116,985 matches
-
cu provizii fusese găsit de animale care mâncaseră tot, ceea ce îi lăsa cu provizii pentru patru zile. După ce se chinuise să treacă pasul, John Denton a intrat în comă și a murit. Ada Keseberg a murit puțin mai târziu, iar mama ei disperată, refuza să abandoneze trupul micuței. După un drum dificil de mai multe zile, salvatorii începeau să se teamă că nu toți copiii vor reuși să supraviețuiască. Șocați, au văzut că unii dintre copii au mâncat franjurii din piele
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
membrii expediției de salvare să se întoarcă cu ei la lacul Truckee. La jumătatea drumului au găsit resturile mutilate și devorate ale doamnei Graves și a doi dintre copiii săi și pe Elizabeth Graves, de un an, plângând lângă trupul mamei sale. Unsprezece supraviețuitori s-au adunat în jurul focului, care din cauza căldurii se scufunda în zăpadă. Expediția de salvare s-a împărțit, iar Eddy, Foster și alți doi membrii s-au întors la lac. Doi dintre salvatori, crezând că se vor
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
1846-1847 avea nouă ani, chiar și atunci când era contactată de istorici care doreau o poveste exactă a faptelor, refuza să recunoască că a fost implicată; se spune că nu a reușit să-și revină niciodată după implicarea ei în canibalizarea mamei și fratelui său Eddy s-a recăsătorit și s-a stabilit în California; a încercat să se țină de promisiunea de a-l ucide pe Keseberg, dar a fost convins de James Reed și Edwin Bryant să renunțe. Anul următor
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Bremen, care au fost subiecții criticilor. Potrivit lui Adam de Bermen, Svend I al Danemarcei a fost nevoit să-și apere împărăția daneză de acțiunile lui Olof de a revendica tronul danez. Conflictul a fost soluționat prin căsătoria lui Svend cu mama lui Olof iar cei doi regi s-au aliat ulterior. Când regatul Norvegiei a fost restabilit prin Olof al II-lea al Norvegiei, un nou război a izbucnit între Norvegia și Suedia. Mai mulți oameni din cele două țări au
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
la Stockholm. În 1319, la vârsta de trei ani, fiul ducelui Eric, Magnus al VII-lea al Norvegiei a fost primit ca rege sub numele de Magnus al IV-lea al Suediei, sub regența bunicii sale, regina Helvig și a mamei sale, regina Ingeborg.
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
de Bjelbo. În primii 16 ani ai domniei sale, contele Birger a fost conducătorul real. Birger a fost cunoscut ca un conducător de facto al Suediei din 1248, înainte de domnia lui Valdemar, sub numele de Eric al XI-lea al Suediei. Mama lui Valdemar a fost fiica regelui Eric al X-lea al Suediei și a prințesei Richeza de Danemarca. Când regele Eric al XI-lea a murit în 1250, Valdemar a fost ales rege. Chiar și după ce Valdemar a împlinit vârsta
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
și Finlanda. Suedia s-a reunit din nou în 1359, atunci când tatăl și fiul s-au împăcat și au condus împreună țara până la moartea lui Eric, câteva luni mai târziu. În timp ce se afla pe moarte, Eric a acuzat-o pe mama sa că l-a otrăvit. Imediat după moartea sa, soția sa Beatrice a murit și ea. Se crede că cei doi au murit de Moartea Neagră. Haakon a fost fiul cel tânăr al lui Magnus al IV-lea al Suediei
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
fiul său în vârstă de 14 ani nu era nepregătit pentru domnie. Luat din grija femeilor de la șase ani, băiatul învățase să se distreze făcând sporturi dure, exerciții militare și teste de rezistență autoimpuse. Când împlinise 11 ani, îi murise mama; în același an împușcase primul urs. Curând a hotărât că nu era bărbătește să folosească arme de foc împotriva urșilor și s-a folosit doar de o furcă. În afară de un flirt, nu a căutat niciodata compania femeilor și nu s-
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
cu Harald. În 1047, Magnus a murit după ce a declarat pe patul de moarte că împărăția lui va fi împărțită astfel: Harald prelua Norvegia în timp ce Svend devenea regele Danemarcei. Conexiunea lui Svend cu linia daneză de succesiune a fost prin mama sa, Estrid Svendsdatter, luându-și numele Estridsson după ea, subliniind legătura lui cu regalitatea daneză. De asemenea, el și-a bătut propriile monede. Svend a căutat să-și consolideze puterea prin intermediul legăturilor cu biserica, precum și cu puterile străine și a
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Germaniei să se răzvrătească. Christopher fiind în confuzie, a fugit în Iutlanda de sud la Episcopul de Ribe. Când tatăl lui, Christopher a fost ucis, Prințul Eric era prea tânăr pentru a guverna singur. Instanța daneză a numit-o pe mama sa, regina văduvă Margareta Sambiria, ca regent. Ea a fost fiica contelui Sambor al II-lea de Pomerania și era o femeie inteligentă și vicleană. Imediat ce a fost numită regentă, ea a fost nevoită să lupte pentru a păstra tronul
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
nobilimii. În 1270, Eric a atacat regiunea Småland. Conflictul său cu biserica a adus la un rezultat satisfăcător, cu ajutorul Papei. Domnia lui Eric a avut loc în perioada centrală a "Epocii de descompunere" a Danemarcei, 1241 - 1340. Domnia sa timpurie, în timp ce mama sa era regentă împreună cu rudele ei germane, a fost afectată de tulburări și războaie care au dus la asasinarea tatălui său. Conflictele ecleziastice au apărut din cauza ambițiosului Arhiepiscop de Lund, Jens Grand, care i-a sprijinit pe haiduci, rudele sale
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
a se acomoda cu non-aristocrații în serviciul de stat, el a creat noi rânduri nobile și de baroni. După Războiul Scanian, sora lui, prințesa Ulrike Eleonora a Danemarcei, s-a căsătorit cu regele suedez Carol al XI-lea, a cărui mamă a fost un susținător solid al ducelui de Holstein-Gottorp. În ciuda legăturilor de familie, un război între cumnați a fost aproape din nou în 1689, când Carol al XI-lea aproape a provocat o confruntare cu Danemarca, prin sprijinul său cu
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
o relație cu Johann Friedrich Struensee, regent al Danemarcei. În 1772, mariajul regelui cu Caroline s-a terminat printr-un divorț. Struensee a fost arestat și executat în același an. Christian a semnat arestarea lui Struensee cu indiferență, sub presiunea mamei sale vitrege, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel. Carolinei i s-a retras titlul regal însă nu și copiilor. În cele din urmă aceasta a părăsit Danemarca și a trăit în exil. A murit de scarlatină la 11 mai 1775 la vârsta
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
părăsit Danemarca și a trăit în exil. A murit de scarlatină la 11 mai 1775 la vârsta de 23 de ani. Începând cu anul 1772, Christian a fost rege numai nominal. Din 1772 până în 1784 Danemarca a fost condusă de mama vitregă a lui Christian, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel, fratele său vitreg Prințul Frederick al Danemarcei și de politicianul danez Ove Høegh-Guldberg. Din anul 1784, fiul său Frederick al VI-lea al Danemarcei a domnit permanent ca prinț regent. Această regență
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
a semnat cu Milan, fiind un transfer liber. a debutat la echipa națională de fotbal a Italiei în 2007 și a reprezentat naționala la Euro 2012 și la Campionatul Mondial de Fotbal 2010, unde a jucat în toate meciurile. Întrucât mama este germană, el deține și pașaport german.
Riccardo Montolivo () [Corola-website/Science/331399_a_332728]
-
moștenită de fiul surorii sale, Blanche, Conte de Champagne, care a fost regentă în cea mai mare parte a domniei fratelui ei. Moartea neașteptată a lui Henric a lăsat-o pe fiica sa, Infanta Ioana, ca singura moștenitoare a tronului. Mama Ioanei, Blanche de Artois, a servit ca regentă pentru următorii zece ani. În 1284, Ioana a fost căsătorită cu viitorul Filip al IV-lea al Franței, care încheie regența lui Blanche. Filip și-a asumat tronul Franței un an mai
Lista de monarhi ai Regatului Navarei () [Corola-website/Science/331398_a_332727]
-
Singura lor speranță este sosirea Izbăvitorului, cel despre care se crede că va salva omenirea de miezingi. Romanul urmărește poveștile a trei personaje, ale căror destine se vor împleti la sfârșit. În urma unui atac al miezingilor, tânărul Arlen își pierde mama și o soră. Furios pe lașitatea tatălui său, care n-a avut curajul să înfrunte demonii, tânărul fuge de acasă. Cunoscător al glifelor, el reușește să-și creeze spații protejate peste noapte, rămânând ferit de miezingi. În urma unei confruntări, reușește
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]
-
krasieni, Jadir, îi fură lancea și-l aruncă în deșert, sperând că va muri. Tânărul supraviețuiește și-și tatuează întreg corpul cu glifele descoperite în ruine, devenind aproape invincibil în fața miezingilor. Leesha este o fată din alt sat, pe care mama dorește s-o mărite cu cel mai puternic tânăr din acele locuri. Fata îl iubește, dar când află că acesta se laudă cu faptul că s-ar fi culcat cu ea, decide să-l părăsească. I se alătură ca ucenică
Omul pictat () [Corola-website/Science/334029_a_335358]
-
Scriitorilor Români. A avut o activitate culturală diversă, a fost un luptător pentru drepturile scriitorilor români, slab conturate la acea vreme și a contribuit la dezvoltarea culturii în România. Fiu al soților Ruxandra (născută Rășcanu) și Dumitrache Vasiliu. Descendent, prin mama sa, din ramura răzășească a neamului Rășcanilor care coborâse în secolul XIV din Maramureș, statornicindu-se în ținuturile Vasluiului. Bunicul și doi frați ai mamei sale au fost scriitori. Unchiul său, Petre Rașcanu, a fost profesor de istorie antică și
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
dezvoltarea culturii în România. Fiu al soților Ruxandra (născută Rășcanu) și Dumitrache Vasiliu. Descendent, prin mama sa, din ramura răzășească a neamului Rășcanilor care coborâse în secolul XIV din Maramureș, statornicindu-se în ținuturile Vasluiului. Bunicul și doi frați ai mamei sale au fost scriitori. Unchiul său, Petre Rașcanu, a fost profesor de istorie antică și arheologie la Facultatea de Litere din Iași. Face școala primară la Bârlad, apoi intră la Liceul Internat din Iași (îl are profesor de limba română
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
regele Robert al II-lea al Franței, socrul său, a fost convins să facă pace cu tatăl său în 1030 când Ducele Robert promisese bătrânului Balduin sprijinul său militar considerabil. Robert l-a adăpostit pe Henric I al Franței împotriva mamei sale, regina Constance, care l-a favorizat pe fiul ei mai mic, Robert, să acceadă la tronul Franței după moartea regelui Robert al II-lea. Pentru ajutorul lui Henric I l-a răsplătit pe Robert cu Vexinul francez. La începutul
Robert I, Duce de Normandia () [Corola-website/Science/334070_a_335399]
-
zețar cunoscut și, fără știrea cenzurii, a tipărit o plachetă de versuri puternic colorată anticomunist, intitulată: „Poeme de dincoace”. A fost denunțat de un cunoscut dar nu a putut fi arestat deoarece volumul „corp delict“ fusese distrus, la timp, de mama sa. În 1949 s-a mutat la București, unde s-a angajat la revista Flacăra și a mai colaborat cu publicațiile: Contemporanul, Viața Românească, Ateneu, Ramuri, Tribuna, Vatra, Viața militară, Urzica, Rebus. Un document strict confidențial al DPA din 1949
Andrei Ciurunga () [Corola-website/Science/334067_a_335396]
-
de timp nu s-au știut date legate de construirea bisericii, crezându-se că pisania nu s-a păstrat. S-a presupus că biserica a început să fie construită după 1541. Prezența în naos a pietrei de mormânt a Marenei, mama pârcălabului Nicolară Hâra, decedată la 8 aprilie 1542, ceea ce a dus la concluzia că biserica era în construcție în acel an, nefiind probabil finalizată. În timpul săpăturilor arheologice începute în septembrie 2005 și coordonate de profesorul Florin Hău s-a găsit
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
după plecarea din țară a lui Mihai Comăneșteanu, boierul Dinu Murguleț o mărită pe fiica sa, Tincuța, cu fostul arendaș Tănase Scatiu. Căsnicia celor doi este un lung șir de necazuri pentru Tincuța, nevoită să îndure zilnic mojiciile soțului ei. Mama ei, coana Sofița, murise între timp, iar Dinu Murguleț căzuse la pat, bolnav de reumatism. Revăzându-l pe Mihai după câțiva ani, Tincuța își dă seama că-l iubește, lucru remarcat de verișorul ei, Matei Damian, și de soția lui
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]
-
nu se simte nicio urmă de nostalgie. Interpretările cele mai apreciate sunt cele ale lui Victor Rebengiuc (care combină cumpătarea gesturilor mărunte cu „o sălbatică și vitală erupție de josnicie”) și Eliza Petrăchescu (care „pune masca șireteniei senile pe chipul mamei lui Tănase Scatiu”). "Tănase Scatiu" a obținut mai multe premii ale Asociației Cineaștilor din România pe anul 1976: premiul pentru regie (Dan Pița; "ex-aequo" cu Mircea Veroiu pentru "Dincolo de pod"), premiul pentru imagine (Nicolae Mărgineanu; "ex-aequo" cu Călin Ghibu pentru
Tănase Scatiu (roman) () [Corola-website/Science/334039_a_335368]