13,247 matches
-
le replantează căte două de-a lungul drumurilor spre biserici și în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma un arc peste drum și le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri ce se umblu cu ulei și se apind spre a lumina drumul până la biserică. Germania. În Germania s-a păstrat obiceiul de a arde un butuc în noaptea de Crăciun, care se spune că ar apăra casa de hoți și de nenorociri tot
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Paște, vei fi alb la față tot anul. - În scăldătoarea copilului nou-născut se pune bujor, ca să fie cu fața rumenă ca bujorul. - În seara de Bobotează, femeile fac piftie (răcituri), ca să le fie tot anul fața fragedă ca piftia. - Dacă umbli cu pui de rândunele, faci pistrui pe obraz. - Dacă pe o lunică de pe obraz ai păr, e semn de noroc; să nu tai părul de acolo, căci îți piere norocul. - La primul scăldat al noului-născut, moașa îi pune degetele mari
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
se spală pe față cu rouă în dimineața Sf. Gheorghe, toată vara va fi sănătos și nu-i vor ieși pete pe față. Dimineață, se pune pe la casă verdeață, ca semn de primăvară. Sf. Ilie: În această zi, Sf Ilie umblă prin cer și-l caută pe diavol să-l trăsnească, pentru a scăpa lumea de ispită. Să nu lucreze femeile la aceste sărbători de vară, fiind rău de foc, trăsnet, boli grele. Dacă trăsnește și fulgeră la Sf Ilie, să
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
bucată de pâine și o lumânare aprinsă. Vinul și pâinea, ca să mănânce și să beie în cele trei seri, însă tot în acel loc unde mortul și-a dat sfârșitul. Bărbatul sau femeia reprezintă persoana mortului, ce se crede că umblă nevăzut trei zile, întorcându-se acasă obosit și găsește de mâncat și de băut. Lumânarea se duce la biserică de arde la icoana Maicii-Domnului, apoi se pune aprinsă la mormânt. Copilul care se naște cu căiță pe cap se crede
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
care au în familie morți împart azime calde, ceapă verde și rachiu, pentru sufletele morților; prin asta se crede că, în acea zi, se înalță sufletele morților la cer și trebuie să aibă merinde de drum. Omul dacă moare, sufletul umblă timp de șase săptămâni pe unde a umblat cu trupul, apoi vine la mormânt, își adună tot ce i s-a dat de pomană, se suie pe cruce, apoi se înalță la cer. Dacă n-are cruce, stă pe mormânt
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ceapă verde și rachiu, pentru sufletele morților; prin asta se crede că, în acea zi, se înalță sufletele morților la cer și trebuie să aibă merinde de drum. Omul dacă moare, sufletul umblă timp de șase săptămâni pe unde a umblat cu trupul, apoi vine la mormânt, își adună tot ce i s-a dat de pomană, se suie pe cruce, apoi se înalță la cer. Dacă n-are cruce, stă pe mormânt până i se pune o cruce și după
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
din Matei, 7, 15: "Feriți-vă de proorocii mincinoși, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori"365) recurg la falsa "neutralizare" a opoziției privative dintre LUP și OAIE/MIEL, în exemple precum 1984: Umblă să sperie lupul cu pielea oii ("Voinicul nu se sperie de cel fricos numai cu amenințări"), 2056: Lupul îmbrăcat în piele de oaie ("Se zice de cei fățarnici și vicleni" - Iordache Golescu) sau 2149: Pe din afară miel se vede
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Țincoca, 27.04.2010, în Obiectiv. Jurnalul de Tulcea, http://www.obiectivtulcea.ro/component/ content/article/1-editorial/17394-s-se-revizuiasc-primim-da-cine-revizuiete.html). Apoi, [Nonsensul] se poate transforma în alternativă veritabilă, ceea ce poate antrena funcții noi, precum [Dilema] ("Să se revizuiască, sau să se umble pe ici, pe colo?", Ion Marin, 12.06.2008, http://2008.informatia.ro/Frontal Sa se revizuiasca sau sa se umble pe ici pe colo Ion MARIN-14- 308), [Respingerea/Negația] ("Bineînțeles că [sic] Constituția României, fiind legea legilor, nu a rămas nici ea nedezbătută de filiala noastră, care este de acord cu
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pastișă inteligentă și inepție pură: "Aș vrea să nu se modifice sistemul competițional, doar să se revizuiască numărul echipelor. Dacă nu, să nu se revizuiască, dar tot să se schimbe ceva. Sau să nu se schimbe nimic, dar să se umble pe ici și colo. Dar mai bine să lăsați așa campionatul, și să nu retrogradeze nimeni." (http://www.sptfm.ro/diverse/sa mai si radem perle din 1sport23.html) 3.5.1. Compunerea textemelor (pe care am mai putea-o numi și amalgamare) desemnează procedeul prin
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
la fel ca pe tinerele de atunci, din sat: "Fetele erau înnebunite după ostașii unguri. Ostașii erau, atât de frumoși, încât nici înainte, și nici după, nu puteai vedea așa frumusețe de bărbați!" (...) "Arătau toți de parcă erau scoși din cutie! Umblau în haine călcate și erau așa de fini! Mâinile - aveau niște mâini așa fine!". Dar, el n-a uitat că aceștia aruncau coaja pâinii când o primeau: "Erau la coji de pâine pe dușumea! Militarii, militarii unguri nu mâncau decât
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
tot posturile de conducere au fost oferite magnaților din aristocrație, nobililor și celor veniți din țara mumă, numai slujbele cele mai joase au fost aruncate localnicilor din Transilvania, cum arunci niște oase goale câinilor". Respectivul auzise peste tot pe unde umblase prin Transilvania de această stare de lucruri. În marea lor supărare, unii modificaseră chiar textul Imnului Transilvan compus de Náray Antal și Somogyváry Gyula; în loc de "Transilvanie dragă, am venit, pentru tine să trăim și pentru tine să murim" schimbaseră textul
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
res cogitans devenind două substanțe independente. Dar în viața cotidiană corpul nu este inert, iar acțiunile sale, care sunt atribuite sufletului pot fi componente importante ale definiției ego-ului145: "Mi se ivea, în al doilea rând, gândul că mă hrănesc, că umblu, că simt și cuget: acțiuni pe care, de fapt, le raportam la suflet"146. Se face transferul spre următorul pas surprins prin întrebarea "ce este sufletul?" Prin îndoială sunt eliminate teoriilor anterioare cum ar fi că sufletul este pneuma, substanță
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
strachină grâu la încolțit. Se spune că așa cum va crește de bogat grâul acesta, atât de îmbelșugat și plin de realizări va fi anul care urmează pentru familia respectivă. Acesta va fi folosit în ziua Anului Nou de fetele care umblă cu „Grâușorul”. Se spune că în seara Sf. Andrei, pentru a îndepărta spiritele rele și stigoii se ung clanțele cu usturoi sau se atârnă funii cu usturoi deasupra ușilor și ferestrelor. Sub pernă sau în buzunarul hainelor se pun căței
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
fiecare gospodină. Un alt obicei îndrăgit era și a rămas „Plugușorul”. Pe vremuri se mai spunea că se pornește „cu plugulețul” sau „cu sorcova”. Din după amiaza ajunului Anului Nou și până se însera, copiii și tinerii până la 15 ani umblau cu "Plugușorul". Se întovărășeau câte doi, rar câte trei băieți. Aceștia se pregăteau din timp. Unul purta sorcova, iar celălalt un bici din sfoară de cânepă, lungă de vreo doi metri, cu un sfârc la capăt, legată de o coadă
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
trandafir. Tare ca piatra, Iute ca săgeata, Tare ca fierul, Iute ca oțelul La anul și la mulți ani!” Pentru urarea lor gazdele le dădeau bani. După ce se lăsa întunericul flăcăii se organizau în cete de 7- 8 persoane și umblau cu „Buhaiul”, cu „Capra” (Fig.14 a / 14 b ) sau cu „Ursul”. Aceștia, îmbrăcați în costume populare sau alți cu măști ce reprezentau „capra” sau „ursul” aveau cu ei bice, tălăngi și buhai. Intrați în curtea gospodarului spuneau textul cunoscut
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
douăsprezece foi de ceapă în care se presară sare (fiecare foaie reprezentând câte o lună a anului). Așa se poate prevedea care lună a anului este secetoasă și care este ploioasă. În dimineața primei zile a Anului Nou fetele mici umblau cu „Grâușorul”, obicei ce se păstrează și astăzi. Grâul pus la încolțit de Sf. Andrei a crescut acum înalt cam de o palmă. Acesta este legat de jur împrejur cu o panglică roșie. Se întovărășesc două- trei fete, una are
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
aprinse pentru a-și aduce fiecare în familie „lumină sfântă”. Această „lumină” semnifică înțelegere, spor în casă, bogăție. III. 4.4 OBICEIURI DE VARĂ - „PAPARUDELE” Vara, dacă era secetă, se încerca forțarea cerului să-și deschidă zăgazurile. Era obiceiul să umble prin sat „paparudele”. Obiceiul se practica rar, deși secete erau destule, iar acum a dispărut cu totul. Se proceda astfel: ziua în amiaza mare, sub soarele arzător, femei din sat, dintre cele mai sărace, deseori țigănci, își puneau peste îmbrăcămintea
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
își puneau peste îmbrăcămintea obișnuită pe mai multe rânduri foi de brusture, așezate cu cozile în sus. Femeia era înveșmântată în brusturi, din cap până în picioare și chiar pe brațe. Astfel apăreau paparudele. Fiecare, deci nu în grup, începea să umble prin curțile oamenilor recitându-și un descântec și învârtindu-se pe loc: „ Paparudă rudă, Vino de mă udă, Cu găleata, leata, Pentru toată ceata, Cu ulciorul, ciorul Pentru tot poporul”. Femeile ieșeau din casă și aruncau cu apă, cu găleata
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
virtute, ci strict o trebuință contractată, de care omul se poate lipsi, ca de atîtea altele: " Dacă nu-și poate face casă șade-n bordei, dacă nu poate frige carnea o mănîncă crudă, în fine dacă nu se poate îmbrăca umblă și-n hainele lui moș Adam. Toată mișcarea economică a omenirii consistă în crearea de trebuințe noi și numai excesul acestor trebuințe e un viciu" (Cum sub ochii părtinirii..., "Timpul", 17 ianuarie 1880). Este de natura evidenței că societatea globalizată
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
clasa considerată ca cea mai de sus, fără să aibă legături de sînge cu dînsa, rămîn, orice ar face, totdeauna la ușă sau pe aproape. Drept vorbind, sforțările parvenitului semnifică negarea principiului claselor nobiliare, adică negarea idealului după care tocmai umblă el cu limba scoasă. Omul fără simț de clasă este o caricatură cu deosebire mizerabilă și stricătoare de apetit. Românul trebuie să o fi văzut in exemplare și numeroase și monumentale, pentru ca să găsească o așa strălucită Și surprinzătoare aplicație participiului
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
atât mai bine îți vei face treaba de reporter. Uneori, informațiile, poveștile, subiectele îți vin pe tavă chiar în hotelul în care ești cazat. De cele mai multe ori însă, ca să îți faci materialele, să obții informații, să afli știrile trebuie să umbli, să te zbați, să cunoști oameni. Pentru aceasta, trebuie să știi cât mai multe despre mediul în care te vei afla și despre oamenii pe care îi cauți. Un ultim sfat: strânge materiale informative și, dacă nu ai timp să
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
a doua zi. N aveam unde dormi, fiindcă era un oraș pustiu. Ne-am dus și am căutat prin gunoaie, mă rog, prin maldărele de... ce aruncaseră ei din case. A găsit Andrei un sac de dormit și niște cartoane. Umblau câinii pe lângă noi. Era plin de gângănii. Mă rog, până la urmă și la New York am dormit cu gândaci în hotel. Deși era un hotel situat chiar în centru, pe lângă Madison Square Garden. A.N.: Hai să vorbim și despre deplasarea
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
personalități remarcabile” să mai omorîm niște animale. Asta nu este pentru oricine, pentru orice <<neica - nimeni>> , este o <<distracție >> doar pentru aristocrați ! Atunci cînd progenitura-mi a călcat strîmb, nu puteam să- mi las moștenitorul să facă pușcărie, așa că am umblat puțin și pe la obstrucționarea justiției, asta ca să înțeleagă oricine că se pune cu un <<sultan>> ! “ - Spune ,,Bastus” spune ! ,, Cu figura <<charismatică>> de care sînt în stare, vorbind tot felul de prostii, am ajuns și eu primarul capitalei. Poate că nu
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
pe care le făcusem de-a lungul timpului, iar cu cît mă înteresa chestiunea, cu atît descopeream alte și alte greșeli. Nu era vorba de lucruri grave, nu-mi propusesem niciodată să fac rău altora (mai ales pe la spate), nu umblasem cu minciuni și viclenii. Dar descopeream că făcusem multe gafe, mici răutăți la care nu știusem să mă abțin, mă lăsasem influiențat de alții în sens negativ, cîteodată vorbeam prea mult cînd trebuia să tac ! în tinerețe eram și fotograf
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
și materie. În starea de acum, spune Poe, prizonier al "rațiunii convenționale", i.e., știința, acesta a uitat, aproape cu totul, de tărâmul de care aparține cu adevarat, și numai printr-un fel de anamneza platonica, îl poate întrevedea uneori: Noi umblam, printre destinele lumii în care trăim, înconjurați de Amintirile firave, dar totdeauna prezente ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat din timpul trecut, si infinit de înfricoșător [...] Le cunoaștem doar că amintiri [s.n.]33. Deocamdată, Omul trebuie să se mulțumească
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]