13,119 matches
-
alte organisme marine, care umpleau mările tropicale Tortoniană și Sarmatică acum 10 - 20 milioane de ani. Stîncile Prutului sunt concentrate pe o suprafață restrânsă, în bazinele râurilor mici Larga, Vilia, Lopatnicul, Draghiștea, Racovățul, Ciuhurul și Camenca care se varsă în porțiunea Prutului de Mijloc. Deși fragmentate puternic în mai multe locuri, lanțurile de recife se mai prezintă și astăzi ca o structură unitară ce se întinde pe o distanță de aproape 200 km. Deci, dacă ar fi să le localizăm, stîncile
Toltrele Prutului () [Corola-website/Science/306680_a_308009]
-
central este un zid protector la o distanță de 2,5 m, închizând o curte mică de refugiu. Zidul înconjurător are lungimea de 28 m, cu intrare doar din partea de vest. Șanțul cetății situat în fața curții exterioare avea în unele porțiuni adâncimea de 10 m și o lățime de 14 m dar pe unele porțiuni a fost mai puțin abrupt. Tunelurile subterane au înălțime de 1,9 m și o lățime la bază de 1,8 m. Porțile cetății sunt patru
Cetatea Șiriei () [Corola-website/Science/306690_a_308019]
-
curte mică de refugiu. Zidul înconjurător are lungimea de 28 m, cu intrare doar din partea de vest. Șanțul cetății situat în fața curții exterioare avea în unele porțiuni adâncimea de 10 m și o lățime de 14 m dar pe unele porțiuni a fost mai puțin abrupt. Tunelurile subterane au înălțime de 1,9 m și o lățime la bază de 1,8 m. Porțile cetății sunt patru la număr. Poarta principală pe latura nord-est de 2,9 m la bază dispunând
Cetatea Șiriei () [Corola-website/Science/306690_a_308019]
-
suprapuse peste peisajul vulcanic al vârfurilor Tiede și Malpaís de Gűímar, Crestele Giganților (Acantilados de Los Gigantes) cu ale lui prăpastii verticale, urmând zonele semideșertice cu plante rezistente la secetă și căldura. De asemenea, plajele naturale, precum El Medano (cu porțiuni protejate că Montaña Roja și Montaña Pelada), văile cu floră tropicală și subtropicala, pădurile de dafin, cheile adânci și abrupte la Anaga și Teno întregesc acest peisaj unic. Din principalele structuri din Tenerife, înălțimile centrale cu complexul Tiede-Pico Viejo și
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
parte inițial din incinta Bisericii „Sf. Neculai Domnesc”, construită de Ștefan cel Mare în perioada 1491-1492. Ea era inclusă în zidul de incintă de pe latura nordică al acestui lăcaș de cult. Zidul de incintă se mai păstrează astăzi doar pe porțiunea de sud-est (în fața Hotelului Moldova) și în peretele acestei clădiri. este cunoscută și sub numele de „casa cu arcade”, datorită porticului înalt, cu cinci arcade. Cercetătorii istorici au emis opinii diferite cu privire la perioada în care a fost construită această clădire
Casa Dosoftei () [Corola-website/Science/306825_a_308154]
-
că obiectele ce zboară la o distanta mai mică de 100 m nu sunt detectate de către radar. "Lipsa reflexiei" sau mai bine zis lipsa unei unde reflectate care să poată fi captată de către radar este un fenomen caracteristic corpurilor fără porțiuni rotunjite. Acest fapt a fost exploatat de către fabricanții avioanelor cu tehnologie "stealth", care pe lângă dotarea lor cu un strat absorbant de microunde, le-au creat având la bază o arhitectură numai cu unghiuri și suprafețe plane. Astfel, posibilitatea ca o
RADAR () [Corola-website/Science/306821_a_308150]
-
sud de biserică, paralel cu strada Mircea cel Bătrân, între biserică si curțile caselor învecinate (nr. 2-4), având un bastion trapezoidal de colț (vezi poza anexată). Pe partea externă a acestui zid se mai păstrează inscripția 1608, anul refacerii acestei porțiuni de zid (pe vremea principelui Gabriel Báthory, 1608-1613). De asemenea, există urme de zid in curțile unor case din Piața Republicii, nu departe de strada Mircea cel Bătrân (greu accesibile). Ruinele acestei fortificații medievale sunt înscrise pe lista monumentelor istorice
Ruinele fortificației medievale din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306928_a_308257]
-
feroviare sunt prezente pe sectorul Drobeta-Turnu Severin-Orșova-Topleț, care se desfășoară în sectorul Gura Văii-Orșova pe o singură linie electrificată, pe care s-au construit numeroase tuneluri și viaducte din cauza reliefului accidentat. Principalele căi de transport rutier de pe teritoriul parcului sunt porțiunea din drumul E70 între Drobeta Turnu-Severin-Orșova-Topleț, precum și DN57 - drum modernizat, Orșova-Moldova Veche-Pojejena-Oravița, construit în lungul Dunării și care reprezintă principala cale de acces în mai multe localități ale Parcului Natural Porțile de Fier. De la Moldova Veche pornește un drum modernizat
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
de către fluid, de jos în sus, cu o forță egală cu greutatea volumului de fluid dislocat de către corp". Această forță se numește forță arhimedică sau forță lui Arhimede. Presiunea aplicată unui fluid închis se transmite cu aceeași intensitate până la fiecare porțiune de fluid și până la pereții vasului respectiv. Conform principiului lui Le Châtelier, principiul deplasării echilibrului chimic, dacă se modifică unul din factorii care influențează echilibrul chimic, sistemul se deplasează spre o noua poziție de echilibru, în sensul care se opune
Principiu () [Corola-website/Science/307800_a_309129]
-
Teritoriul Illinois, conform originalului, [The] Illinois Territory, a fost un teritoriu istoric organizat al Statelor Unite ale Americii, fondat la 1 martie 1809. Ulterior, după acceptarea în Uniune ca stat, sub numele omonim de [The] State of Illinois, a unei porțiuni a acestuia, la 3 decembrie 1818, Teritoriul a fost dezmembrat și a încetat să existe ca entitate juridică și administrativă. Zona care a devenit teritoriul statului Illinois fusese anterior cunoscută sub numele de Illinois Country, fiind sub control francez, inițial
Illinois (teritoriu SUA) () [Corola-website/Science/307819_a_309148]
-
Commenwealth of Virginia" a renunțat în întregime la toate pretențiile sale teritoriale, care erau situate la nord de Ohio River, pentru a putea satisface nevoile de teren ale statelor care au început să apară după Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii. Porțiunea care urma să devină Illinois Territory era o parte a mult mai extinsului "Teritoriu de Nord-Vest" (în original, Northwest Territory), care s-a aflat la maxima sa extindere între 13 iulie 1787 și 4 iulie 1800, când Indiana Territory a
Illinois (teritoriu SUA) () [Corola-website/Science/307819_a_309148]
-
cereri reale ale locuitorilor zonelor extrem vestice ale teritoriului cărora le era aproape imposibil să participe la problemele teritoriale datorită distanțelor enorme de străbătut. Teritoriul Illinois includea la început zone extinse din ceea ce urmau să devină statele Uniunii Illinois, Wisconsin, porțiunea estică a statului Minnesota și porțiunea vestică a așa numitei Upper Peninsula a statului Michigan. În perioada premergătoare aderării Illinois-ului la Uniune, partea rămasă a teritoriului a fost atașată "Teritoriului Michigan" (în original, Michigan Territory) și, ca atare, a încetat
Illinois (teritoriu SUA) () [Corola-website/Science/307819_a_309148]
-
vestice ale teritoriului cărora le era aproape imposibil să participe la problemele teritoriale datorită distanțelor enorme de străbătut. Teritoriul Illinois includea la început zone extinse din ceea ce urmau să devină statele Uniunii Illinois, Wisconsin, porțiunea estică a statului Minnesota și porțiunea vestică a așa numitei Upper Peninsula a statului Michigan. În perioada premergătoare aderării Illinois-ului la Uniune, partea rămasă a teritoriului a fost atașată "Teritoriului Michigan" (în original, Michigan Territory) și, ca atare, a încetat să mai existe sub numele de
Illinois (teritoriu SUA) () [Corola-website/Science/307819_a_309148]
-
pământ și s-a mutat la Sân Antonio în august 1821 urmat de fiul său, Stephen F. Austin. Tot în 1821, Texas a devenit parte a republicii independente a Mexicului, pentru ca in 1824 să fie devină administrativ partea nordică a porțiunii cunoscută sub numele de Coahuila y Tejas. Începând cu ianuarie 1823, Stephen F. Austin a început crearea unor colonii de familii de anglo-americani de-a lungul a Brazos River, având aprobarea guvernatorului mexican de atunci, Antonio María Martínez. Totodată, din ce in ce mai
Listă de state ale SUA care nu au fost niciodată teritorii () [Corola-website/Science/307821_a_309150]
-
o clădire modernă cu etaj care are rolul de a adăposti chiliile monahilor, bucătăria și trapeza. Mult timp, drumul de acces la mănăstire era un drum de pământ, nemodernizat, dar în vara anului 2003, el a fost asfaltat pe o porțiune de circa 3 kilometri. Hramul Mănăstirii Hlincea este sărbătoarea Sf. Gheorghe, prăznuită în fiecare an la data de 23 aprilie. Biserica Mănăstirii Hlincea impune prin proporțiile sale armonioase. Ea se înalță în mijlocul unei incinte spațioase, în formă de patrulater (cu
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
echipă din Italia, Germania și Spania nu a participat în Turul Franței. Henri Desgrange a plănuit organizarea unui Tur în anul 1940, după ce războiul începuse, dar înainte ca Franța să fie invadată. Traseul, aprobat de autoritățile militare, includea parcurgerea unei porțiuni de-a lungul Liniei Maginot. Echipele urmau a fi alcătuite din militari recrutați din unitățile militare din Franța, inclusiv britanici. Ele ar fi fost coordonate de jurnalistul Bill Mills. Dar planurile au fost date peste cap de invazia germanilor, iar
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Topografia (în greacă: "τόπος", topos - loc, "γραφία", grafie - scriere ) este o ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni a scoarței Pământului, cu determinarea poziției elementelor scoarței terestre pe suprafețe mici (considerate plane), precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafețelor măsurate, în scopul întocmirii de hărți și planuri. Începuturile măsurătorilor terestre în România pot fi localizate începând
Topografie () [Corola-website/Science/307884_a_309213]
-
lungul trotuarului, pe partea străzii Dr.I.Rațiu cu case cu numere cu soț, până la moara Fischer, apoi apa se varsă în Valea Racilor. Lățimea canalului era de circa 1,5 - 2 m, adâncimea de cca 1 m. După Balázs Orbán porțiunea străzii Dr.I.Rațiu dintre str.Bicazului și str.Mircea cel Bătrân se numea în a doua jumătate a secolului al XIX-lea "Varga-utca" (""Ulița Tăbăcarilor""), aici locuind mulți tăbăcari. Pentru acești tăbăcari, ca și pentru cele 2 mori de apă
Râul Valea Racilor, Arieș () [Corola-website/Science/307889_a_309218]
-
de construcție provin din rezervația paleontologică Repedea aflată în apropiere, fiind calcare sarmatice sfărâmicioase, de slabă calitate. Rezistența scăzută la intemperii a acestor materiale a făcut ca zidul să se ruineze în timp, el fiind refăcut între anii 1985-1987 pe porțiunile căzute. Zidul era susținut de contraforturi pe toate laturile, dar în prezent s-au mai păstrat doar două dintre acestea pe latura de vest a incintei. Pentru mărirea rezistenței zidăriei s-au introdus în zid bârne groase de stejar. Mănăstirea
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
bazei craniului și a bolții (calvariei) acestuia și a plafonului rinofaringelui. Este un os plat și recurbat cu formă romboidală neregulată. El este străbătut de o gaură largă - gaura occipitală mare (Foramen occipitale magnum) în jurul căreia se dispun cele patru porțiuni ale osului: porțiunea bazilară (Pars basilaris), situată înaintea găurii occipitale, solzul occipitalului (Squama occipitalis) situat înapoia găurii occipitale, două porțiuni laterale (Pars lateralis) situate lateral. Osul occipital are 2 fețe (exocraniană și endocraniană), 4 margini (două superioare și două inferioare
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
a bolții (calvariei) acestuia și a plafonului rinofaringelui. Este un os plat și recurbat cu formă romboidală neregulată. El este străbătut de o gaură largă - gaura occipitală mare (Foramen occipitale magnum) în jurul căreia se dispun cele patru porțiuni ale osului: porțiunea bazilară (Pars basilaris), situată înaintea găurii occipitale, solzul occipitalului (Squama occipitalis) situat înapoia găurii occipitale, două porțiuni laterale (Pars lateralis) situate lateral. Osul occipital are 2 fețe (exocraniană și endocraniană), 4 margini (două superioare și două inferioare) și 4 unghiuri
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
neregulată. El este străbătut de o gaură largă - gaura occipitală mare (Foramen occipitale magnum) în jurul căreia se dispun cele patru porțiuni ale osului: porțiunea bazilară (Pars basilaris), situată înaintea găurii occipitale, solzul occipitalului (Squama occipitalis) situat înapoia găurii occipitale, două porțiuni laterale (Pars lateralis) situate lateral. Osul occipital are 2 fețe (exocraniană și endocraniană), 4 margini (două superioare și două inferioare) și 4 unghiuri (superior, anterior și 2 unghiuri laterale). Se articulează cu oasele sfenoid, temporale și parietale, atlas. Osul parietal
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
osul incisiv ("Os incisivum"). Uneori, cele două părți pot fi separate prin sutura incisivă ("Sutura incisiva") sau pot fi complet izolate (cheiloschizis sau buza de iepure). Osul palatin ("Os palatinum") sau palatinul este un os pereche a viscerocraniului, situat în porțiunea posterioară a cavității nazale între maxilă și procesul pterigoid al osului sfenoid. Are o formă în "L", fiind alcătuit dintr-o lamă orizontală ("Lamina horisontalis") și o lamă verticală sau perpendiculară ("Lamina perpendicularis"), unite între ele în unghi drept. De
Craniu () [Corola-website/Science/308354_a_309683]
-
continentele erau unite într-o masă de pământ uriașă numită Pangaea. Totuși, adâncimea coastelor era destul de mare, ceea ce probabil a dus la dispariția multor specii marine. Toate masele majore de pământ erau unite într-un supercontinent denumit Pangaea, cu excepția unor porțiuni din Asia de Est. Deoarece Pangaea era atât de întinsă, condițiile climatice variau foarte mult. Încă din carbonifer, în sud se crease o calotă glaciară, însă la tropice și spre nord continentul era dominat de călduri ce au provocat un
Permian () [Corola-website/Science/308377_a_309706]
-
O piesă romană, pe care, poate, a fost adăugat ulterior un motiv creștin, se află incastrată în zidul casei din strada Avram Iancu nr.3 din Turda (casa a fost demolată în anii 90 ai secolului al XX-lea, dar porțiunea de zid cu această piesă s-a menținut până astăzi). Este vorba de un capac de sarcofag roman sau de un acoperiș de „aedicula” . Pe latura lungă ar fi existat capul „Medusei” , între doi delfini și alte motive decorative. In
Presupusele vestigii paleocreștine de la Turda () [Corola-website/Science/307361_a_308690]