15,319 matches
-
un suport. În această situație, există două reguli stabilite pentru realizarea unui progres multiplu (divers): progresele trebuie să fie în număr limitat., iar cele utilizate vor trebui să fie cât mai asemănătoare jocului de volei. Progresele sunt un principiu aproape sacru în educația fizică și aproape la fel de important în timpul antrenamentului. Pasarea mingii din poziția culcat dorsal nu este similară jocului de volei. Dacă jucătorii învață să ridice mingea, primul lucru pe care trebuie să-l facă este să ridice mingea; dacă
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
excelență fuziunea istorică a spiritului transcendent cu geniul omenesc și ne ajută să înțelegem mai bine poziția religiei față de cultură. Se poate vorbi în creștinism de o divinizare a culturii? Aparențele ar putea să ne înșele, de vreme ce există o arhitectură sacră, o muzică sacră, o înțelepciune sacră, o știință sacră; și chiar vasele și odoarele cultice sunt sacre. Dar aceste multiple forme sacrale ale culturii, care participă la cult, nu trebuie să ne inducă în eroare. Care este sâmburele cultului? E
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a spiritului transcendent cu geniul omenesc și ne ajută să înțelegem mai bine poziția religiei față de cultură. Se poate vorbi în creștinism de o divinizare a culturii? Aparențele ar putea să ne înșele, de vreme ce există o arhitectură sacră, o muzică sacră, o înțelepciune sacră, o știință sacră; și chiar vasele și odoarele cultice sunt sacre. Dar aceste multiple forme sacrale ale culturii, care participă la cult, nu trebuie să ne inducă în eroare. Care este sâmburele cultului? E unirea sufletului cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu geniul omenesc și ne ajută să înțelegem mai bine poziția religiei față de cultură. Se poate vorbi în creștinism de o divinizare a culturii? Aparențele ar putea să ne înșele, de vreme ce există o arhitectură sacră, o muzică sacră, o înțelepciune sacră, o știință sacră; și chiar vasele și odoarele cultice sunt sacre. Dar aceste multiple forme sacrale ale culturii, care participă la cult, nu trebuie să ne inducă în eroare. Care este sâmburele cultului? E unirea sufletului cu Dumnezeu. Liturghia culminează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și ne ajută să înțelegem mai bine poziția religiei față de cultură. Se poate vorbi în creștinism de o divinizare a culturii? Aparențele ar putea să ne înșele, de vreme ce există o arhitectură sacră, o muzică sacră, o înțelepciune sacră, o știință sacră; și chiar vasele și odoarele cultice sunt sacre. Dar aceste multiple forme sacrale ale culturii, care participă la cult, nu trebuie să ne inducă în eroare. Care este sâmburele cultului? E unirea sufletului cu Dumnezeu. Liturghia culminează în euharistie, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
religiei față de cultură. Se poate vorbi în creștinism de o divinizare a culturii? Aparențele ar putea să ne înșele, de vreme ce există o arhitectură sacră, o muzică sacră, o înțelepciune sacră, o știință sacră; și chiar vasele și odoarele cultice sunt sacre. Dar aceste multiple forme sacrale ale culturii, care participă la cult, nu trebuie să ne inducă în eroare. Care este sâmburele cultului? E unirea sufletului cu Dumnezeu. Liturghia culminează în euharistie, care e împărtășirea cu Hristos, adică taina prin care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de ivoriu, lemn și alte materii, care înfloresc cu o finețe și cu un gust fără pereche felurite obiecte necesare vieții religioase. Din această tradiție a sculpturii miniaturale, decorative, se trage îndeletnicirea acelor călugări, care fac și azi minunate jucării sacre din lemn cioplit. Restricția și nu excluderea în ce privește sculptura se observă și în ce privește muzica socotită în funcția ei cultică. E ocrotită muzica vocală și nu sunt admise instrumentele muzicale, cum sunt admise în catolicism și în protestantism. Din punct de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Geniul etnic aduce elemente noi în sfera culturii creștine. Rusia pravoslavnică s-a proclamat moștenitoarea Bizanțului imperial și Moscova a fost ridicată la prestigiul de a treia Romă, și totuși cultura ei ortodoxă se resimte de specificul etnic în arhitectura sacră, în pictură, în muzică și mai ales în impunătoarea filosofie religioasă, pe care ne-a dat-o. În ciuda catolicismului care e universalist și uniformizant, negrii intrați în Biserica romană nu și pot închipui pe Maica Domnului decât după idealul lor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prooroci despre Hristos. În realitate e vorba de un Apolloniu scriitor, autor de tratate Și probabil nu e altul decât Apolloniu din Tyr, care a scris o carte despre Zenon, filosoful stoic. Prezența acestor înțelepți, prooroci și gâciton în pictura sacră a Bisericii noastre e prezența unor reprezentanți ai marilor neamuri din antichitatea păgână. Prin analogie cu înțelepții și profeții Vechiului Testament, ci sunt înfățișați cu fața întoarsă din veacul mizeriei adamice către Hristosul lumii, a cărui venire pe pământ au
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
despre revelația naturală. Și dacă am stăruit oarecum asupra acestei idei, e pentru că ea ne dă totdeodată justificarea și sensul împrumuturilor, pe care cultura creștină le-a asimilat din cultura păgână. Prezența înțelepților și a poeților antichității în pictura noastră sacră, lămurită prin învățătura despre revelația naturală, definește atitudinea ortodoxiei țâță de cultura veche, dar totdeodată și față de orice lumină naturală a minții omenești, manifestată în arte, în filosofie și în științe, oriunde și oricând. Ar fi absurd să ne închipuim
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ateist reprezintă în forma cea mai violentă negativismul în acțiune. Spiritul diabolic își găsește suprema satisfacție în masacrele revoluționare. Dacă pe planul cultural luptă opunând negația teoretică afirmației, pe plan politic urmărește distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și ruinarea instituțiilor sacre. Față de ateiștii revoluționari, Iulian Apostatul e oarecum scuzabil: el voia să înlocuiască religia cu altă religie, voind să opună creștinismului reîntronarea zeilor în care, poate, credea ca un halucinat. Dar revoluționarii ateiști vor să-l distrugă pentru a-l înlocui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
eclipsă a tradiției noastre artistice? Foarte simplu: prin eclipsa conștiinței ortodoxe a conducerii bisericești din acel timp. Teologia absentând de la obligația de a ține în permanentă actualitate întreaga doctrină a Bisericii, spiritul laic, de împrumut, s-a instalat în formele sacre ale artei. A trebuit să vină Comisia Monumentelor Istorice, organizație în afară de teologie și de Biserică, să descopere sub urâta mască a modernismului înflăcărată și adânca frumusețe a picturii bizantine și s-o pună din nou în valoare. E poate incomod
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
făgașul marii tradiții artistice răsăritene, nu se datorește conștiinței ortodoxe a conducerii bisericești, ci lucrărilor de restaurare, întreprinse de Comisia pomenită. Pornind de la această mare lipsă în învățământul nostru teologic, cu repercusiuni dezastruoase în conștiința conducătoare bisericească și în arta sacră, am propus la întemeierea Facultății de Teologie din Chișinău înființarea unei catedre de teoria și istoria artei creștine. Nădăjduiam că această catedră se va generaliza în învățământul teologic superior pentru a completa știința ortodoxă și pentru a întări conștiința conducătoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din principiu teoreticienii contemporani, se referă îndeosebi la acel frumos și înălțător capitol metafizic al esteticii tradiționale, care se străduia să lămurească filosofic ce este frumosul în sine și care socotea inspirația artistică drept un fenomen sufletesc cu origini oarecum sacre. Estetica modernă a eliminat acest capitol metafizic, găsindu-l nedemn de o metodă științifică. Ea manifestă o ciudată aversiune fața de filosofia frumosului și declarând că el nu se poate defini, sau, chiar dacă s-ar putea, e o trudă inutilă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imanente a artei. Procedeul acestei amputări descrie o linie coborâtoare de la metafizică la fizică, impusă de metoda experimentală care vorbește cu insistență de o fizică a artei. Aceeași atitudine se manifestă față de problema inspirației, despuiată cu totul de prestigiul oarecum sacru, de care se bucura în ochii esteticii tradiționale. Pentru estetica modernă, inspirația nu e decât un fenomen psihologic ca oricare altul, explicabil pe calea mecanismului obișnuit al vieții sufletești. În consecință, geniul, prin care se înțelege forța creatoare de capodopere
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un scop. Iar înjosirea ca scop e ceea ce se numește cu alt termen: perversitate. Spiritul caricatural e spiritul pervers care, contrar umilinței creștine, dezintegrează pe om din ordinea harică a demnității și l doboară mai prejos de celelalte făpturi, în locul sacrelor forme ale vieții religioase, el îi pune în față simulacre cu puterea de a-l iluziona și a-l face să nu vadă neantul către care e dus. Adam nu s-a putut înjosi decât dându-se pradă iluziei că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
licăr de lumină de nicăieri. Nici o ființă, nici o mișcare. Tăcere încremenită ca stâncile, singurătate neagră și pustie. întreaga lume, întreaga viață a murit parcă sub bezna universală. Chiar sufletul poetului parcă a murit și s-a îngropat. Totul e groază sacră și haos cosmic. Suntem la începutul lumii: „Și pământul era fără chip și pustiu, și întuneric era deasupra adâncului, iar duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor”. Bezna și groaza sacră dilată imaginația până la vedenia halucinantă a întocmirii universului: Așa
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a murit și s-a îngropat. Totul e groază sacră și haos cosmic. Suntem la începutul lumii: „Și pământul era fără chip și pustiu, și întuneric era deasupra adâncului, iar duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor”. Bezna și groaza sacră dilată imaginația până la vedenia halucinantă a întocmirii universului: Așa înaintea creării A fost tohu-bohu, socot: Plutea peste-adânc Sevaot, Și, neștiutor al mișcării. Sta haosul tot. Aici, în sălbatica noapte, Cunoști ce e veșnic și sfânt. Ce soli ai vieților sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lume în numele ideologiei libertare a revoluției. Exaltarea amorului liber, divinizarea cocotei în poesie, monopolul înspăimântător al adulterului în roman și în piesele de teatru, nudul libidinos și scenele obscene în plastică, ironizarea caustică și batjocorirea perversă a tot ce e sacru în religie și în patrie, disprețul nimicitor față de țărănime, toate culminând în filosofia demonică a pederastiei, care umple cărțile lui Andre Gide și ale lui Marcel Proust, acestea nu sunt lucruri importate în Franța, ci formidabila microbărie morală crescută din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care o suferă devine brusc din Saul prigonitorul, Pavel apostolul. După această definiție foarte largă, fie că e vorba de o convertire, fie. că e vorba de o chemare profetică sau apostolică, fie că e vorba de înrâurirea unui scriitor sacru sau de o viziune mistică, inspirația are neapărat un caracter dualist: e Dumnezeu care o provoacă și omul care o primește. Să vedem acum o definiție a inspirației artistice. Henri Delacroix ne-o dă în felul următor: „Inspirația e jocul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să spună că artistul, deși e prins cu întreaga personalitate vibrândă în inspirație, are sentimentul că nu el e cauza ei, ci cauza stă într-o putere care îl depășește și e în afară de dânsul. Cum zic Părinții bisericești despre scriitorii sacri ai Bibliei: că sunt flaute prin care cântă Duhul Sfânt, sau cum i se spune poetului Efrem Șirul: harpă a Duhului Sfânt. Romanciera engleză G. Eliot, care nu era totuși o fire mistică, afirmă că în timpul când scria cele mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
inspirația e într-adevăr inconștientul sau inteligența omenească? Credem că la această întrebare se poate răspunde mult mai limpede și mai satisfăcător consultând teoria teologică a inspirației. Inspirația supranaturală, prin care s-a dat omenirii revelația adevărului mântuirii, adică inspirația sacră sub puterea căreia au fost scrise cărțile canonice ale Vechiului și ale Noului Testament, are prin excelență un caracter dualist. Cărțile sfinte sunt rezultatul unei colaborări teandrice, adică al unei colaborări a lui Dumnezeu cu hagiograful. Dacă noi am numit
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dualist. Cărțile sfinte sunt rezultatul unei colaborări teandrice, adică al unei colaborări a lui Dumnezeu cu hagiograful. Dacă noi am numit pe orice creator de cultură adevărată colaboratorul lui Dumnezeu, nimeni altul nu reprezintă acest model în măsura în care îl reprezintă scriitorul sacru, hagiograful biblic. Autorul Bibliei e Dumnezeu, iar hagiograful e colaboratorul său. În ce sens se înțelege această colaborare? Este ea o pierdere totală a conștiinței în extazul inspirației? Este ea o violentare a personalității scriitorului, căruia Dumnezeu îi dictează cuvintele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un autor la altul? în sfârșit, colaborarea teandrică nu trebuie înțeleasă nici în sensul ce i s-a dat în veacul XIX că numai fondul ideologic ar aparține lui Dumnezeu, pe când forma literară ar fi contribuția personală a hagiografului. Inspirația sacră „e o acțiune supranaturală prin care Dumnezeu e în mod real autorul scrierilor canonice, prin mijlocirea omului”(H.Lusseau, op.cit., p.24 ). Dumnezeu e autorul real și principal; omul e autorul mijlocitor sau „instrumentar” cum zic lomiștii. Diferența de stil
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lume ca frumusețe, nu e mai puțin real că revelația lui în Scriptură e înveșmântată într-o formă estetică fără pereche în literatura lumii. Această formă, ea însăși e plăsmuită în văpaia inspirației suprafirești prin colaborarea Duhului Sfânt cu scriitorii sacri. Și dacă filosofii cu fruntea nebotezată recunosc și recomandă imensa ei putere de fecundație asupra spiritului artistic al omenirii, cu atât mai mult se impune pătrunderea și propagarea frumuseții biblice de către misionarii calificați ai Domnului Iisus Hristos. Sunt multe cauze
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]