11,591 matches
-
revenea Marelui Voievod Mihai. În consecință, acesta a fost invitat să depună jurământul. Când a semnat aghiotanul, Mihai încă dormea, iar când a pus mâna pe receptor i s-a comunicat: „Majestatea Voastră este chemată la orele zece în Sala Tronului, pentru a depune jurământul de încoronare”. Spre după amiază, Mihai a depus jurământul prin care devenea din nou rege al României. Elena Lupescu După difuzarea Proclamației fostul monarh împreună cu Elena Lupescu și Ernest Urdăreanu și-au făcut în grabă bagajele
Cum a plecat din țară Carol al II-lea. Tentativa de asasinat asupra sa - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102240_a_103532]
-
lua în pântece și vei naște fiu, și vei chema numele lui Iisus (numele ales de Dumnezeu Tatăl), și îi dă criteriile după care să poată recunoaște în acest fiu pe Fiul lui Dumnezeu: „Fiul Celui Preaînalt", fiul lui David („tronul lui David, părintele Sau"), vă împărați peste casa lui Iacov („împăratul lui Israel"), vă împărați în vecie. Maria, care cunoaște desăvârșit Scriptură pe care o citește în fiecare zi încă din copilăria ei, recunoaște imediat prorocia lui Isaia (Is 7
Buna Vestire: Ce NU trebuie să faci de Blagoveștenie. Tradiții pentru a avea noroc-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102249_a_103541]
-
o scară ierarhică, se găsea imediat după aceea de rege sau de împărat. Electorii aveau privilegii exclusiviste care nu erau împărțite cu ceilalți prinți ai imperiului; ei au continuat să-și mențină titlurile originale alături de titlul de elector. Urmașul la tron al unui prinț elector laic era cunoscut sub titlul de prinț alegător (). Obiceiul german de a alege regi a început atunci cand triburile germane formau coaliții și iși alegeau liderii. Prima alegere astfel consființita a fost cea a lui Lothar II
Prinț elector () [Corola-website/Science/337559_a_338888]
-
Casa de Laborde de Monpezat () este o familie de origine franceză, cunoscută înca din secolul al XVII-lea, În 1967, Henri de Laborde de Monpezat se căsătorește cu Prințesa Margrethe a Danemarcei, moștenitoare prezumtivă a tronului Danemarcei, membră a Casei de Glücksburg. În momentul ascensiunii la tronul danez a fiului lor, sau a descendenților lor de sex masculin, ramura principală a Familiei Regale daneze va aparține și acestei familii. Cu toate acestea, este neclar ce nume
Casa de Monpezat () [Corola-website/Science/337572_a_338901]
-
o familie de origine franceză, cunoscută înca din secolul al XVII-lea, În 1967, Henri de Laborde de Monpezat se căsătorește cu Prințesa Margrethe a Danemarcei, moștenitoare prezumtivă a tronului Danemarcei, membră a Casei de Glücksburg. În momentul ascensiunii la tronul danez a fiului lor, sau a descendenților lor de sex masculin, ramura principală a Familiei Regale daneze va aparține și acestei familii. Cu toate acestea, este neclar ce nume de familie va purta în acel moment familia regală daneză.
Casa de Monpezat () [Corola-website/Science/337572_a_338901]
-
Atalizilor s-a ridicat ca pretendent la coroana seleucidă împotriva fratelui său Seleucos al IV-lea. Seleucos al IV-lea a fost asasinat de ministrul său Heliodor, încă înainte ca Mitridat-Antioh să fi ajuns în patrie. iar Heliodor a uzurpat tronul. În acelaș an, 175 î.Hr. Antioh a izbutit să-l înlăture pe Heliodor fără luptă, cu sprijinul regelui Eumenes al II-lea al Pergamului. El, de fapt, s-a substituit moștenitorului legitim al tronului care era, de fapt, prințul Demtrios
Antioh al IV-lea () [Corola-website/Science/337629_a_338958]
-
în patrie. iar Heliodor a uzurpat tronul. În acelaș an, 175 î.Hr. Antioh a izbutit să-l înlăture pe Heliodor fără luptă, cu sprijinul regelui Eumenes al II-lea al Pergamului. El, de fapt, s-a substituit moștenitorului legitim al tronului care era, de fapt, prințul Demtrios, aflat încă ostatec la Roma. Antioh s-a proclamat co-regent împreună cu Antioh, copilul minor al răposatului Seleucos, și nepot al său, a luat de soție pe mama acestuia, văduva fratelui său, și a ordonat
Antioh al IV-lea () [Corola-website/Science/337629_a_338958]
-
la Roma. Antioh s-a proclamat co-regent împreună cu Antioh, copilul minor al răposatului Seleucos, și nepot al său, a luat de soție pe mama acestuia, văduva fratelui său, și a ordonat de îndată execuția asasinului lui Seleucos, Heliodoros, care uzurpase tronul. După câțiva ani a avut grijă ca prințul co-regent Antioh să fie asasinat și să rămână singurul monarh al Imperiului.
Antioh al IV-lea () [Corola-website/Science/337629_a_338958]
-
ortodox în 2009 (după ce fusese desacralizat în perioada sovietică), folosit, de asemenea, începând cu anul 1990, ca sală de concerte de muzică clasică. În 1730, Elisabeta Petrovna, fiica lui Petru cel Mare și al Ecaterinei I-a și moștenitoare a tronului imperial, dar înlăturată de la succesiune din rațiuni politice, a hotărât la vârsta de 21 de ani că-și va petrece ultimii ani din viață în liniște la o mănăstire, înconjurată de 120 de fete tinere. Viitoarea împărăteasă a Rusiei a
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
bisericilor din timpul lui Petru cel Mare, care îi amintea de bisericile din Olanda. De asemenea, el a renunțat la folosirea pe acoperiș a săgeților străine de tradiția rusă, preferând revenirea la tradiția cupolelor aurite. Depășind rivalitățile de succesiune la tron, Elisabeta a devenit împărăteasă în 1741. Ea a continuat proiectul de construire a mănăstirii și pe 30 octombrie 1748 a fost organizată o ceremonie grandioasă pentru punerea pietrei de temelie. Începând din 1749 activitatea a fost coordonată de Christian Knobel
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
și cu respectarea exactă procedurilor democratice prevăzute de Constituție, care ar fi trebuit, apoi, validate printr-un referendum. De asemenea, actul gata scris ce fusese prezentat Regelui era incorect din punct de vedere juridic, fiindcă prevedea că acesta „renunță la Tron pentru sine și pentru urmașii săi” (fără mandat expres, nimeni nu poate renunța la ceva în numele altcuiva); în plus, eventuala renunțare la Tron a Regelui Mihai I nu însemna, automat, și abolirea Monarhiei, ci numai trecerea Coroanei la următoarea persoană
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
ce fusese prezentat Regelui era incorect din punct de vedere juridic, fiindcă prevedea că acesta „renunță la Tron pentru sine și pentru urmașii săi” (fără mandat expres, nimeni nu poate renunța la ceva în numele altcuiva); în plus, eventuala renunțare la Tron a Regelui Mihai I nu însemna, automat, și abolirea Monarhiei, ci numai trecerea Coroanei la următoarea persoană din linia de succesiune. Răspunsul delegației comuniste a fost că „nu e timp pentru astfel de proceduri” („graba” era urmarea presiunii politice a
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
furată” de către un grup de oportuniști care a reușit să obțină încoronarea lui Ludovic-Filip ca rege”. Pe de altă parte, bonapartiștii deplângeau pierderea imperiului lui Napoleon, iar legitimiștii susțineau dinastia Bourbonilor ce fusese detronată și încercau să-l aducă pe tron pe cel pe care-l considerau adevăratul rege, contele Henri de Chambord, succesorul desemnat al lui Carol al X-lea. Franța se confrunta la momentul declanșării rebeliunii cu importante probleme economice, care se acutizaseră în perioada 1827-1832 — recolte sărace, penurie
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
ceea ce a devenit cunoscută sub numele de „conspirația din rue des Prouvaires”. Aceasta a fost urmată de o insurecție în Vandeea, țara de suflet a Bourbonilor, condusă de ducesa Caroline de Berry, mama contelui Henri de Chambord, pretendent legitimist la tron sub numele de „Henric al V-lea”. Ducesa a fost capturată la sfârșitul anului 1832 și întemnițată până în 1833. După aceasta, legitimiștii au renunțat la război și au început să folosească presa ca pe o armă politică. Republicanii erau conduși
Rebeliunea din iunie 1832 () [Corola-website/Science/337634_a_338963]
-
Patriarhul Daniel a rostit un mesaj la Sesiunea solemnă Domnitorul Carol I - 150 de ani de la urcarea pe tronul României, organizată de Academia Română. După abdicarea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza în februarie 1866, clasa politică românească va aduce pe tronul țării, cu scopul de a consolida Unirea celor două principate, un prinț străin. Acesta a fost Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, de
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
Patriarhul Daniel a rostit un mesaj la Sesiunea solemnă Domnitorul Carol I - 150 de ani de la urcarea pe tronul României, organizată de Academia Română. După abdicarea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza în februarie 1866, clasa politică românească va aduce pe tronul țării, cu scopul de a consolida Unirea celor două principate, un prinț străin. Acesta a fost Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, de neam bavarez și de confesiune catolică. Dacă în privința confesiunii prințului, politicienii români au înțeles că din Europa occidentală nu pot
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
deși unii politicieni au dorit ca acestea să aibă loc „la Șosea”, Carol însuși a hotărât ca festivitățile să se desfășoare în două etape, cea dintâi la Catedrala Mitropolitană, pentru sfințirea coroanei și slujba prorpiu-zisă de Te-Deum, apoi în „Sala Tronului” prin actul efectiv al încoronării, în prezența oficialităților statului, ierarhiei Bisericii Ortodoxe și a reprezentanților corpului diplomatic. Însemnările personale ale Regelui din Jurnalul său personal, mărturisesc dorința sa de apropiere sinceră de sufletul, de credința și de valorile profunde ale
PF Daniel: Mica prințesă a lui Carol I a fost româncă, atât prin religie, cât și prin limbă () [Corola-website/Journalistic/101167_a_102459]
-
secolul X. Mărimea lor și numărul de soldați necesari sugerează un conducător destul de puternic în acea regiune, ceea ce e confirmat de sursele francilor. În 815, împăratul Ludovic cel Pios a atacat Iutlanda, aparent ca să îl sprijine pe un pretendent la tron, poate Harald Klak, dar a fost învins de fiii lui Godfred. În acea perioadă, sfântul Oscar a mers la Hedeby și a început creștinarea Scandinaviei. Danezii au fost unificați și creștinați în mod oficial în anul 965 d.Hr. de către
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
care includea anumite concepte moderne precum dreptul la proprietate, și că „"regele nu poate domni fără și mai presus de lege"”; „"toți oamenii sunt egali în fața legii"”. După moartea lui Valdemar al II-lea, în 1241, și până la urcarea la tron al lui Valdemar al IV-lea, în 1340, imperiul a intrat într-un declin general, datorat luptelor interne și supremației Ligii Hanseatice. Competiția dintre fiii lui Valdemar al II-lea a avut ca efect pe termen lung separarea sudului Iutlandei
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
țara, cu toate că schimbarea a fost de cele mai multe ori una pașnică. Majoritatea oamenilor de rând vedeau scăderea influenței și averilor Bisericii ca un lucru bun, dar influența lor proprie nu avea să dureze. La moartea lui Frederic I, doi pretendenți la tron, unul susținut de protestantul Lũbeck, și celălalt de nobili catolici, au provocat un război civil cunoscut drept „"Vrajba contelui"”. Masacrul împotriva armatei de țărani a lui Skipper Clement, la Aalborg, a însemnat sfârșitul războiului, cu victoria celor care susțineau cauza
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
piatră peste râul Vltava. Acesta a fost unul dintre cele mai vechi poduri de piatră din Europa Centrală și de Nord. Dar luptele interne au dus din nou la declinul dinastiei Přemyslid. Mai mulți conducători din cadrul dinastiei au alternat pe tronul Boemiei, determinând sărăcirea țării. După ce a ajuns pe tron, Ottokar I a inițiat o serie de schimbări care au scos Boemia din criză și a început o perioadă de succes , care a durat timp de aproape 220 de ani. Ottokar
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
cele mai vechi poduri de piatră din Europa Centrală și de Nord. Dar luptele interne au dus din nou la declinul dinastiei Přemyslid. Mai mulți conducători din cadrul dinastiei au alternat pe tronul Boemiei, determinând sărăcirea țării. După ce a ajuns pe tron, Ottokar I a inițiat o serie de schimbări care au scos Boemia din criză și a început o perioadă de succes , care a durat timp de aproape 220 de ani. Ottokar I a fost ales rege în anul 1198 și
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
plus, el a trebuit să facă față trădării nobilimii boeme. A fost ucis în luptă și Habsburgii au dobândit Austria, pe care au condus-o până în secolul al XX-lea. Fiul său, regele Venceslau al II-lea a ajuns pe tronul ceh în anul 1283. De-a lungul timpului, datorită diplomației sale abile, el a câștigat coroana Poloniei pentru el însuși și coroana Ungariei pentru fiul său. Venceslau al II-lea a format un vast imperiu care se întindea de la Marea Baltică
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
Sfântul Imperiu Roman, care a fost ridicat la statutul de regat înainte de Războaiele Napoleoniene. Motivul acestei modificări de statut a fost puterea: de îndată ce conflictele civile din Boemia au fost înăbușite, ducele ceh a devenit principalul aliat al oricărui candidat pentru tronul imperial. Împăratul putea, astfel, utiliza forțele boeme pentru a-i pedepsi pe rebelii care erau vecinii cehilor, efectuând raiduri pe pământurile lor. Acest lucru a fost ilustrat prin numirea, de către împăratul Sfântului Imperiu Roman, Henric al IV-lea, a prințului
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
de „Mare Duce al Poloniei (Duce al Cracoviei)” din 1291 și a devenit stăpânul ei după moartea lui Przemysł al II-lea al Poloniei în 1296. Linia regală s-a încheiat în 1306, cu moartea regelui Venceslau al III-lea. Tronul Boemiei a ajuns la Casa de Luxemburg, iar cel al Poloniei a revenit dinastiei Piast. În 1269, Nicolae, fiul bastard al regelui Ottokar al II-lea care a fost legitimat de către papa Alexandru al IV-lea în 1260, a devenit
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]