14,286 matches
-
trec aparatul de câteva ori peste obraji și bărbie. Mă simt mai proaspăt, dar barba e la locul ei. Scriu un cec de 50 cor. pentru mâncare, băutură și cazare. Găsesc lapte, zahăr, cacao. Fac ciocolată, încerc să presar un pic de făină, dar nu iese cremă, se fac cocoloașe. Porcului i-e greu să mănânce din cauza rănii, l-am hrănit atent cu lingura. Ies pe acoperiș. Un pâlc de copaci și câteva case, o moară de vânt știrbă cu fereastră
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
unui jilț și închid ușa. Se face timpul pentru observațiile meteorologice de dimineață. Urc scara abruptă înspre turlă. Cea mai întunecată zi de până acum. Norii sunt la înălțimea turlei. Raza vizuală extrem de redusă, nu se disting îmbinările turnului. Niciun pic de vânt. Când miști mâna prin aer îți rămân mici picături în palmă. Nu se vede farul de la Hoburgen. După-amiaza: Ațipesc pe banca din sacristie. Ratez observațiile meteorologice de la ora 15. Mă decid să mă culc la loc. Mă trezește
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
i-am răspuns mai devreme la salut?) S-a spart geamul de la portretul lui Luther și am apăsat cioburile ca să stea la locul lor. Mă tem ca umezeala să nu deterioreze gravura. Rama neagră a rezistat, a curs numai un pic de rumeguș la una din încheieturi. În jurul bisericii strat subțire de zăpadă, scuturat din copaci. Ușa deschisă, slavă Domnului. Mai rece și mai umed ca la Sundre. Vamlingbo e totuși catedrala zonei Sundre, atmosfera e mai impunătoare. Cristelnița de aici
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
a lui Malraux potrivit căruia acest veac va fi unul religios sau nu va fi deloc. Gândindu-mă la fanatismul produs în numele unei religii ori alteia, mai degrabă cred că, dacă dorim să vedem o lume ceva mai echitabilă, un pic mai fericită și mai puțin zgâlțâită de conflicte apocaliptice, paradigma acestui veac trebuie să fie Cetățeanul. (Cotidianul, 13 iunie 2002) Excelență, Am amânat scrierea acestor rânduri sperând că agresiunea împotriva Bibliotecii Naționale se va dovedi un simplu puseu de tembelism
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
André Malraux. Pentru asta nu-mi trebuie timp de gândire - Malraux are dreptate. „Hai să nu mai discutăm despre comunism. Comunismul a fost doar, așa, o idee; vorbă-n vânt”, mărturisește Boris Elțân. Țarul Boris e doar, așa, băut un pic cam mult. „Comunismul înseamnă coruperea unui vis despre dreptate”, scrie Adlai E. Stevenson. Și parțial are dreptate. Că tot veni vorba, în timp ce visul a dispărut, corupția e bine mersi și devine din ce în ce mai mare și mai trainică pe zi ce trece
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
un ceas de mână și un stilou, și am fost lovit cu răngi de fier la corp și rănit grav la cap după ce ne-a băgat în vagoane și am mers 8 zile pe cea mai mare căldură fără nici un pic de apă sau mâncare. În lagăr la Călărași am fost întrebuințat la muncă foarte grea și fără să avem hrană îndestulată, am făcut muncă obligatorie în detașament fără a avea concediu și am fost tratați mai rău ca pușcăriașii pe
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
antrenează împreună băieții și fetele, și în care aparențele sunt menținute cu sfințenie, nu îi fac să trăiască "peripeții romantice pline de neprevăzut prin parc și prin bătrânul conac". Peripeții pe care bunica fetei, o femeie scorțoasă, le privește fără pic de îngăduință... Jocul flirtului: necuviințe cuviincioase Prin urmare, cu toate că rămâne încă destul de strânsă, menghina convențiilor, interdicțiilor și conveniențelor care apăsa asupra tinerilor se relaxase întrucâtva. În mecanismele mașinăriei sociale începe să se simtă un oarecare joc. Nu prea accentuat, însă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
profite de prilejurile de apropiere pe care le oferă convențiile mondene, să erotizeze contactele sociale. Știe să ia în derâdere conveniențele, încălcând codurile chiar atunci când pare să le respecte mai abitir, zădărnicindu-le funcția. Știe să se lase strânsă un pic cam prea aproape de partener în vâltoarea unui vals și să încheie cu acesta o complicitate secretă, să schimbe o "semi-dezmierdare" nevăzută. "Ah, tinerețe, frumoasă tinerețe!!! exclamă în jurnalul său, în decembrie 1896. O rochie vaporoasă [...] decoltată, [...] sunetele voioase ale unei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bărbații să se apuce de făcut dulcețuri și de pus murături? În perioada Belle Époque, seducătoarea face parte din rândul acelor femei moderne care se înfățișează "la fel de originale ca însăși Eva, cu totul altfel decât în veacurile precedente, spulberând fără pic de îngăduință repere străvechi". Bărbații se simt în fața lor cu atât mai neliniștiți și mai descumpăniți cu cât se consideră pe ei înșiși ca fiind întruchipări ale "vechiului Adam", deposedați din ce în ce mai mult de puterea și de identitatea lor de către o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Naratorul din Au temps du Boeuf sur le toit, de pildă, este surprins și amuzat de acest cod amoros pe care îl descoperă pe zi ce trece. Nu este vorba de adevăratul Maurice Sachs acest personaj contradictoriu, homosexual notoriu, un pic ticălos și care va sfârși prin a ateriza în birourile Gestapoului 97 ci de un personaj inventat, care nu este nici pe de-a-ntregul el însuși, nici pe de-a-ntregul altcineva. În acest roman scris sub formă de jurnal, Maurice
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Curând va fi în afară de orice pericol, iar flirtul dintre cei doi tineri reîncepe și mai abitir. Poate pentru a sărbători însănătoșirea fiicei lor, părinții tinerei dau pe 25 noiembrie un bal, la care este invitat și naratorul. Tânăra Louise, un pic "amețită" de lumini, de șampania care curgea în valuri, pune în sfârșit capăt rigorilor erotice de până atunci. "Tinerii domni și tinerele fete se așezaseră pe treptele scării, notează naratorul a doua zi, aflând aici un locșor care părea cât
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în magazie, până în fundul ei, lipită de perete. Atunci Michel își trece mâinile peste rochia ei, peste șorț, apoi îi mângâie sânii, cărora, spune el, "sigur le e urât stând singurei în corsaj". Magali râde din nou, se ferește un pic "de formă", apoi se lasă în voia lui. "Era mai firească, mai puțin complexată decât eram eu, își amintește Michel astăzi. Era ca o pasăre care se lasă prinsă. Am flirtat așa vreo douăzeci de minute, și încă mi se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
viitoarea soție a lui Johnny, așteaptă și ea cu nerăbdare seara aceasta. Speră chiar că va fi "cea mai frumoasă pentru-a merge la dans" și că rochia cochetă pe care "și-a dorit-o și cusut-o pic cu pic va fi șifonată, iar părul aranjat cu grijă, ciufulit de mâinile" iubitului ei... Iubitorii adevăratului cântec francez au luat multă vreme în derâdere aceste șansonete roz-bombon. Termenul yé-yé, care astăzi stârnește nostalgia, era adesea peiorativ pe vremea aceea, fiind rostit
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
caș la gură, perorînd cu voce tare, își permitea să dea sentințe definitive asupra politicii internaționale. Îl întrebasem cîți ani are și cît a călătorit, avea douăzeci și unu de ani și nu plecase nicăieri, niciodată, căci avea trei copii și nici un pic de timp liber; l-am sfătuit să mai crească, să mai citească și să vadă unele lucruri cu ochii lui; i-am urat să-i crească moștenitorii și mulți înainte. Am coborît la un stop care imobilizase cu lumina sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
plouată pe care îl răspîndeam în jurul meu. Și dacă o să-mi replicați că nu știți cum miroase o capră plouată, nu aveți altceva de făcut decît să cumpărați o traistă țesută din părul sus-numitului animal și s-o lăsați un pic în ploaie. Acest lucru i se întîmpla, pentru prima oară, traistei mele cumpărate cu două săptămîni mai înainte la unul din artizanatele Bucureștiului. Draga mea traistă, de care nu m-am despărțit nici pînă astăzi, atît de încăpătoare cînd e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dumiresc unde mă aflu. Da, știu că sunt în una din cele mai renumite catedrale din lume, cu o capacitate de nu mai știu cîte mii de oameni, dar asta nu mai contează. În clipa de față... nu mai este pic de loc! Totul pare neîncăpător și acea mare de oameni pare să cuprindă o lume. Încerc să mă strecor. Încalec trupurile înghesuite pe dalele de piatră ale pardoselii, mă preling printre cele rămase în picioare, spectacolul este halucinant și încerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
aia drujbă. Nu știu nici eu, dar trebuie să le-o găsești! mai latră generalul și, după o strîngere de mînă, plecăm, însoțiți de maiorul cel gras. Mai complicat a fost să-i facem loc în mașină, dar, cu un pic de bunăvoință, am reușit să-l instalăm lîngă Gheorghi, noi înghesuindu-ne în spate. Pe drum, Gheorghi îi explică despre ce-i vorba, așa că ne îndreptăm spre depozitul de utilaje și unelte al nu mai știu cărei instituții avînd în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
România, sau cîteva sejururi în Turcia, ca să nu mai amintesc de ofertele Casei de Pensii sau ale Primăriei, care îi plimbă pe pensionari pînă la capătul lumii, pe te miri ce și mai nimic. Recunosc că este o socoteală un pic sordidă, dar în afară de persoanele foarte bogate nu asta facem toată viața? Alegeri cît mai avantajoase, mai lesne de împlinit? Mulțam Domnului pentru ele! Franța este o țară minunată, plină de bogății naturale sau făcute de mîna omului. După toate frumusețile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
acum înainte, expozițiile mele și rezultatele nu au mai fost în voia norocului. Și asta a mers până zilele războiului. * Cine au fost acei oameni care, în intervalul de 15 ani de izolare într-o provincie, mi-au arătat un pic de bunăvoință, de atenție? Cândva, prin 1924-1926, înainte de a deschide "prăvălia", Tonița, printr-un cunoscut al său și al meu, trimite vorbă să trec pe la el. M-am dus și omul care era un deplin cunoscător al meseriei gazetărești îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de o plecare tot acolo. Punem ordine în toate, luăm bagaj trebuitor, materiale pentru lucru și la 3 iunie plecăm din nou la Văratic, la maica Magnisia. Vremea după dorință, din ce în ce mai frumoasă, nu plouă, zile după zile bune și fără pic de ploaie. Aici, în marginea codrului de brad, nu se fac simțite căldurile mari, sufocante din toată țara. Grâul a crescut puțin, pășunile încep să ruginească. Tristețea începe să se arate pe fețele sătenilor și zi după zi tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
șir... Dar nu termină frază. Lăură își trage mâna și îi întoarce spatele. El o privește, în timp ce ea caută ceva prin bibliotecă. Era modul ei de a sugera că se mai gândește, că e o situație deosebit de riscantă. Continuă un pic cam grăbit: - E o poveste destul de complicată. Nu ți se va întâmplă însă nimic, vei fi tot timpul supravegheată din umbră de oamenii lui tata. Ea tace. - Ei, ăsta să-mi fie învățătură de viață, să mai fac reviste și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
aruncându-mi pe furiș priviri insistențe. Nu-i altă casta în lume atât de conviinsă că în public, mânia bunei cuviințe este tăcerea...Purtăm blugi strânși pe corp, un tricou foarte scurt, lăsînd abdomenul plat să mi se vadă, fără pic de celulită și adidași originali, lucru rar pentru vremea aceea. Dar poate era doar o chestiune de coincidență bizară, rezultată din obligația de a împărți un spațiu închis cu persoane pe care nu le cunoști, lucru destul de riscant pentru un
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-Ești fantastic! Privirea ei adâncă îl făcea să-și piardă mințile. -Ai o piele atât de catifelata!... -Te rog, astâmpără-te, zise Lăură. -Sunt cuminte, răspunse el. -Eu nu, replică ea. Nu vreau să te las. Doar să pun un pic mâna. -Lăură, o cauți cu lamânarea, glumi el pe seama neastâmpărului ei. -De ce? -Iar o s-o pățești! Se mai uita o clipă în ochii lui și-i spuse: -Închide ochii! Simți că ea se ridică ușor, așezându-se iarăși
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
lucruri pe care nu le gândeai, zise el. -Dar pe care inima mea vrea cu orice preț să ți le spună. -Simt că societatea românească s-a schimbat mult însă, după Revoluție, devenind oarbă, avida după bani, egoistă și un pic tristă. Asta e tot ceea ce văd eu acuma. Și singurii care ar putea să schimbe ceva sunt tinerii, dar ei nu fac decât să fugă în Occident. Refuză să facă concesii țării lor, să “se jertfească” pentru ea. Nu numai
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
respectiv, de cultura, experiența și felul său de a fi și 2. de natura relațiilor dintre cele două părți (țări), de regimurile lor politice, de alianțele din care fac parte. În ce mă privește, la început mi-a fost un pic mai greu, nu pentru că reprezentam România țară ostilă regimului politic de acolo, ca multe altele de altfel -, ci pentru că un an mai înainte, în calitate de Raportor Special al Consiliului Europei pentru Bielorusia, făcusem o "anchetă" la Minsk (împreună cu un coleg din
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]