesante. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
25, ape termale. S-au făcut acum foraje la 2000 m. adâncime, de unde vine o apă de +40. Marți 1 Iunie, Soci. Ne așezăm într-un hotel în fața mării. 5.VI. D-rul Alexand. Dimitrievici, sibirian, care vorbește cu emoțiune de patria sa îndepărtată; Vrăcița Tamara Pavlovna, de loc din Soci. Vraci Vladimir Maximovici, pescar cu care am ieșit la pescuit. Olga ........ de la frumoasa grădină botanică subtropicală, ca și grădina ei de simpatică. Soci e un colț surprinzător de lume; la malul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o închinare cătră poezia populară, pe care am slăvit-o acum treizeci și trei de ani, în vechea Academie Română. Iubiți tovarăși și prietini, poetul anonim pe care l-am slăvit atunci a încetat de a mai exista odată cu lichidarea analfabetismului în patria noastră. Poetul anonim rămâne o umbră scumpă și sfântă a trecutului și mă aflu astăzi în situația acelui împărat din legendă care plângea cu un ochi și râdea cu celălalt. Poporul nostru a trecut dintrodată, într-un singur deceniu, momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deasupra acestui trist oraș și vor sta până la plinirea veacului nostru. Nu putem mai frumos sărbători pe acești doi mari artiști decât făcând să mai răsune încă odată aici glasul lor, rămas viu între noi. * Pildă cu Isus: Prooroc în patria lui cinste n-are Pildă cu Creangă; tot așa vor spune poate unii de Creangă: au nu este acesta copilul lui Ștefan a Petrii ș.c.l. Da a fost acesta și a trăit în lumea aceasta, în valea aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
umane, ci manifest dorință de înțelegere pentru îmbunătățirea comună a vieții și izgonirea discordiilor. Afirm credința în celula umană socială care este familia, instituție pentru mine intangibilă; afirm devotament și jertfă pentru familia mai largă care este poporul meu și Patria, spre a face din ele o forță de colaborare a civilizației și umanității. Afirm necesitatea de educație a poporului pe temeiul legii morale: deci respect la semenul meu actul de conștiință pe care i-l comandă religia. Urmând eu însumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Între oameni sinceri, opiniile politice, ca și credințele religioase, se respectă: e ceea ce numim noi "legea toleranței". Afirm că disciplina noastră nu tinde să aservească pe nimeni, ci, dimpotrivă, lucrează să formeze caractere și valori deci oameni liberi pentru serviciul Patriei. Om liber este acela care poate să se ridice deasupra pasiunilor, instinctelor, poftelor materiale; care poate ajunge prin rațiune, la stăpânirea de sine însuși, la demnitatea vieții și conștiința datoriei. Afirm, în sfârșit, potrivit cu același statut organic al nostru, supunerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
afirmații cu caracter definitiv. Tinde numai să te pună pe calea adevărului; să facă adică din discipol un om în stare de a se călăuzi el însuși, de a-și realiza propria personalitate în cele mai fericite condițiuni pentru binele Patriei. Lucrătorul care intră aici poate deci deveni un bun zidar conștient, în stare de a contribui la realizarea marelui Templu al unei omeniri mai bune. Meșteșugul lui la început este deprinderea de a ciopli și curăți piatra brută: pe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pământ și între noi, este o legătură firească. Lucrând pentru binele neamului, noi cei vii urmăm poruncii celor morți. Și suntem la datoria noastră numai dacă, realizându-ne pe noi înșine ca valori morale, ne punem fără condiție în serviciul Patriei, spre a o statornici definitiv, și în serviciul neamului, spre a-i degaja și a-i spori însușirile bune. Lucrând pentru Patrie, lucrăm pentru ansamblu, adică pentru Umanitate. Cum adunările noastre trebuie să aibă un caracter de prietinie și desăvârșită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
datoria noastră numai dacă, realizându-ne pe noi înșine ca valori morale, ne punem fără condiție în serviciul Patriei, spre a o statornici definitiv, și în serviciul neamului, spre a-i degaja și a-i spori însușirile bune. Lucrând pentru Patrie, lucrăm pentru ansamblu, adică pentru Umanitate. Cum adunările noastre trebuie să aibă un caracter de prietinie și desăvârșită sinceritate, anume împrejurări mă obligă să dau unele explicații și să fac anumite declarații. 1. O parte din lojele tinere ale obedienței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
închis din ordinul guvernului și de atunci nici una din acestea n-a mai activat. Am tins întăi la independența organizației față de organizații străine. Am înțeles ca organizația să aibă în rândurile ei, nealterate: 1) credință în Dumnezeu, 2) devotament cătră patrie și rege, 3) respectul familiei și al legilor în ființă; 4) preocupări de ordin național. În organizațiile pe care le-am creat eu, ca să pot ajunge la ceeace credeam folositor statului și neamului, am oprit intrarea oricărui străin. Persoanele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trimită tot al zecelea om dintre luptători lor la oastea domnului Moldovei”. Această colaborare strânsă cu secuii își va da roadele în timpul luptei de la Vaslui, pentru că, așa cum consemna un cronicar contemporan, Ștefan se dovedise a fi „un bun protector al patriei și al națiunii sale, fiind gata să moară pentru ai săi”. O dovadă a bunelor relații dintre Moldova și regatul ungar o constituie privilegiul comercial pe care Ștefan cel Mare îl acordă brașovenilor în 1472, și privilegiul pe care Matei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lituanieni și ruși „Craiul însuși sigur nu ar fi ieșit din această [nenorocire]”. Johannes de Komorowo consemna: „După cele petrecute, regele și tot poporul au plâns cu lacrimi amare în Leopole”. Ludovicus Tubero menționa că polonii „s-au întors în patrie, câștigând ca răsplată a expediției, doar rușine și aceasta încă cu mari pierderi”. Maciej Strykowski, mergând în solie la Constantinopol, scria: „Și astăzi, în anul 1574, am văzut însumi în acel loc [Codrii Cosminului] o movilă foarte mare de oase
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la Vaslui, în 1475, oastea moldovenească număra 40.000 de oameni. Același cronicar ne informează că Ștefan “nu numai pe ostași și pe boieri, ci chiar și pe țărani îi chema la arme, învățându-i pe fiecare să își apere patria. Dacă afla că un țăran nu avea săgeți, arc sau sabie, sau că a pornit la luptă fără pinteni îi tăia capul fără nici o milă”. Alte informații, provenind din surse străine și tot din secolul al XV-lea, estimează efectivele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
laudativ. Îi plăcea să i se transmită cifre umflate, rapoarte mistificate, rupte de realitate. Îi plăcea tot ceea ce era exagerat, într-o societate în care românul era din ce in ce mai debusolat. Și totuși, Nicolae Ceaușescu iubea copiii, pe care îi numea ”florile patriei”. Înregimentarea copiilor de la vârsta de 4- ani și până la 18 ani în cele trei organizații creeate de regimul comunist, cu o costumație adecvată fiecăreia, nu este numai opera totalitarismului de stânga, ci și a celui de dreapta. În perioada regimului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al -II-lea, (1938-1940), s-a constituit ”Străjeria”, tinerii incluși în organizație purtând uniforme și cravate specifice. De asemenea, existau și Micii Cercetași, cu un program adecvat și cu un scop bine definit. Cele trei organizații create de regimul Ceaușescu, ”Șoimii Patriei”, ”Organizația de pionieri” și ”U.T.C-ul” vor avea menirea să-i orienteze pe copii către unele activități care 16 erau menite să-i îndepărteze de la faptele antisociale și în același timp să le trezească sentimente patriotice. După abolirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
germani, turci, ruși, ucraineni ș.a.). Referindu-ne la exilul românesc din perioada de după cel de al doilea război mondial, el a urmat una din cele două atitudini, cunoscute și la alte popoare. Unii au fost adepții dictonului: „ubi bene ibi patria”. Diferența sensibilă dintre modul de viață lăsat acasă și cel din țările occidentale precum și avantagiile progreselor tehnice și științifice, au fost determinante în adoptarea acestui dicton. Îmbrățișând această gândire ei merg pe calea dezintegrării naționale, topindu-și, treptat, substanța etnică
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
Franța, Statele Unite ș.a. Pentru ei țara de origine reprezintă trecutul, iar cea în care locuiesc acum, viitorul. Alții au purtat în suflete și în spirit dragostea pentru țara și neamul pe care 1-au părăsit. Aceștia au tânjit totdeauna după patria lor și pe măsură ce anii se scurgeau, dorul lor pentru țară creștea. Dacă ei ar fi acceptat viața de simplă legumă ca ceilalți, ei ar fi murit spiritual și poate chiar fizic. La ei, spiritualitatea domina existența lor biologică. Ei trăiau
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
iubit și cunoscut bine, așa cum au fost Eliade, Michaux, Beckett, Ceronetti.. . Din răspunsurile lui Cioran la întrebările scriitoarei italiene, am consemnat următoarele: Desigur, ideea mea că, dacă vrei să fii liber din punct de vedere intelectual, nu trebuie să ai patrie. Să ai o patrie semnifică inevitabil să îți impui hotare, limite. Dar spunându-vă asta, dumneavoastră trebuie să gândiți că pentru un român ca mine, Parisul echivalează cu universul. Este imposibil să se înțeleagă ce era Franța pentru România, înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
așa cum au fost Eliade, Michaux, Beckett, Ceronetti.. . Din răspunsurile lui Cioran la întrebările scriitoarei italiene, am consemnat următoarele: Desigur, ideea mea că, dacă vrei să fii liber din punct de vedere intelectual, nu trebuie să ai patrie. Să ai o patrie semnifică inevitabil să îți impui hotare, limite. Dar spunându-vă asta, dumneavoastră trebuie să gândiți că pentru un român ca mine, Parisul echivalează cu universul. Este imposibil să se înțeleagă ce era Franța pentru România, înainte de război. Era un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]