12,368 matches
-
simt foarte atașat de amărăștenii mei și am încercat ca aproape în fiecare an să ajung la Amărăști, în această zi mare. Casa mea este încă neterminată, multe bălării în curte și... secetă mare. Totuși, prunii sunt plini cu prune, viile cu struguri, merii cu mere. Pe acea vale binecuvântată de Dumnezeu, așa cum spunea mama mea, niciodată seceta nu distrugea totul. Tot se mai făcea câte ceva în anii secetoși, așa cum a fost cazul în tristul an 1946. Vărul meu, Mihai Costeanu
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
la București și la Londra. Finul Ionică, un alt fin (după obiceiul oltenesc) și om de încredere mi-a adus ouă (adevărate, cu gălbenușul galben intens, nu cum sunt cele din comerț, fie ele chiar biologice), nuci și vin din via lui. Întotdeauna când ajung la Amărăști, finul Ionică îmi aduce bunătăți locale, care pentru mine sunt cele mai bune din lume. Ce mult mi-a lipsit aerul condiționat la micuța mașină Mondeo! Totuși, cu geamurile lăsate, drumul de la Amărăști la
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
Întotdeauna când ajung la Amărăști, finul Ionică îmi aduce bunătăți locale, care pentru mine sunt cele mai bune din lume. Ce mult mi-a lipsit aerul condiționat la micuța mașină Mondeo! Totuși, cu geamurile lăsate, drumul de la Amărăști la București (via Vâlcea) a fost...suportabil. La Vâlcea mam întâlnit cu marele meu prieten scriitorul Ioan Barbu. Pentru a evita căldura din București, ne-am oprit (am avut copilot pe fratele meu Tudor) la ”Kilometrul 36”, să ne rehidratăm. Mulți câini flămânzi
În România, Germania şi la Olimpiadă: impresii de cãlãtorie [Corola-other/Memoirs/94_a_143]
-
Geologic,dar rezultatele acestora nu au fost comunicate. Solurile se încadrează în zona solurilor de pădure.Tipul de sol cel mai răspândit este cel brun-roșcat de pădure,caracteristic etajului de stejar,fiind foarte bun pentru cultura pomilor fructiferi,viței de vie și fânețelor.Humusul se formează repede fiind acid și ușor solubil.Cu o răspândire mai limitată sunt solurile aluvionare de luncă ce se întâlnesc în văile dintre dealuri-având fertilitate ridicată,locuitorii le folosesc pentru culturi(grădini,zarzavaturi etc.) Puțin răspândite
Comuna Glăvile, Vâlcea () [Corola-website/Science/302026_a_303355]
-
numărul acestora putând crește în condițiile dotării cu un centru de colectare, prelucrare și valorificare a produselor apicole; - Suprafață disponibilă pentru amenajarea unor liveri de pomi fructiferi este de 37 ha, alte 67 ha fiind disponibile pentru cultura vitei de vie, în condițiile dotării cu tehnologii moderne de cultivare, întreținere, recoltare, prelucrare și valorificare a fructelor; Se pretează reliefului, solului și climei din comuna culturile de meri, peri, pruni și caiși; - Creșterea competitivității în sectorul zootehnic urmărește alinierea domeniului la standardele
Comuna Făurești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302021_a_303350]
-
atestat in anul 1548. Satul este situat la 15 km de Horezu și la 5 km de comuna Slătioara, locul de naștere a lui Dinu Săraru. Oamenii din sat se ocupă cu creșterea animalelor, cu albinăritul, și cultivă viță de vie, pomi fructiferi, porumb, cartofi etc. În apropiere se află obiective turistice importante, precum mănăstirile Horezu și Polovragi, precum și Peștera Polovragi. Segment din revista "Magazin istoric" anul V nr. 9(54) SEPT 1971 " Capriciile puterii Șirul pribegirilor spectuaculoase nu a încetat
Milostea, Vâlcea () [Corola-website/Science/302036_a_303365]
-
de animale, iar altele se referă la trecutul istoric al satului. Solurile nisipoase și pietroase dădeau struguri bogați în zaharină, iar cele clisoase, struguri apoși cu o coacere târzie. În luna martie începe munca: tăiatul, osăcitul (arăcitul) și apoi legarea viei. Din punct de vedere geografic, teritoriul comunei Prundeni se află în cadrul Podișului Getic, în subdiviziunea Platformei Oltețului. Numeroasele schimbări economice și social-politice petrecute în decursul timpului au influențat evoluția așezărilor rurale din Piemontul Getic atât sub raportul numărului și mărimii
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
cu comuna Malaia iar la vest, cu satul Bistrița. Este un sat specific de munte, zona locuibilă ocupând o treime din suprafața satului și se poziționează în microdepresiunea Pietrenilor (ca parte integrantă a depresiunii Horezu), ce are ca limite dealurile Viei (632 m) și Târsa (618 m) la vest, Vârful Stogul(697 m) și Dealul Pădurea Mare (807 m) la sud, dealurile Padeșul(637 m), Albina(917 m) și Scărișoara (921 m) spre est iar la nord, muntele Arnota (1184 m
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
cauze economice, dar care au căpătat și o tentă religioasă. Așezându-se și în partea de câmpie a Meglenului, meglenoromânii au renunțat parțial la păstorit, trecând la agricultură, în timp ce aromânii au rămas mai ales păstori. Meglenoromânii cultivau cereale, viță de vie, fructe, legume, ocupându-se și cu apicultura și cu creșterea viermilor de mătase. Practicau și diverse meserii, satele lor fiind mai mult sau mai puțin specializate în obiecte din argint, arme, obiecte din piele, unelte din fier, vase de metal
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
Varro "Rerum rusticarum sive De agricultura" ("Lucruri de la țară sau Despre agricultură"), Lucrețiu "De rerum natura" ("Despre natura lucrurilor"). Cele patru cărți ale operei tratează următoarele teme: I. Cultivarea pământului și păstoritul; II. Cultivarea plantelor, în special a viței de vie și a măslinilor; III. Creșterea animalelor; IV. Descrierea apiculturii, cu o metaforă cuprinzând o viziune stoică asupra vieții în societate. "Eneida" ("Aeneis"), alcătuită din hexametri în 12 cărți, este considerată epopeea națională a romanilor, bazată pe legenda conform căreia, Enea
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
audiență. Era ultimul membru al sfatului domnesc. Numărul postelnicilor a crescut în secolul al XVI-lea. Îi turna apă domnului pentru a-și spăla mâinile. În secolul al XVI-lea marele medelnicer era membru al Sfatului domnesc. Avea în grijă viile și pivnițele domnești. Se ocupa de aprovizionare și de ospețele domnești, în special cu vin. Gusta vinul înainte de a fi servit de domn, pentru a verifica dacă nu era otrăvit. Apare târziu în Sfatul domnesc. În Moldova se mai numea
Dregătorie () [Corola-website/Science/302173_a_303502]
-
capitalei dominat de străvechea mănăstire Mihai Vodă, monument emblematic al Bucureștiului. Alt relief pronunțat ce domină partea nordică a sectorului 5 este Dealul Cotrocenilor, odinioară acoperit de întinsele păduri ale Vlăsiei, de livezi și de culturi bogate de viță de vie, ce se prelungeau până spre Dealul Patriarhiei, Radu Vodă, Dealul Văcăreștilor și actuala Șosea a Viilor, alcătuind așa numita Podgorie a Bucureștiului. Istoria sectorului V este legată de vatra străveche a Bucureștiului, ale cărei vestigii arheologice atestă așezări omenești încă
Sectorul 5 () [Corola-website/Science/302514_a_303843]
-
partea nordică a sectorului 5 este Dealul Cotrocenilor, odinioară acoperit de întinsele păduri ale Vlăsiei, de livezi și de culturi bogate de viță de vie, ce se prelungeau până spre Dealul Patriarhiei, Radu Vodă, Dealul Văcăreștilor și actuala Șosea a Viilor, alcătuind așa numita Podgorie a Bucureștiului. Istoria sectorului V este legată de vatra străveche a Bucureștiului, ale cărei vestigii arheologice atestă așezări omenești încă din perioada paleoliticului. Mărturii ale unei civilizații preistorice descoperite în Dealul Mihai Vodă sau urmele culturii
Sectorul 5 () [Corola-website/Science/302514_a_303843]
-
Suprafața orașului este de 204 km², întinderea de la N la S măsoară 17,6 km iar cea V-E 19,7 km. Teritoriul orășenesc cuprinde în partea sa de nord păduri întinse (27,4 %), la vest parcele de viță de vie, iar la est suprafețe agricole (31,1 %). Granițele orașului măsoară o lungime totală de 79 km, din care 10,3 km sunt direct la Rin. Wiesbaden este supranumit "Poarta spre Rheingau", aceasta fiind o zonă întinsă, pe partea dreaptă a
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
este un soi nobil de viță de vie ("Vitis Vinifera"), un strugure de culoare roșie folosit în general în procesul de producere al vinului cu același nume. Acesta crește în mai multe zone geografice de pe glob, însă este asociat în special cu regiunea Côte-d' Or, din Bourgogne, Franța
Pinot Noir () [Corola-website/Science/302636_a_303965]
-
I î.Hr.). Cert este că prima documentare istorică datează din anul 1345, când călugării francezi au adus strugurele cu ei în Rheingau (Alsacia), unde a fost cultivat începând cu anul 1470. Biserica deținea pământurile pe care se cultiva vița de vie, pe atunci, iar după revoluția franceză din anul 1789, acestea au fost distribuite familiilor din Bourgogne, fapt care a dus la conducerea și stăpânirea individuală a loturilor, model păstrat până în zilele noastre. Pinot Noir este un strugure genetic instabil, ceea ce
Pinot Noir () [Corola-website/Science/302636_a_303965]
-
vorba de dragoste la prima vedere, după cum a recunoscut chiar principesa in scrierile sale de mai târziu - dar un rol important l-a avut discuția avută cu Carol în care acesta îi povestea despre România, trezindu-i curiozitatea atât de vie a acestei firi visătoare. Prima sa impresie despre București nu a fost deloc una favorabilă din cauza aglomerației și a mizeriei de pe străzile capitalei, dar mai târziu ea a descoperit în acest oraș străduțe pitorești și sute de bisericuțe care îi
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
terenului, dar și pentru alimentație. În zona mediteraneană erau crescute ovinele și caprinele. Germanicii creșteau porci, și foloseau grăsimile animale pentru gătit în proporții mari, pe când europenii din sud utilizau uleiul de măsline. În nord era dominantă cultura viței de vie, fiind asociată cu creștinismul care îi oferea o utilizare rituală. Germanicii cultivau hamei pentru bere și preparau hidromelul, din tipuri de cidru din fructe. În Evul Mediu Timpuriu era utilizat sistemul rotației bienale: după ce un teren era cultivat un an
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
scară largă în muncile agricole sau în războaie. Se conturează structura domeniului feudal, pământul fiind exploatat pentru profitul proprietarului-rezervă seniorală, iar pe de altă parte erau gospodăriile țăranilor dependenți. Rezervă seniorală cuprindea reședința seniorului, o parte a terenului arabil, pășunilor, viilor, pădurii, heleșteielor și lacurilor. Loturile de pământ lucrate de țăranii dependenți cuprindeau casele, grădinile de legume, parcelele de teren arabil. Unitatea de exploatare agricolă purta atunci denumirea de "mansă" în documente, în funcție de zona și de calitatea solului, având între 5-30
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
parcelele de teren arabil. Unitatea de exploatare agricolă purta atunci denumirea de "mansă" în documente, în funcție de zona și de calitatea solului, având între 5-30 hectare. Țăranii puteau avea dreptul la exploatarea pădurii și pășunilor prin plata, să cultive viță de vie și pomi fructiferi. Obligațiile lor față de seniori erau în muncă sau în produse. Schimburile comerciale s-au diminuat. Se mai mențineau legăturile cu Imperiul Bizantin, întreținute de negustorii sirieni sau evrei. Se bătea moneda de aur în regatul franc. Treptat
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
considerabil de mare. Alimentația europenilor din societățile cerealiere era dependență de aportul caloric al cerealelor în proporție de 80%. Consumau des fierturi și pâine, pe lângă carne, fructe, legume, lactate, ouă, peste și miere consumate în proporții mai mici. Vița de vie era de asemenea o cultură importantă în cadrul societăților cerealiere. Erau cultivate plante textile că inul, cânepă, bumbacul și duzii pentru viermii de mătase (în special, în orientul mijlociu și apropiat). În Asia, erau predominate societățile ce cultivau orezul. Orezul era
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
în regiunile Ialomița și Galați, au luat ființă 18 localități noi (prevăzute în anexa H.C.M. nr. 337/1954), care erau, în ordine alfabetică: Brateș, Bumbăcari, Dâlga, Dropia, Ezerul, Fundata, Lătești, Măzăreni, Movila Gâldăului, Olaru, Pelican, Răchitoasa, Rubla, Salcâmi, Schei, Valea Viilor, Viișoara și Zagna (în raioanele Călărași, Brăila, Călmățui, Galați, Slobozia, Lehliu și Fetești). O statistică a capilor de familie deportați după naționalități pentru cele 18 localități de deportare din Bărăgan dădea următoarele cifre: <br> Conform studiului „"Deportații în Bărăgan 1951-1956
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
muriseră în luptă, ucigându-se reciproc. Încălcând porunca tiranului Creon, care interzisese ca Polynices să fie îngropat, Antigona presară pământ peste trupul neînsuflețit al fratelui ei, îndeplinind ritualul înmormântării. Pentru acest gest, Creon ordonă să fie închisă și îngropată de vie. Antigona se spânzură în închisoare, iar Haemon, logodnicul ei (fiul lui Creon), se sinucide la rândul său. Printre cele mai celebre și mai desăvârșite piese ale lui Sofocle (496-406 î.C.) se numără tragediile "Oedip Rege", "Oedip la Colonos" si
Antigona () [Corola-website/Science/303300_a_304629]
-
Datoria față de alții, ca și cea față de legea morală, i-a poruncit să uite de sine. Găsim în misiunea ei o frumusețe severă, de proporții eroice. Aceasta se păstrează până la sfârșit; spre grota unde va fi ca și înmormântată de vie, Antigona va păși demnă, hotărâtă, fără ezitările, slăbiciunile ori regretele noastre obișnuite. Ideea - s-ar putea spune - e mai puternică în ea decât sentimentul. Păreri autorizate văd în Antigona una din cele mai frumoase opere ale teatrului grec, dacă nu
Antigona () [Corola-website/Science/303300_a_304629]
-
corporale, conform modelului lui Evagrie Ponticul și a unei vechi tradiții ascetice grecești. Aceasta presupune "retragerea" individului în sine, îndreptarea atenției spre mintea necorporală. Sfântul Ioan Sinaitul descrie practica isihastă ca pe un exil pe înălțimi în vederea rugăciunii și supravegherii "viei" (aluzie la parabola evanghelică) pe care o pândesc hoții. Alegoria se referă la asceza mentală, la respingerea prin rugăciune a gândurilor ispititoare ("hoții") care îl pândesc. Scopul isihastului este cunoașterea față către față a lui Dumnezeu. În singurătate, el repetă
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]