12,184 matches
-
mai intensă, faptul că nu negocierea tipică pentru "revoluțiile de catifea" -, ci, dimpotrivă, violența a dus la o simplă redistribuire a puterii în interiorul aceleiași elite politice care inițiase și realizase reprimarea însângerată a revoltei anticomuniste, faptul, în fine, că această revoltă a fost instrumentalizată exact de cei care au încercat inițial să o înăbușe aceste fapte contrazic orice logică tradițională a răsturnărilor politice. Masele revoltate din 16-21 decembrie înfățișau la Timișoara ca și la București, la Arad sau la Cluj, la
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
atunci responsabilitatea eliminării unui regim care se dovedise criminal asupra victimelor înseși ale acestei crime (așteptând, în subsidiar, "ajutorul frățesc" al URSS, fără să se sinchisească de consecințele previzibile ale acestei intervenții pentru România). Dar, după nesperata victorie a acestei revolte fără lider, aceeași nomenclatură a ieșit din expectativa prudentă în care se refugiase și s-a grăbit să se proclame tocmai drept lider al noului regim, erou fără glorie al revoluției "de mâna a doua" pe care a înscenat-o
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de a rupe orice legătură cu comunismul și de a regăsi, pe cât posibil, vechiul cadru al democrației parlamentare antebelice și al unei societăți burgheze, mai mult sau mai puțin modernizate. În România acea Românie care își cucerise libertatea printr-o revoltă populară reprimată în sânge -, prăbușirea regimului lui Ceaușescu nu a adus cu sine o soluție de continuitate clară și radicală și nu a deschis o perspectivă lipsită de echivoc pentru viitorul societății românești. Ștergând cu buretele sloganul revoluției, "Jos comunismul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
izbitor, încât decizia FSN de a renunța la fațada pe care o arborase inițial, de gestionar neutru al statului, cu un mandat limitat de data alegerilor, și de a asuma calitatea de forță politică încă de pe acum dominantă a provocat revolta deschisă a unei mari părți din opinia publică care aspira la o adevărată democratizare a țării. Imediat după anunțarea participării FSN la alegeri, câteva din personalitățile autentic disidente care fuseseră decorativ cooptate în CFSN, în frunte cu Doina Cornea și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
segmentele conservatoare ale societății regăsesc în memoria lor latentă teme pe care educația elementară din anii copilăriei le sădise mai durabil decât se putea imagina: poncife și falsuri propagandistice despre "partidele burgheze" care spoliaseră poporul și înăbușiseră, invariabil "în sânge", revolta maselor. Un caz clasic este cel al mitologiei referitoare la răscoala din 1907: imaginea dramatică inventată de Zaharia Stancu în romanul Desculț intens studiat la școală -, în episodul, absolut fictiv, al țăranilor care culeg via cu botniță, se bucură de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ales tineri, se adună în Piață, seară de seară, un mare număr de adulți, "piața" devenind un mare ritual recuperator: generația care lipsise, în genere, la 21 decembrie participa acum din plin la repunerea în scenă a actului fondator al revoltei anticomuniste 67. Această recuperare simbolică a participării a avut o funcție eliberatoare și deculpabilizantă, revelându-se ca ritual eficace, solidarizant și productiv. Un spațiu devenit simbolic cel al "zonei libere de (neo) comunism" -, un timp anume cel al înserării, liber
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
eficace, solidarizant și productiv. Un spațiu devenit simbolic cel al "zonei libere de (neo) comunism" -, un timp anume cel al înserării, liber de obligațiile cotidiene consolidează recuperarea libertăților cetățenești libertatea cuvântului, libertatea credinței, libertatea presei, libertatea opțiunii politice și redimensionează revolta din decembrie, care a devenit astfel abia retroactiv o revoluție în sensul deplin al cuvântului. Generația adultă a recuperat atunci sensul propriei sale forțe de actor, și nu de victimă a istoriei 68. Un ritm aparte scandează timpul celor 50
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se declara că "Alianța Civică nu așteaptă legitimitate din partea nimănui, dimpotrivă, ea este cea care conferă legitimitate. Și nu o conferă decât celor cărora le suntstrăine minciuna, ura, corupția și violența". Aceste fraze finale trimiteau la sentimentul larg răspândit de revoltă față de regimul Iliescu, pe care textul nu-l ataca direct, dar pe care subtextul documentului îl indica, în continuarea "celor 45 de ani de comunism", drept marele responsabil pentru criza societății românești. În ciuda tonului moderat și aluziv, AC e percepută
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
mobilizare excepțională de trupe, gata să intervină pentru reprimarea unei manifestații de stradă, în timp ce presa pro-FSN publica articole denunțătoare și apeluri incendiare contra "forțelor antinaționale care urmăreau destabilizarea țării". Singurul rezultat al acestor bătălii în mare măsură imaginare a fost revolta crescândă a opozanților regimului Iliescu, a cărui capacitate și apetit pentru represiune erau în mod firesc absolutizate. Majoritatea inițiatorilor Alianței Civice și-a asumat neîncrederea societății față de partidele politice și față de lupta pentru putere politică, interiorizând fără mari ezitări imaginarul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dar aliată a Germaniei în cel de-al doilea, invadată de Armata Roșie în pofida unui armistițiu unilateral declarat la 23 august 1944, România a devenit din 1947 unul dintre statele zise de "democrație populară" aparținând lagărului sovietic, și numai o revoltă sângeroasă a pus capăt, la sfârșitul lui decembrie 1989, acestui regim totalitar, agravat de dictatura personală a lui Nicolae Ceaușescu. Tema "decalajului istoric" al României față de vecinii săi din Europa e declinată de-a lungul întregii sale istorii. Elanul de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
forța poate mai mult decât în alte părți. Paradoxal, sfârșitul însângerat al regimului lui Ceaușescu, de la care ne-am fi așteptat să radicalizeze prăbușirea comunismului național, a sfârșit prin a-i legitima moștenitorii direcți, care au profitat de confuzia unei revolte populare pentru a o confisca prin tiranicid și printr-o înscenare televizată a revoluției, un spectacol ucigător în care și-au rezervat rolul principal și statutul de simbol. Pornind de aici, ei și-au apropriat statul, au strivit cât au
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nu izbutesc să calmeze durabil spiritele (stenogramele Arhivele Militare, fond Cabinetul Ministrului, dosar 32/1990, file 10-90 au fost publicate de Cezar Mâță, în Istorie și societate, vol. III, București, Editura Mica Valahie, 2006, p. 589 si urm). O nouă revoltă a ofițerilor care constituiseră Comitetul pentru Democratizarea Armatei, CADA, duce la înlocuirea lui Militaru, la 16 februarie 1990, cu V.A. Stănculescu. Acesta își trece din nou în rezervă pe cei suspectați de relații cu GRU, dar Iliescu îi cooptează
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
London, Upton Sinclair și Maxim Gorki. Tot atunci, recenza elogios volumul de versuri al lui D. Th. Neculuță. La I. L. Caragiale, detecta un aparent scepticism și „un feroce egoism de artist”, blamabile în sine, dar existența, în profunzime, a unei revolte perpetue și a geniului reprezintă un argument de autoritate. În forul intim, C. avea un orizont mult mai larg. Un personaj al său, căruia îi împrumută mult din propria-i biografie, închină un adevărat cult marilor poeți, de la Leopardi la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
minore. Mituri: 1. mitul etnogenei; 4. mitul marii călătorii (=moartea); 2. mitul pastoral; 5. etc. 3. mitul erotic; Teme, motive: 1. comuniunea om Ț natură; 8. dorul; 2. jertfa pentru creație; 9. jalea; 3. moartea; 10. înstrăinarea; 4. viața; 11. revolta; 5. iubirea; 12. ireversibilitatea timpului; 6. binele; 13. aparența înșelătoare; 7. răul; 14. etc. Alte obiective; de urmărit: 1. interferența literaturii populare cu cea cultă (autori consacrați care au scris basme, legende, balade, doine etc.); 2. corespondența cu literatura cultă
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
care aici există un cult, se răsfrânge epigonic. La rândul lor, prozatorii „decupează” din realitate fapte diverse, întâmplări ieșite din comun. Nuvelele și schițele publicate sunt populate de oameni roși de mizerie, suferințe și vicii, văzuți cu milă, duioșie, exasperare, revoltă, ca victime ale unei societăți imorale. Teza, atitudinea moralizatoare, justițiară ocupă prim-planul acestor scrieri, în cele din urmă niște naive literaturizări. Primele schițe ale lui C. Mille (în C. apar, sub titlul Spovedania unui om nou, și capitole din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
natură senină ori agitată (Spre Vârful cu Dor, Pe Marea Neagră, Amiază de vară), scene de șăgălnicie juvenilă (Stăpâni, Prin livadă, Dor, La coasă-n zori) ori desfășurări epice în cadru rustic (Drică, Muan) lasă loc uneori accentelor de amărăciune și revoltă în fața nedreptății sociale (La prașilă, Pomenire). Pretutindeni apare în cele din urmă schelăria greoaie a unei cugetări ce glosează pe tema divinității, a idealului, a sensului vieții etc. Pătrunderea nu îi lipsește lui N. și nici cultura, destul de bogată, încât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288371_a_289700]
-
Virgil Tănase semnează Matei Pavel Haiducu (Am refuzat să ucid, 1/1988-26/1989). Se publică poezii de Mihai Eminescu, V. Voiculescu, Lucian Blaga, Ștefan Baciu, St. O. Iosif, George Alexe, George Astaloș, Mihai Ursachi, George Băjenaru, proză de George Băjenaru (Revolta unui cimitir, Elefanții roșii), Silvia Cinca (fragment din romanul Homo Spiritus), Dan Costescu (Noaptea cea mai lungă, Unde ești, Mirela?), Paul Goma (Culoarea curcubeului), Pavel Chihaia (Cearta sufletului cu trupul, fragment de roman), Dan Platon, Paul G. Teodorescu ș.a.; memorialistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287883_a_289212]
-
negativă" -, care desemnează încălcarea standardelor normative, a regulilor de conduită și a mijloacelor legitime de atingere a scopurilor sociale care generează comportamentul deviant și, (2) un sens larg "devianța pozitivă" -, care reprezintă transgresiunea normelor și valorilor unui grup, evaziunea sau revolta împotriva lor, tendința de a le schimba, care generează comportamente inovatoare sau revoluționare. În acest al doilea sens, devianța constituie o încercare de a face lucrurile altfel decât în mod tradițional sau a schimba ordinea socială recunoscută. Putem spune, în
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
manualele din epoca național-comunismului mușamalizează relațiile antagoniste dintre cele două popoare hărăzite istoric a alcătui poporul român. Excluderea slavică din etnogenia românească conduce la reinstaurarea paradigmei xenopoliene a daco-romanismului. După "maximalismul slav" concretizat în prima fază, antinațională, a socialismului românesc, "revolta fondului nostru nelatin" a exploatat filonul traco-dac îngropat în "adâncimile oarecum metafizice ale sufletului românesc" (Blaga, 1921, p. 181). Continuitatea. Constantă a conștiinței istorice românești, teza continuității poporului român pe teritoriul actual al României este consolidată ca pilon de susținere
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
asupririi sociale și naționale" (Daicoviciu et al., 1984, p. 217). Antagonismul clasial între țărani și nobili este îmbogățit prin adăugarea antagonismului etnic dintre români și maghiari. Semantica pur clasială a conflictului este astfel combinată cu semantica națională, ceea ce face ca revolta țărănească să fie redefinită ca răscoală social-națională. Vom decela în continuare procesul de naționalizare serială care cuprinde revoluțiile din 1821, respectiv 1848, războiul de independență din 1877-1878 și "insurgența națională" din 23 august 1944 care a dus la eliberarea țării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ianuarie 1999 condusă de același "luceafăr al huilei" Miron Cozma, de data aceasta în colaborare cu "tribunul neamului românesc" Corneliu Vadim Tudor. Liderul minerilor deținea și calitatea de vicepreședinte al Partidului România Mare (PRM) condus de Vadim, ceea ce a conferit revoltei ortacilor trăsăturile unei tentative de lovituri de stat. Porniți în cea de-a cincea lor incursiune asupra Bucureștiului, minerii au spulberat forțele de ordine la bătălia de la Costești. A urmat apoi umilitoare Pace de la Cozia (22-23 ianuarie 1999), pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
postcomunistă continuă să releve valențe duale sub forma luptei populare de eliberare socială desfășurată în paralel cu lupta politică de eliberare națională. Cele două valențe (socială și națională) ale discursului despre independență sunt ipostaziate în succesiunea de răscoale țărănești și revolte populare care interpunctează trecutul social românesc, respectiv în luptele seculare de neatârnare statală încununate cu Războiul de Independență din 1877-1878. Din luptele de eliberare socială sunt eliminate cu desăvârșire, printr-o operație de extirpare discursivă de precizie chirurgicală, orice referință
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
istoric Societatea românească a ieșit din captivitatea totalitară a regimului comunist pe calea de foc a violenței ce a irumpt în miezul evenimentelor din decembrie 1989. Învolburate încă în mister, evenimentele din decembrie 1989 par a sugera filmul transformării unei revolte spontane asupra unei chestiuni minore (evacuarea pastorului László Tőkés din casa parohială în care locuia în Timișoara), care, magnetizând nemulțumirile populare latente, a evoluat rapid înspre o revoluție anticomunistă (Siani-Davies, 2006). În ciuda puseului de violență (cauzat în mare măsură de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aprobată de Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor. Baltiiski, N. (1945). Despre patriotism. Scânteia, Anul 2, Nr. 253, 254 și 255 din 18, 20 și 21 iunie 1945. Bărnuțiu, S. (1870). Pedagogi'a. Iasi: Tipariulu Tribunei Române. Blaga, L. (1921). Revolta fondului nostru nelatin. Gândirea, Anul I, numărul 10, 15 septembrie, 181-182. Blaga, L. (1969). Trilogia culturii. București: Editura pentru Literatură Universală. Bogdan, I. (1894). Însemnătatea studiilor slave pentru romînĭ. Bucureștĭ: Editura Librăriei Socecŭ & Comp. Bogdan, I. (1904). Cîteva cuvinte despre
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Personajul feminin își instituie propriile legi de guvernare în căsnicie, un fel de lex non scripta, care au ca izvor preceptele biblice, interpretate însă într-o manieră personală.287 Este o primă manifestare a nesupunerii față de dogmele eclesiastice, undă de revoltă chiar, emancipare (trebuie să ținem cont și de contextul istoric al redactării operei, sfârșitul Evului Mediu este străbătut de numeroase proteste și mișcări 282 David Williams, op. cit., pp. 53-100 passim. 283 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 278. 284 Ibidem, p. 279
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]