14,689 matches
-
mai întâmplat de la ultimele însemnări?! Nimic altceva decât viață, doar aceste momente în care scriu fac parte din altceva, din ne-viață, Ce vrei să spui cu asta? Prin ne-viață înțeleg aceste clipe goale de conținut, acest vid de trăiri în care mă scufund ori de câte ori scriu, ne-viața e ceea ce nu se poate povesti! Moartea mi-o pot accepta într-un univers stăpânit de timp, de devenire, părându-mi-se firească, dar nu voi fi niciodată de acord cu absența-vieții-în-viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părinte! E o forță în mine care îmi roade măruntaiele, ca și cum ar fi acolo un loc de o înspăimântătoare putere ce atrage spre el toată viața mea și-o înghite, și vrea mai mult, și mai mult, îmi înghite toate trăirile și mă împinge la altele, ca să aibă ce să înfulece, din cauza asta trăiesc într-o permanentă goană, n-am răbdare să pictez, sunt incapabil, neputincios să fiu fericit cu fata care mă iubește, aud chemări ce mă torturează, trăiesc momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
internetul cum poate să transmită și cărți și muzică și imagini?... Abia vorbeam despre un arbore luminos, cu nenumărate crengi care cresc la infinit... și iată cum această idee de rețea de poduri care leagă ființele între ele prin gânduri, trăiri, idealuri sau informații se transferă încetul cu încetul din lumea invizibilă și necunoscută a energiilor circulatorii înspre lumea reală, concretizându-se într-o plasă virtuală de conexiuni. Oamenii sunt din ce în ce mai puțin izolați în lume, deși în sufletul lor singurătatea nu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
deja veșnic... o sclipire de pe o ramură, o mișcare imperceptibilă a fluxului său infinit, ieșind dinspre absolut și îndreptându-se înspre perfecțiunea absolutului... Orice formă, orice emoție, orice impresie de relativă certitudine, orice imagine sau diversitate a întregului univers, orice trăire și trecere a timpului sau extindere a spațiului, orice descoperire sau noutate... acum devenise un adevăr dincolo de orice, de parcă existența însăși se desfășura asemenea unui vis iluzoriu, care se transforma în esențialul arbore, pornind de la arbore și se țesându-se
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și pașii lor liniștiți care se îndepărtau. Apoi își dădu seama că nu era singur: de după ușa bibliotecii, cineva îl observa pe ascuns. Ca și în casa Liviei, scena aceea plină de cruzime fusese regizată, pentru a scoate la iveală trăirile lui tainice. Într-o clipă, redeveni lucid și stăpân pe sine. Puse cartea jos, privi marea cu aerul că meditează la noutatea pe care o aflase, apoi clătină din cap, ca și cum acea întrerupere l-ar fi deranjat, și luă cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu are nici o rațiune de a fi, e o farsă a unei identități sofisticate, Însetată de o exprimare accentuată, manifestată prin absență. Dar intuirea acestei stări de angoasă m-a făcut să-mi depășesc vârsta, mai precis, să-mi refuz trăirea. Fără ca cineva să mi-o impună, deodată, am ieșit din joaca băieților de vârsta mea, deși plăcerea jocului era/este un act absolut pentru mine. Poate tocmai de aceea m-am retras din turmă, m-am distanțat, pentru că, numai interzicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci, sub acei fulgi albi ce se topesc moale pe genele ei; scoate limba cu cochetărie și gustă din albul zăpezii. O simțeam Întreagă În acel sentiment de plenitudine și trăiam și eu parcă mai intens, măsurând adică propria-mi trăire printr-o imagine Împrumutată din ficțiune. De aceea, iarna, când priveam prin geam cum Leul (câinele nostru) se juca să prindă fulgii de zăpadă cu ghearele, mi se părea că el devenise un om, că simțea ca și mine feeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comunicării convenționale. Nu pot fi autentic decât În act! Acum Înțeleg de ce Barbu Îi spunea lui Vianu: „Mă, eu sunt mare poet... În Act!“. (joi) Nu știu de ce A. este contestată vehement În grupă În ceea ce privește chiar calitatea ei principală: tensiunea trăirii. Modul pasional pe care-l afișează și care devine motiv de invidie din partea celorlalți se află În ea Însăși; este ceva ce iese la suprafață imediat, ca untdelemnul deasupra apei. Ea este dăruită de pasiune În tot ce face: În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ea este dăruită de pasiune În tot ce face: În orice gest, chiar lipsit de importanță, se exaltă până dincolo de normal; de aceea, devine puțin ridicolă. Ieri, la seminarul de universală, punea atât patos vorbind despre tragedia Annei Karenina. Această trăire În exces este interpretată de ceilalți colegi În registru actoricesc; se afirmă că se comportă ca și cum ar recita un rol Într-o piesă proastă, dar ea nu se sinchisește de nimeni. Continuă să braveze, să sară garduri cu schiurile agățate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
clocotind printre rândurile scrise. A fost odată o mare iubire. A mea? Nu, a unui om pentru mine. La 16 ani, eram un copil prost, nu puteam Înțelege că am trezit o pasiune, că viața mea era pentru el scopul trăirii; Într-un cuvânt, totul. M-a urmărit zi de zi timp de un an, conducându-mă acasă de la cenaclu, cunoscându-mi părinții, vorbindu-mi despre viață În general, discuții În care mă antrenam cu tot sufletul. Acum câteva săptămâni mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ție, ia-mă de aici, Înnebunesc... Zuluf 9 august 1963 Dragul meu, Yvonne Stahl În Marea bucurie, a Înțeles de ce Lilo Îl iubea pe Petre. Da, a Înțeles și, ceea ce e formidabil, a reușit să transmită. Aurora, În scurta ei trăire, a Întâlnit și ea o astfel de iubire. Dar, niciodată, ea nu va prefera să accepte galanteriile unui tânăr, În locul profundității sentimentelor pe care i le inspiră omul mai În vârstă. Frumos e muntele! Urci toată ziua printre stânci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
starea ce mă cuprinde de câte ori trec de Colțul Bărăției, afundându-mă În coclaurii din jurul Hanului lui Manuc; cum mă retrag din această zonă, devin normal, mă reintegrez ritmului cotidian. (azi) E În A. o putere În plus, o tensiune a trăirii, menținută mereu la indicatorul maxim, o lăcomie de a mușca din fruct, și asta se Înregistrează imediat; ea este notată imediat pentru această forță vitală ce transpare prin ochi, prin gesturi, prin cuvinte, prin orice fibră a ei Întinsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acel impact prim cu existența trăită Înainte de a fi scrisă; cât timp am fost pur, nu simțeam intermedierea cuvintelor Între existență și mine, mă exprimam cu dificultate, dar reușeam să am conștiința Împăcată; nu mă Îndoiam nici o clipă de plenitudinea trăirii, niciodată nu am fost zguduit de bănuiala unei incongruențe Între expresia (nu exclusiv verbală) și faptele mele. Probabil că eram și foarte aproape de fapte, ca să le pot transfera În opacitatea expresiei, căci, nu-i așa, pentru un novice, realul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și atingând-o pe braț: „Gata, am făcut contactul, pericolul de scurtcircuit este Înlăturat momentan!“; roșeam amândoi, dar eram fericiți: simțeam o imensă bucurie, chiar prin recunoașterea stării noastre deosebite, de excepție, altfel decât a celorlalți, ce se reflectau În trăirea noastră, bucurându-se, trăind și ei prin noi; răutatea lor era o formă de admirație: acceptarea faptului că, În concurența instinctivă a vârstei, noi ne alesesem, ne selectasem ca exemplarele rasate ale micii colectivități În care trăiam și ne manifestam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
metaroman, conform cu regulile statornicite aiurea și, totuși, inimitabil. Pe scurt, reușește să pună față În față două jurnale, diferențiate cu oarecare ostentație polemică, făcându-le să interfereze și să se reflecte textual unul În altul. „Jurnalul lui A.“ este jurnalul trăirii primare, În timp ce „Jurnalul lui M.“ este jurnalul trăirii autentice. Distincție esențială, din punctul nostru de vedere. Primul se desfășoară previzibil, În strictă succesiune cronologică a Însemnării. E plin de clișee, de naivități, literaturizează. Eroina trăiește din senzații. Al doilea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Pe scurt, reușește să pună față În față două jurnale, diferențiate cu oarecare ostentație polemică, făcându-le să interfereze și să se reflecte textual unul În altul. „Jurnalul lui A.“ este jurnalul trăirii primare, În timp ce „Jurnalul lui M.“ este jurnalul trăirii autentice. Distincție esențială, din punctul nostru de vedere. Primul se desfășoară previzibil, În strictă succesiune cronologică a Însemnării. E plin de clișee, de naivități, literaturizează. Eroina trăiește din senzații. Al doilea face abstracție de cronologie. Eul, de astă dată, trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
criticului in nuce și ca literatură (critică, proză, eseu, jurnal), conștientizând iluzia autenticismului său. Găsim, Într-o astfel de lectură simultană, un năzdrăvan monsieur Bovary (care nu este altul decât criticul tânăr), suspendat Într-o contradicție deloc rizibilă Între viață (trăire) și lectură (scris), un orgolios genialoid care Își mortifică pulsiunile autentice ale sufletului pentru a se Închide Într-o piramidă a spiritului și un sentiment ipocrit care duce dorul vieții nesofisticate chiar acolo, În balsamul orgoliilor sale genialoide. Romanul (sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o golire sufletească („M-am educat atât de mult să joc bărbații pe degete, Încât am ajuns o mașină de debitat vorbe goale, o mașină fără suflet!“, p. 401), toată poza intelectuală a lui M. dusese la o frigiditate a trăirii, mărturisită indirect de Întregul lui jurnal. Moartea Aurei agravează această stare de eșec. Eșec care ajunsese să fie chiar și al literaturii, din moment ce M. descoperise că firul temei „autenticității“ și a „trădării“ vieții prin scris duce la urmă la concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cel, grozav și groaznic, al lui Bitancu’, dintr-o nuvelă intercalată... Ca rezultat al demersului narativ, se creează o frescă condensată. Aceasta, fiindcă universul romanesc bogat În date, personaje, impresii este supraîncărcat cu semne și semnificații motivice În variații recurente. Trăirile copilăriei și adolescenței, ale iubirii și prieteniei sînt În mod sistematic recuperate, adîncite, reevaluate. O altă categorie de motive sînt cele istorice. Să luăm exemplul colectivizării, așa cum apare ea În cele două planuri ale romanului: „Plenara CC al PMR face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
n-a încetat să-l proclame și să apeleze la el, în cazul său și al tuturor oamenilor care își așteaptă moartea în nădejdea eternității. În acest sens, Ceață e tot un roman autobiografic, împânzit efectiv de trimiteri la experiențele, trăirile și susținerile sale de spaniol total, dar de foarte multe ori atipic din punctul de vedere al unui spaniolism de ghid turistic (a disprețuit bunăoară patima tauromahică a concetățenilor săi, calificând-o drept stupidă, ceea ce e prin definiție un grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nu există oare un simț obscur al perpetuității întru trecut, al preexistenței, alături de simțul perpetuității întru viitor, al per-existenței sau al supra-existenței? Și așa s-ar explica împrejurarea că în rândul indienilor, popor infantil, filial, există mai mult decât credința, trăirea, experiența intimă a unei vieți - sau mai bine zis a unei succesiuni de vieți - prenatale, așa cum printre noi, occidentalii, există încrederea - la mulți trăirea, experiența intimă, dorința, speranța vitală, credința - într-o viață de după moarte. Și acea nirvana spre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
s-ar explica împrejurarea că în rândul indienilor, popor infantil, filial, există mai mult decât credința, trăirea, experiența intimă a unei vieți - sau mai bine zis a unei succesiuni de vieți - prenatale, așa cum printre noi, occidentalii, există încrederea - la mulți trăirea, experiența intimă, dorința, speranța vitală, credința - într-o viață de după moarte. Și acea nirvana spre care se îndrumă indienii - și nu e nimic altceva decât drumul - e oare ceva distinct de obscura viață natală intrauterină, a somnului fără vise, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
prietenilor, ceva ce iubeam, ceva care mă făcea să călătoresc cu bicicleta prin împrejurimi, să caut coline și țărmuri, chiar dacă ceea ce îmi fusese luat prin rapoarte și vorbărie simțeam numai în mine, fără să fi putut numi: momentele unei nemijlocite trăiri a pământului, a buruienișului, a copacilor, a apei, a razelor de soare care străbăteau frunzișul aruncând pete pe solul argilos, peste care treceau privirile noastre în căutarea dovezilor unui trecut. Nu atât vestigii arheologice căutam eu, cât, mai cu seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe solul argilos, peste care treceau privirile noastre în căutarea dovezilor unui trecut. Nu atât vestigii arheologice căutam eu, cât, mai cu seamă, momentele alea în care se ciucea o tăcere venită din vremuri îndepărtate și mute și asupra cărora trăirea se putea extinde în voie, ea însăși mută, încremenită. Dar cuvintele se depozitau acolo în acele clipe, deveneau așezarea lacustră de pe mal, fâșia de pământ spălată de ape dintre stuf și buruieniș se umplea de opinii și așteptări, ne împingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mi-a zis că, cu privire la treimi, nime n-a simțit ca iel pulsu la tristele urmări ale superstiției și ignoranței și că În zadar aș da să scoț o singură silabă, pencă ipso facto o să-mi sfredelească pă sub perucă trăirea personală care Îl potmolise pă linea moartă dă materialism grosolan. Don Lumbeira, milordule, mă jur pă zău meu că, decât ca să despotmolesc huiduma dân proiect, am vrut să-l fac să pună scurt bila pă cinci p-o masă dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]