11,783 matches
-
numele de "universalitatea" interacției nucleare slabe. În colaborare cu Hanna și Kirkwood, Pontecorvo a elaborat în 1949 un contor proporțional cu amplificare puternică, bazat pe o tehnică nouă. Contoare de acest tip au avut un rol determinant în detectarea neutrinilor solari în deceniile următoare, în experimentele Homestake, GALLEX și SAGE. Către sfârșitul deceniului 1940, se știa că miuonul are o viață medie de 2,2 μs dar mecanismul dezintegrării sale era necunoscut, cu excepția faptului că era emisă o particulă încărcată electric
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
în anul 2000.) Pontecorvo a explorat consecințele acestei descoperiri și a reafirmat că: „Dacă sarcina leptonică nu e un număr cuantic conservat exact și masa neutrinului e diferită de zero, [...] oscilații devin posibile în fasciculele de neutrini.” Concluzia cu privire la neutrinii solari era totodată o predicție: „Din punct de vedere observațional obiectul ideal este Soarele [...] Singurul efect la suprafața Pământului ar fi că fluxul observabil de neutrini solari trebuie să fie de două ori mai mic decât fluxul total (activ și steril
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
e diferită de zero, [...] oscilații devin posibile în fasciculele de neutrini.” Concluzia cu privire la neutrinii solari era totodată o predicție: „Din punct de vedere observațional obiectul ideal este Soarele [...] Singurul efect la suprafața Pământului ar fi că fluxul observabil de neutrini solari trebuie să fie de două ori mai mic decât fluxul total (activ și steril) de neutrini.” Odată cu primele rezultate din experimentul Homestake (1970), a apărut „problema neutrinilor solari”: fluxul de neutrini era de circa 2-3 ori mai mic decât fluxul
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
Singurul efect la suprafața Pământului ar fi că fluxul observabil de neutrini solari trebuie să fie de două ori mai mic decât fluxul total (activ și steril) de neutrini.” Odată cu primele rezultate din experimentul Homestake (1970), a apărut „problema neutrinilor solari”: fluxul de neutrini era de circa 2-3 ori mai mic decât fluxul prezis de modelul solar standard - așa cum anticipase Pontecorvo. O teorie fenomenologică a maselor, amestecurilor de stări și oscilațiilor neutrinilor a fost elaborată de Pontecorvo în colaborare cu V.
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
de două ori mai mic decât fluxul total (activ și steril) de neutrini.” Odată cu primele rezultate din experimentul Homestake (1970), a apărut „problema neutrinilor solari”: fluxul de neutrini era de circa 2-3 ori mai mic decât fluxul prezis de modelul solar standard - așa cum anticipase Pontecorvo. O teorie fenomenologică a maselor, amestecurilor de stări și oscilațiilor neutrinilor a fost elaborată de Pontecorvo în colaborare cu V. Gribov (1969) și S.M. Bilenki (1975-1987).
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
La 26 septembrie 1782 a fost sfințită și a primit hramul „Sfinta Treime". În biserică este montată o orgă cu marca Angster (1895), având două manuale și 16 registre. Aceasta a fost realizată la Pécs de "Angster Jozsef". Două ceasuri solare care arată orele de la 8 la 15 se află în curtea interioară. Începând din 1747 a funcționat și o școală pe lângă mănăstire.
Biserica Franciscană din Făgăraș () [Corola-website/Science/335731_a_337060]
-
autoritățile de la Sofia și-au asumat atingerea unei ponderi de 16% a energiei verzi în totalul consumului de electricitate din anul 2020. Capacitatea parcurilor eoliene a urcat de la 103 MW în 2008 la 336 MW în 2010, iar a celor solare de la 1,4 MW în 2008 la 10 MW în 2010. În anul 2008, Bulgaria a avut o recoltă de 4,4 milioane de tone de grâu, față de 2,4 milioane de tone în 2007. Sub regimul comunist, Bulgaria exporta
Economia Bulgariei () [Corola-website/Science/335835_a_337164]
-
ea. Ei descoperă că "fantomă" este o inteligență necunoscută care trimite mesaje codate prin intermediul undelor gravitaționale, lăsându-le în praf coordonatele binare ale unei instalații secrete NAȘĂ condusă de profesorul John Brand (Michael Câine). Brand le dezvăluie că în sistemul solar a apărut o gaură de vierme, aparent creată de o inteligență extraterestră, prin care se poate ajunge la planete din altă galaxie, planete care le pot da speranța că omenirea va supraviețui în altă parte. "Misiunile Lazăr" ale NAȘĂ au
Interstellar: Călătorind prin univers () [Corola-website/Science/332562_a_333891]
-
va ateriza pe nucleul unei comete. Instrumentele sale vor obține primele imagini de la suprafața unei comete și vor face prima analiză a componenței și structurii solului cometei. Ca atare, Philae rămâne oprit în modul de siguranță, datorită insuficienței de lumină solară, făcându-l incapabil de a comunica cu Rosetta. Controlorii misiunii speră că energia solară suplimentară ce va cădea pe panourile solare în august 2015 va fi suficientă pentru a reporni sonda. "Lander"-ul este numit după insula Philae de pe Nil
Philae (sondă de aterizare) () [Corola-website/Science/332636_a_333965]
-
unei comete și vor face prima analiză a componenței și structurii solului cometei. Ca atare, Philae rămâne oprit în modul de siguranță, datorită insuficienței de lumină solară, făcându-l incapabil de a comunica cu Rosetta. Controlorii misiunii speră că energia solară suplimentară ce va cădea pe panourile solare în august 2015 va fi suficientă pentru a reporni sonda. "Lander"-ul este numit după insula Philae de pe Nil, unde a fost găsit un obelisc antic, care a ajutat împreună cu Piatra din Rosetta
Philae (sondă de aterizare) () [Corola-website/Science/332636_a_333965]
-
a componenței și structurii solului cometei. Ca atare, Philae rămâne oprit în modul de siguranță, datorită insuficienței de lumină solară, făcându-l incapabil de a comunica cu Rosetta. Controlorii misiunii speră că energia solară suplimentară ce va cădea pe panourile solare în august 2015 va fi suficientă pentru a reporni sonda. "Lander"-ul este numit după insula Philae de pe Nil, unde a fost găsit un obelisc antic, care a ajutat împreună cu Piatra din Rosetta la descifrarea hieroglifelor egiptene.
Philae (sondă de aterizare) () [Corola-website/Science/332636_a_333965]
-
2014, Rovio a adăugat "Beak Impact", care adaugă 40 de niveluri și 10 niveluri bonus. La 21 ianuarie 2015, Rovio a lansat "Mirror Worlds" și "Brass Hogs", care adaugă niveluri reflectate de orice nivel (cu exceptia la Eggsteroids, Danger Zone și Solar System) și 30 de nivele de planete de alama. Această actualizare a introdus, de asemenea, o noua putere, Wingman de la Angry Birds Friends cu o capacitate de tragere și episodul Froot Loops Bloopers care are 5 niveluri tematice și Toucan
Angry Birds Space () [Corola-website/Science/332637_a_333966]
-
Bloopers care are 5 niveluri tematice și Toucan Șam în loc de Mighty Eagle pentru publicitate la Kellogg. Se adaugă, de asemenea, 5 niveluri pentru încercarea puterilor și misiuni zilnice, 3 pe zi, pentru deblocarea nivelurilor din Brass Hogs. În iulie 2015, "Solar System" a fost lansat în cinstea misiunii Noii Orizonturi pe Pluto. Mattel a creat jocuri de societate bazate pe joc. Acestea sunt numite "Angry Birds În Space" și "Angry Birds Space: Planet Block Version". "Angry Birds Space: Planet Block Version
Angry Birds Space () [Corola-website/Science/332637_a_333966]
-
pentru a prezenta etapele care trebuie parcurse în vederea terraformării acestei planete. Primul volum al trilogiei este axat pe colonizarea planetei, al doilea pe terraformarea propriu-zisă, iar al treilea pe efectele pe termen lung și începutul colonizării altor corpuri din sistemul solar. Colonizarea prezentată în romanul de față parcurge mai multe etape: Kim Stanley Robinson a corectat o eroare științifică din roman care i-a fost semnalată de către un specialist de la JPL. El a descris modificarea într-un interviu publicat în numărul
Marte roșu () [Corola-website/Science/332802_a_334131]
-
NGC 6543 este o stea de tipul O7 + [WR], cu o temperatură în fotosferă de aproximativ 80 000 K. Este cam de 10 000 de ori mai luminoasă decât Soarele, iar raza sa este de aproximativ 0,65 din cea solară. Analiza spectroscopică arată faptul că steaua pierde din masa sa prin intermediul unui vânt stelar într-un ritm de aproximativ 3,2×10 mase solare per an — cam 20 de trilioane de tone per secundă. Viteza acestui vânt de particule este
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
de ori mai luminoasă decât Soarele, iar raza sa este de aproximativ 0,65 din cea solară. Analiza spectroscopică arată faptul că steaua pierde din masa sa prin intermediul unui vânt stelar într-un ritm de aproximativ 3,2×10 mase solare per an — cam 20 de trilioane de tone per secundă. Viteza acestui vânt de particule este de 1900 km/s. Calculele indică faptul că steaua centrală conține actualmente doar o masă solară, dar teoretic, calculele de evoluție sugerează că inițial
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
un ritm de aproximativ 3,2×10 mase solare per an — cam 20 de trilioane de tone per secundă. Viteza acestui vânt de particule este de 1900 km/s. Calculele indică faptul că steaua centrală conține actualmente doar o masă solară, dar teoretic, calculele de evoluție sugerează că inițial ar fi avut cam 5 mase solare. În 1994, telescopul Hubble e relevat pentru prima dată structurile impresionant de complexe ale nebuloasei NGC 6543, printre care se numără straturile concentrice de gaze
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
de tone per secundă. Viteza acestui vânt de particule este de 1900 km/s. Calculele indică faptul că steaua centrală conține actualmente doar o masă solară, dar teoretic, calculele de evoluție sugerează că inițial ar fi avut cam 5 mase solare. În 1994, telescopul Hubble e relevat pentru prima dată structurile impresionant de complexe ale nebuloasei NGC 6543, printre care se numără straturile concentrice de gaze, jeturile de gaze și nodurile neobișnuite de gaze. Nebuloasa a fost descoperită de William Herschel
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
viață a stelei progenitoare. Praful absoarbe lumina de la steaua centrală și reemite energia în lungimi de undă infraroșii. Spectrul de emisie infraroșie permite deducerea unor temperaturi ale prafului de 85 K, în timp ce masa acestuia este estimată la 6,4 mase solare. Emisiile infraroșii de asemenea dezvăluie prezența unui material neionizat, cum ar fi hidrogenul molecular (H) sau argonul. La multe nebuloase planetare, emisia moleculară este mai mare la depărtare de steaua centrală, unde materialul este neionizat. În cazul nebuloasei NGC 6543
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
acord că, în raport cu hidrogenul, răspândirea heliului este de 0,12, iar cele ale carbonului și azotului sunt de aproximativ 7×10. Aceste rezultate sunt destul de obișnuite pentru o nebuloasă planetară, abundența carbonului, azotului și oxigenului fiind mai mari decât cele solare, datorită efectului de nucleosinteză, care îmbogățește atmosfera stelei cu elemente mai grele, înainte ca ele să fie expulzate în nebuloasă. Analiza spectrometrică mai detaliată poate indica faptul că nebuloasa NGC 6543 conține mici cantități de material, care este bogat în
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
diagrama Hertzsprung-Russell. Aceste inele sunt foarte uniform distanțate, ceea ce sugerează că mecanismul responsabil pentru formarea lor le-a ejectat la intervale foarte regulate în timp și cu viteze foarte similare. Masa totală a inelelor este de aproximativ 0,1 mase solare. Pulsațiile care au format inelele au luat naștere probabil acum 15 000 de ani și au încetat acum aproximativ 1000 de ani, când a început formarea părții centrale luminoase. Mai departe în spațiu, un halou fad gigantic se extinde la
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
ani, când a început formarea părții centrale luminoase. Mai departe în spațiu, un halou fad gigantic se extinde la distanțe impresionante, iar formarea sa precede pe cea a nebuloasei principale. Masa acestui halou este estimată la 0,26-0,92 mase solare. În ciuda cercetărilor intensive realizate, Nebuloasa Ochi de Pisică încă deține multe mistere. Inelele concentrice care înconjoară nebuloasa internă par să fie ejectate la intervale care variază între câteva sute și câteva mii de ani, un interval de timp care este
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
1753. A fondat o societate literară în orașul natal, în 1755, care a devenit mai târziu „Societatea de Emulație” în februarie 1783 și a fost ales membru al Academiei din Rouen la 4 martie 1761. Consacrându-se studiului planetelor Sistemului Solar, a publicat în 1759 o ediție corectată a tabelelor lui Edmond Halley (1656-1742), căreia i-a adăugat o istorie a cometei Halley, observabilă în acel an. Alexis Clairaut a creat, din el și din Nicole-Reine Lepaute, o echipă pentru a
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
fac parte, împreună cu quasarii și radiogalaxiile, din familia galaxiilor active. Emit o mare cantitate de radiații de toate lungimile de undă (de la unde radio la raze gamma) dintr-o regiune aflată în centrul lor nu mai mare decât Sistemul nostru Solar. Această radiație este, în mod verosimil, generată de o gaură neagră supermasivă prezentă în centrul lor, cu o masă de ordinul unui milion până la un miliard de mase solare. Puterea luminoasă emisă este de circa o mie de miliarde de
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
regiune aflată în centrul lor nu mai mare decât Sistemul nostru Solar. Această radiație este, în mod verosimil, generată de o gaură neagră supermasivă prezentă în centrul lor, cu o masă de ordinul unui milion până la un miliard de mase solare. Puterea luminoasă emisă este de circa o mie de miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui. După toate aparențele, quasarii, blazarii și radiogalaxiile ar fi același tip de obiecte: nuclee active de galaxie (obiecte compacte și extrem de luminoase
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]