12,312 matches
-
98/1949 I 8 februarie [1949], marți [...] Îmi spuneai în scrisoarea ta că, scriindu ți, scriu un roman. Draga mea, ce bună ești că spui asta. Dar eu îmi dau seama că sunt de un egocentrism nebun, clinic: durerea mea, tristețea mea, izolarea mea, disperarea mea, situația mea, spaima mea, singurătatea mea, părăsirea mea, frica mea, obsesia mea. Și asta fără rușine, de la un capăt la altul. Joi de dimineață, 20 februarie [1949] Ieri am alergat iarăși prin oraș, ca să-i
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la miliție ca să autentific semnătura Stanei, a lui Ion portarul, a mamei Paulinei; trebuie să alerg să obțin declarații favorabile de la Sanda M[ovilă], Camil, Cella S[erghi], Lucia D[emetrius], Petraș[incu], Șerbu etc. Mor de oboseală și de tristețe. Sunt sfârșită, sfârșită, așa de sfârșită, c-ar crăpa și pietrele de mila mea. Și, în paralel, după-amiaza ore, ședințe în cinstea Marelui Nostru Prieten St[alin], pavoazarea școlii, fotomontajul, cinematograful, expo ziția, cercul literar, petițiile prin care cer autentificarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
50 cm de ziare Scânteia, folosite. II Marți, 2 mai [1950] [...] Azi-dimineață am fost la Crematoriu; cred că au trecut peste două luni de când șirul de nenorociri și boala m-au împiedicat să mai ajung acolo. Nu eram copleșită de tristețe, fiindcă în fiecare săptămână intru într-o biserică și aprind o lumânare în amintirea lui. Trebuia să și plătesc 1 200 de lei și, cum banii sunt puțini și greu de câștigat, n-am reușit să plătesc până acuma; așadar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încât îmi vine să mor. Dacă n-ar fi gândul cumplit că ființe dezgustătoare și-ar bate joc de corpul acesta istovit, că le voi auzi vocile rostind cuvinte nemiloase și că voi îndura, și dincolo de viață, cele mai adânci tristeți, cele mai grele insulte, că această Mabell va veni să jumulească de pene jalnica pasăre care voi fi! Nici o ființă alături de mine, în clipa aceea! Spaima mea e că voi auzi, că voi trăi, misterios, după moarte.[...] M. c. p.
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
când lansam strigătul ăsta de descurajare au sosit c[ărțile] tale p[oștale] din 10 și 12 octombrie, poposind ca niște aripi de porumbiță pe sugativa verde, și am avut în același timp un sentiment de bucurie și unul de tristețe: aș vrea așa de mult să te văd! Ești oare aceeași? Îmi scrii numele unor prieteni. Pentru tine, ei sunt ființe vii - poate că îl iubești pe acel Nicolas -, chipuri tandre sau prietenești; pentru mine sunt doar nume. Trei ani
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a lucrurilor, așa de multe, care-mi veneau de la tine, alese de tine, atinse de frumoasele tale mâini fremătătoare și nobile. Aș fi vrut să-ți povestesc prima mea întâlnire cu scumpul tău chip adorat, cu privire severă, încărcată de tristețe, de nostalgie, de melancolie. Acum e duminică; sunt singură cu portretul tău. Mi se pare din ce în ce mai frumos. La început mi-a fost puțin teamă de chipul tău aproape tragic pe care nu puteam ghici nici măcar o umbră de zâmbet. Draga
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
preface în zâmbet sau într-o încruntare, după cum este sau nu este acolo cartea ta poștală. [...] Caloriferul totuși funcționează, dar n am reușit să mă încălzesc toată ziua, să simt căldura aceea bună care te face să te gândești - cu tristețe și cu egoism - la oamenii sărmani, fără cămin și fără lemne. Mi-am zis că poate s-o fi schimbat clima, dar, vai! adevărata iarnă rece și aspră vine încărcată cu tot crivățul din răsărit. Fata mea dragă și mult
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trebuit să arunc pur și simplu cafeaua pe ea, exact în clipa în care o împacheta - și chiar și atunci, n-am reușit să dau decât pe trenă. Evident, maică-ta mă urăște de moarte la ora asta, adaugă cu tristețe. Nu cred că mă mai invită la nuntă. — Vai, Suze. Sunt sigură că de fapt nu te urăște. Și îți mulțumesc din suflet. Ai fost de milioane. Sincer, nu știu cum aș fi scos-o la capăt fără tine. — Ei, doar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
verificat, tot felul de detalii de... de... finalizat... Ca, de pildă, pe ce continent să mă mărit. O, Doamne. O, Doamne. — Și... îhm... ce fac ai tăi? — Îmi aduc aminte de toate pregătirile pentru nunta mea. Clatină din cap cu tristețe. Parcă a fost acum o mie de ani. Parcă n-am fost noi. — Vai, Tom. Îmi mușc limba. Îmi pare rău. Hai să schimbăm... Și știi care e lucrul cel mai groaznic? spune Tom, ignorându-mă total. — Îhm.. Părul tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă mir deloc, zice Michael, luând ceașca de cafea de la mine. Bărbatul ăsta al tău muncește ca un descreierat. De când îl știu. Și orice om care lucrează în ritmul în care a lucrat el, atâta timp... Ridică din umeri cu tristețe și se bate ușor pe piept. Și asta-ți spune cineva care știe despre ce vorbește. Până la urmă, ceva din tine cedează. — Nu e vorba doar de serviciu. E vorba de... tot. Îmi mușc buza stângace. Cred că a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
fac, ce scriu e zadarnic de vreme ce orice mic succes este mai mult un prilej de supărare, auzind bîrfelile „amicilor”, decît de bucurie. De mai multe ori mă înverșunez, mă înăspresc în muncă știind că dușmanii pot fi loviți numai așa. Tristețea e că mulți nu citesc revistele și deci nu pot recepta loviturile, adică iscălitura noastră sub un articol. Lumea literară are și multă mlaștină. în Tomis [nr.] 5 o să-mi apară un articol despre critică pe care te-aș ruga
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
evolua lucrurile, dar de vreme ce C. Ciopraga cochetează cu lașitatea bănuiesc ivirea unor momente grele. Voi juca totul pe o singură carte, dar cu calm, ironie glacială, cu un cinism de care pot fi capabil datorită influenței „mijlocului social” (evident, Gherea!). Tristețea care te încearcă este și a mea. Trebuie deci să părăsești învățămîntul! Nu știu dacă e bine sau nu, dar mă gîndesc la un lucru de care m am convins în oarecare măsură: atmosfera din redacția Ateneului e cu totul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
p. 279 - a fost socotită, la apariție, în C[onvorbiri] l[iterare], nr. 1, 1972, „o remarcă bine gîndită” de către șt. Voicu, redactorul-șef al Luptei de clasă, în nr. 2, 1972, p. 134, actualul redactor-șef al Erei socialiste. Tristețea este că sub nasul celor mari, cățeii, A.I., M.I., își fac jocul). Pornind de la această paranteză, spun că nu e tîrziu dacă vei scrie în iulie despre carte, carte în care vorbesc despre cîteva cărți mari (șatra, Ce mult te-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
grabnică la formula de dinainte, fără această nouă vamă și fără reducerea numărului de pagini, Ion Maxim </citation> (6) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”14 februarie, 1974”> Timișoara, 8 martie 1974 Stimate domnule Călin, Vă trimit cu oarecare tristețe materialul alăturat privind acel model al unei Dacii imaginare despre care vă scriam cîndva. Tristețea are două cauze: prima pentru că a trebuit să decupez din marele studiu Dincolo de fața lucrurilor aceste pagini, comprimate și ele la maximum (la un moment
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ion Maxim </citation> (6) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”14 februarie, 1974”> Timișoara, 8 martie 1974 Stimate domnule Călin, Vă trimit cu oarecare tristețe materialul alăturat privind acel model al unei Dacii imaginare despre care vă scriam cîndva. Tristețea are două cauze: prima pentru că a trebuit să decupez din marele studiu Dincolo de fața lucrurilor aceste pagini, comprimate și ele la maximum (la un moment dat am fost tentat să vă trimit întregul studiu, nu pentru că m-aș fi amăgit
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
roman acceptat de redactorul respectiv, directorul i-a cerut referat extern. A venit și acesta din partea lui N. Manolescu („roman excelent, original, foarte bine scris” etc.) și sînt curios ce o să mai inventeze. încît nu-i mirare că te copleșesc tristețile și dacă ai putea te-ai lăsa de scris. În plus tot soiul de neplăceri din pricina cronicilor. Aurel Rău s-a supărat că nu i-am lăudat cartea , Virgil Ardeleanu că n-am scris cu suficient atașament față de cartea lui
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prin volumul Sfinxul, Ed. Junimea, 1988). Avea numeroase motive să creadă aceasta (o parte sînt amintite în evocarea lui Vlad Hogea „Destinul unui intelectual”, din Tricolorul, 27, 28, 29, 31 ianuarie 2005). Un vers de-al său sună: „Te salut, tristețe, sînt învins...” și totuși a fost o vreme cînd i se părea firesc să gloseze despre „Vocația fericirii” (v. Cronica, 7, nr. 23, 9 iunie 1972, p. 11). Epistolele sale sînt, ca și schițele sale, compuse din cîteva atingeri de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
documentele de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) găsind numeroase referiri asupra lui Cataramă. Iată pentru ce se supăraseră tovii (printre multe altele): pe o poezie realistă. „SPERANȚA. Ne mângâie speranța deopotrivă/ cu fruntea’n soare sau de-apuse/ tristeți și lacrimi adunate’n stivă,/ le-om pune cândva iarăși de colivă/ să spargem din nou lanțuri și cătușe...// În munții de piatră tu de ești fugar/ și osândit să dormi pe stânci sau peșteri,/ te poartă departe gândul cel
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
rigidul și veșnic morocănosul cenzor nu i-a permis apariția. La fel a pățit și poemul „Neliniști” care, ajuns În fața ideologului, a clacat fiind aruncat la coș: „Peste liniștea sufletului tresar zboruri/ către străluciri amăgitoare, Îndepărtate/ purtînd În ele sigiliul tristeții/ rupte din noi ca dintr-o Încoronare/ care se Întreabă ce vor și de unde atîtea mîhniri/ și coborîri lente, firești, ușoare/ În alte vise orbite de fulgeri amare/ pe care le pierdem pe drum”. Cel mai sigur, Necula nu auzise
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
radiofonic. A jucat alături de mari nume ale scenei românești: Amza Pellea, Silvia Popovici, Miluță Gheorghiu, Gheorghe Cozorici. În 1971 este pensionată. Urmează 30 de ani de tăcere, de viață privată discretă și în mod sigur plină de regrete și de tristețe - cum se întâmplă inevitabil cu artiștii cărora li se aplică fără milă severitatea nedreaptă a legii. Angela Bârsan s-a stins din viață la 4 noiembrie 2001 și a fost înhumată în Cimitirul Sf. Vasile din Iași. A lăsat în
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
ciudate, aud un nechezat de cai și aștept să văd o scenă de bătălie cu cavaleri, praf și sulițe. În schimb simt un nod puternic în gât, bâjbâi după hârtia igienică, descopăr că mi-o luase cineva, mă uit cu tristețe în jur fără să disting nimic, apoi mă resemnez și dau să mă ridic. Descopăr că picioarele îmi sunt ca de mămăligă și încep să mă chinui precum Bambi, așezând atent un picior în fața altuia după cum știu că ar trebui
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lipesc cu grijă și o țin lipită suficient cât să fiu sigură că am fixat-o sănătos, îmi iau mana și... cade. Repet și eu procesul de câteva ori, în liniștea consternata a tuturor, după care Alfonso mă întreabă cu tristețe: „Ingrid, tu crezi în ce facem noi acum?” „Păi, știi, da, adică, am poate ceva dubii, de ce să nu recunosc, ăăă, posibil din cauza pregătirii mele destul de exacte, dar, de fapt, ăăă, cred, adică bănuiesc, cine nu are dubii dacă nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ciudate, aud un nechezat de cal și aștept să văd o scenă de bătălie cu călăreți, praf și sulițe. În schimb simt un nod puternic în gât, bâjbâi după hârtia igienică, descopăr că mi-o luase altcineva, mă uit cu tristețe în jur fără să disting nimic, apoi mă resemnez și dau să mă ridic. Descopăr că picioarele îmi sunt ca din mămăligă și încep să mă chinui precum Bambi, așezând atent un picior în fața altuia după cum știu că ar trebui
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și psihică înconjurându-mă. Mă întristez și mă retrag în lumea mea magică, încercând să ignor zgomotele din încăpere. Vocea lui Jorge, punctată de bătăi ritmice de tobă, îmi arată calea pe care merg, dar m-am încărcat deja cu tristețea celorlalți. Ceremonia ajunge la sfârșit, luminile se aprind, privesc în jur și văd oameni suferinzi, care au trecut printr-o încercare majoră căutând un leac pentru boala lor. Jorge continuă bătăile în tobă și ne invită să dansăm, americanul și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
din 1974, care (vorba amicului care mi-a ținut companie cînd l-am revăzut și fără de care poate că n-aș fi trăit să-mi spun povestea) arată ca un film destul de decent de pe la 1774. în schimb, nici un motiv de tristețe la numărul 9 : șapte băieți și o ștrengăriță e o comedie erotică și de aventuri (despre o garnizoană bonapartistă încartiruită într-un sat italienesc plin de ispite), realizată de Bernard Borderie, un om cu principii estetice clare și inflexibile. După
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]