119,707 matches
-
a Marelui Duce Kiril Vladimirovici și a Prințesei Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha. Cuplul a avut patru fii și trei fiice. Primii doi fii au renunțat la drepturile la succesiune pentru a se căsători cu oameni obișnuiți. Al treilea fiu și moștenitor, Prințul Louis Ferdinand a murit în 1977 în timpul unor manevre militare iar fiul său în vârstă de 18 ani, Prințul Georg Friedrich, a devenit moștenitor și șeful Casei de Hohenzollern după decesul lui Louis Ferdinand în 1994.
Louis Ferdinand, Prinț al Prusiei () [Corola-website/Science/322109_a_323438]
-
a avut patru fii și trei fiice. Primii doi fii au renunțat la drepturile la succesiune pentru a se căsători cu oameni obișnuiți. Al treilea fiu și moștenitor, Prințul Louis Ferdinand a murit în 1977 în timpul unor manevre militare iar fiul său în vârstă de 18 ani, Prințul Georg Friedrich, a devenit moștenitor și șeful Casei de Hohenzollern după decesul lui Louis Ferdinand în 1994.
Louis Ferdinand, Prinț al Prusiei () [Corola-website/Science/322109_a_323438]
-
național de a limbilor străine și cunoștințe internaționale în artele liberale și aplicate în Asia de Sud. George McT. Kahin Center for Advanced Research on Southeast Asia este situat în centrul istoric "Treman House." Casa a fost construită de către Robert Henry Treman, fiul unei familii locale de întreprinzători și primul membru al familiei care a urmat Universitatea Cornell și a fost ales să fie membru al consiliului de administrație. MCT George. Kahin Center este sediul pentru studenții absolvenți SEAP , vizitatori și oameni de
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
Gaius Flavius Iulius Valerius (n. 299 - 305 - d. 326, Pietas Iulia, Istria), cunoscut și sub numele de a fost Caesar al Imperiului Roman. A fost primul fiu al împăratului Constantin I cel Mare și al Minervinei. Crispus a fost fiul cel mare al împăratului Constantin I și al Minervinei. Se bănuiește că s-ar fi născut între anii 299 - 305, în zona răsăriteană a Imperiului Roman. Nu
Crispus () [Corola-website/Science/322121_a_323450]
-
Gaius Flavius Iulius Valerius (n. 299 - 305 - d. 326, Pietas Iulia, Istria), cunoscut și sub numele de a fost Caesar al Imperiului Roman. A fost primul fiu al împăratului Constantin I cel Mare și al Minervinei. Crispus a fost fiul cel mare al împăratului Constantin I și al Minervinei. Se bănuiește că s-ar fi născut între anii 299 - 305, în zona răsăriteană a Imperiului Roman. Nu se știe mai nimic despre căsătoria lui Constantin I cu Minervina. Această căsătorie
Crispus () [Corola-website/Science/322121_a_323450]
-
unde l-a avut de pedagog pe Lactanțiu. La 1 martie 317, la Serdica, a primit titlul de Caesar, împreună fratele său vitreg, nou-născutul copil Constantin al II-lea, al împăratului Constantin I din căsătoria cu Fausta, și împreună cu "Licinianus", fiu al împăratului Licinius, coleg al tatălui său în estul Imperiului. În anul 318 a primit primul consulat, iar în 320, i-a fost încredințată comanda militară a apărării frontierei Rinului, în Gallia, fiind însoțit de un prefect. În același an
Crispus () [Corola-website/Science/322121_a_323450]
-
fost încredințată comanda militară a apărării frontierei Rinului, în Gallia, fiind însoțit de un prefect. În același an, a obținut primele victorii împotriva francilor și alemanilor. În anul următor, celebrează căsătoria cu o anumită "Helena", care i-a dăruit un fiu, în 322, și primește al doilea consulat. "Crispus" s-a dovedit un bun comandant militar, învingându-i pe franci, în 323, și pe alemani, în 324. Geniul său de comandant militar și-a spus cuvântul când, la 18 septembrie 323
Crispus () [Corola-website/Science/322121_a_323450]
-
Dinu Stănil[a], D[u]mitru Braga, Costând[i]n Pitia, Costând[i]n Pitia, Popa Laz[a]r, Vlăduțu Pitia, Floria St[an]g[a], Radu St[a]ngu, ... Radu ... Marin Stânga, Gheorghe Ocheșel, Costând[i]n Andrica cu fii”". Pisania pare a fi o continuare a unei pisanii introductive, probabil datata, care astăzi lipsește. Totuși domnia lui Barbu Știrbei fixează renovarea bisericii la mijlocul secolului 19. Păstrează în mare parte formele inițiale, databile în secolul 18. Corpul bisericii este împărțit
Biserica de lemn din Scoarța-Pietriș, Gorj () [Corola-website/Science/322125_a_323454]
-
Elena" din Hărpășești a fost zidită de boierul George Mavrocordat (1802-1858) în anul 1833, în partea de vest a satului, în apropierea conacului boieresc. În trecut, o poartă făcea legătura între curtea conacului și curtea bisericii. Ctitorul George Mavrocordat era fiul hatmanului Alexandru Mavrocordat (1784-1856) și al Smarandei Moruzi și s-a născut în Fanar la 13 aprilie 1802. El s-a căsătorit, la 5 aprilie 1841, cu Maria Skina (1819-1900), cu care a avut trei copii: Alexandru Mavrocordat (1844-1907) - mare
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
guvernamentală este considerată atââ cinică, cât și eretică de către comunitatea ortodoxă de frontieră. Așezarea rurală Waknuk este o comunitate fermieră de frontieră, populată cu oameni pioși și muncitori care doresc să revendice pământul Lizierei. Copilul de zece ani, David Strorm, fiul patriarhului religios din Waknuk, are vise intense inexplicabile cu orașe luminoase și căruțe fără cai, care par ciudate pentru experiența sa preindustrială. În ciuda pregătirii religioase riguroase, David se împrietenește cu Sophie, o fată cu șase degete la fiecare picior. Cu
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
al Israelului în SUA între anii 2007-2009. Între octombrie 2009 - noiembrie 2010 a fost adjunct al șefului Marelui Stat Major. Beny Gantz s-a născut și a crescut în moshavul Kfar Ahim, lângă localitatea Kiryat Malahi din centrul Israelului, ca fiu al lui Nahum și Malka Gantz, evrei supraviețuitori ai Holocaustului din Ungaria și România. Tatăl era originar din Sovata-Transilvania, România iar mama sa s-a născut la Mezőkovácsháza, provincia Békés, din sud-estul Ungariei și supraviețuitoare a lagărului Bergen Belsen. Ca
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
Carp, în "Descriptio Moldaviae", printre principalele neamuri boierești ale Principatului Moldovei. În anul 1771, marele ban Gheorghe Carp a cumpărat întreg satul Țibănești din Ținutul Vasluiului de la boierul Nicolae Gherghel. El a murit în 1802, moșia trecând prin moștenire la fiul său, biv vel aga Ion Carp. Ca și alți boieri, familia Carp a construit în secolul al XVIII-lea o biserică cu hramul "Duminica Tuturor Sfinților" în satul Țibănești. Aceasta a fost reclădită de boierul Ioan Carp, mare agă al
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Țibănești () [Corola-website/Science/322130_a_323459]
-
a aparținut o lungă perioadă familiei Mavrocordat. În jurul anului 1776, boierii din familia Mavrocordat a construit Biserică "Sf. Varvară" din Popești, ca biserică de conac boieresc. Aici au fost înmormântați principesa Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie 1930) și fiul său, principele Gheorghe Al. Mavrocordat (1887 - 20 iulie 1907). În acest lăcaș de cult, preotul Nicolae Butescu i-a cununat în 1937 pe prințul Gheorghe M. Sturdza (n. 1912) cu norvegianca Margareta Kavaal (1915-2009) și l-a fost botezat în
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
Gheorghe Al. Mavrocordat (1887 - 20 iulie 1907). În acest lăcaș de cult, preotul Nicolae Butescu i-a cununat în 1937 pe prințul Gheorghe M. Sturdza (n. 1912) cu norvegianca Margareta Kavaal (1915-2009) și l-a fost botezat în 1938 pe fiul acestora, prințul Dimitrie Sturdza, nași de botez fiind regina Elenă și fiul acesteia, principele moștenitor Mihai, viitorul rege al României. Biserică a suferit reparații importante în perioada interbelică. În urmă resfințirii, hramul bisericii a fost schimbat din „Sf. Varvară” în
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
preotul Nicolae Butescu i-a cununat în 1937 pe prințul Gheorghe M. Sturdza (n. 1912) cu norvegianca Margareta Kavaal (1915-2009) și l-a fost botezat în 1938 pe fiul acestora, prințul Dimitrie Sturdza, nași de botez fiind regina Elenă și fiul acesteia, principele moștenitor Mihai, viitorul rege al României. Biserică a suferit reparații importante în perioada interbelică. În urmă resfințirii, hramul bisericii a fost schimbat din „Sf. Varvară” în „Sf. Ilie”. Începând din 1 decembrie 1984 aici slujește că paroh preotul
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
Arhiepiscopiei Iașilor, a sfințit un paraclis de vară. În biserică, în partea de nord a naosului, se află o placă funerară de marmură. Ea a fost pusă pe mormântul principesei Lucia Cantacuzino-Pașcanu (19 mai 1862 - 26 martie 1930) și a fiului său, principele Gheorghe Al. Mavrocordat, decedat la Popești în 20 iulie 1907, la vârsta de 19 ani.
Biserica Sfântul Ilie din Popești () [Corola-website/Science/322138_a_323467]
-
1368, ca parte a Ansamblului Conacului Cantacuzino-Deleanu din Deleni, având codul de clasificare . La începutul secolului al XVII-lea, proprietarul moșiei Deleni a devenit marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686), care s-a stabilit aici, fondând ramura boierilor Cantacuzino-Deleanu. El era fiul marelui spătar Iordache Cantacuzino (1581?-1663); acesta din urmă descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Iordache Cantacuzino era cumnat cu domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), soțiile lor fiind
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
Costea Bucioc, proprietarul moșiei Șerbești. Nepotul acestuia, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?) a construit în jurul anului 1730 un castel la moșia sa din Deleni, unde îl va găzdui pe domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733), cu prilejul primei logodne a fiului său cel mare, beizadea Scarlat Ghica, în 1730, cu Safta, fiica minoră a lui Iordache Cantacuzino-Deleanu. După moartea acestuia, stăpânul moșiei a devenit Gheorghe (Iordache) Cantacuzino-Deleanu (1723?-1798). Fiica sa, Maria Cantacuzino (d. după 1819), s-a căsătorit la Deleni
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
de extindere a conacului și de construire a zidului de incintă, azi prăbușit în parte. Lucrările au fost definitivate în anul 1802, inscripționat într-un cartuș deasupra blazonului porții masive de la intrarea în parc. Moșia Deleni a fost lăsată moștenire fiului său cel mai mic, Gheorghe (Iordache) Ghica-Deleni (1788-1854), „cu casele și toată pajijia casei de acolo, cu veniturile pietrelor de moară, cu heleșteele și poienele de acolo, cum și prisaca cu stupi și cu tot codrul și cu toate celelalte
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
mitropolitului Iacov Stamati să-i trimită trei frați preoți care s-ar împăca între ei. Astfel, la 9 martie 1795 au fost mutați aici trei frați preoți din familia Mitescu: Simion (din Mitești), Ioan (din Probota) și Ioniță (din Dolhasca), fiii unui preot refugiat din Bucovina. Cei trei preoți primesc carte de strămutare cu data de 9 martie 1796 și vin aici în primăvara acestui an. Pe lângă faptul că le-a plătit cheltuelile drumului, boierul le-a dat locuințe în apropierea
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
conflictele din familia prosperă a lui Ivonika și a Mariei (Marikăi) Fedorciuk. Fiind harnici, ei au reușit să-și agonisească o avere frumoasă, muncind pământul, dar lucrând și la construirea căii ferate, devenind astfel cei mai înstăriți țărani din sat. Fiul lor cel mare, Mihailo, este harnic și își ajută părinții, dar a trebuit să-și părăsească familia pentru a pleca în armată. Spre deosebire de el, fiul cel mic, Sava, este leneș, îi place să umble la vânătoare și să bea și
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
dar lucrând și la construirea căii ferate, devenind astfel cei mai înstăriți țărani din sat. Fiul lor cel mare, Mihailo, este harnic și își ajută părinții, dar a trebuit să-și părăsească familia pentru a pleca în armată. Spre deosebire de el, fiul cel mic, Sava, este leneș, îi place să umble la vânătoare și să bea și le face părinților o mulțime de necazuri. Printre personajele principale se află, de asemenea, Anna - fată săracă, iubită de Mihailo -, și Rahira - fata lui Grigori
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
au locuit între anii 1889-1891 în satul Dimca din Ducatul Bucovinei aflat sub stăpânire austro-ungară (astăzi în raionul Adâncata din regiunea Cernăuți a Ucrainei). În toamna anului 1894, în acest sat a avut loc un caz real de fratricid: un fiu de țăran și-a ucis fratele mai mare pentru a moșteni partea cuvenită lui din pământul părinților. În eseul autobiografic „Про себе саму”, ea a scris: Romanul a început să fie scris în 1898, fiind finalizat la 7 aprilie 1901
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
Jaime (12 septembrie 1849 - 29 septembrie 1936) a fost ultimul pretendent carlist la tronul Spaniei sub numele de Alfonso Carlos I și pretendent legitimist la tronul Franței sub numele de Carol al XII-lea. Alfonso Carlos a fost al doilea fiu al Infantelui Juan al Spaniei, Conte de Montizón și al Arhiducesei Maria Beatrix de Austria-Este. După ce părinții săi s-au separat când el era mic, Alfonso Carlos și fratele său mai mare au fost crescuți la Modena sub tutela unchiului
Alfonso Carlos, Duce de San Jaime () [Corola-website/Science/322159_a_323488]
-
Infantele Jaime al Spaniei, Duce de Segovia ("Jaime Leopoldo Isabelino Enrique Alejandro Alberto Alfonso Víctor Acacio Pedro Pablo María de Borbón y Battenberg") (23 iunie 1908 - 20 martie 1975), a fost al doilea fiu al regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei și a soției lui, prințesa Victoria Eugenie de Battenberg. Pentru că el a fost surdo-mut, ca urmare a unei operații în copilărie, el a renunțat la drepturile sale la tronul spaniol pentru sine
Infantele Jaime, Duce de Segovia () [Corola-website/Science/322165_a_323494]