119,707 matches
-
de Austria ("Sissi"); una dintre surorile ei a fost regina Elisabeta a Belgiei, soția regelui Albert I. La 10 iulie 1900, la Munchen, Maria Gabriela s-a căsătorit cu vărul ei de-al doilea, Prințul Rupert al Bavariei. A fost fiul cel mare al Prințului Ludwig de Bavaria (mai târziu Prinț Regent și Rege al Bavariei) și a Mariei Theresia de Austria-Este. La căsătorie a participat și Prințul Joachim al Prusiei, care l-a reprezentta pe tatăl său, împăratul Wilhelm al
Maria Gabriela de Bavaria () [Corola-website/Science/322314_a_323643]
-
Mai târziu, soțul ei s-a recăsătorit cu verișoara ei primară, Prințesa Antoinette de Luxemburg, la 26 august 1918. Maria Gabriela a fost înmormântată în Theatinerkirche din München. Singurul copil care a supraviețuit copilăriei a fost cel de-al doilea fiu al ei, Albrecht.
Maria Gabriela de Bavaria () [Corola-website/Science/322314_a_323643]
-
căsătorii bune, unele cu monarhi în exercițiu sau cu foțti capi ai dinastiilor europene. Infanta Maria Ana s-a căsătorit la 21 iunie 1893 la Schloss Fischhorn, Zell am See, cu William, Prinț Ereditar al Marelui Ducat de Luxemburg (1852-1912), fiul cel mare al lui Adolphe, Mare Duce de Luxemburg, care era șeful Casei de Nassau. S-a convenit ca viitorii copii să fie crescuți în credința catolică a mamei lor, pentru că era religia majorității covârșitoare a populației Luxemburgului. Cuplul a
Marie Anne a Portugaliei () [Corola-website/Science/322324_a_323653]
-
Mare Duce de Luxemburg, care era șeful Casei de Nassau. S-a convenit ca viitorii copii să fie crescuți în credința catolică a mamei lor, pentru că era religia majorității covârșitoare a populației Luxemburgului. Cuplul a avut șase fiice și nici un fiu. William a devenit Mare Duce după decesul tatălui său la 17 noiembrie 1905. Neavând fii, Marele Duce și-a desemnat fiicele ca succesoare iar Marie-Adélaïde a fost confirmată și proclamată drept moștenitoare la 10 iulie 1907. După decesul tatălui ei
Marie Anne a Portugaliei () [Corola-website/Science/322324_a_323653]
-
copii să fie crescuți în credința catolică a mamei lor, pentru că era religia majorității covârșitoare a populației Luxemburgului. Cuplul a avut șase fiice și nici un fiu. William a devenit Mare Duce după decesul tatălui său la 17 noiembrie 1905. Neavând fii, Marele Duce și-a desemnat fiicele ca succesoare iar Marie-Adélaïde a fost confirmată și proclamată drept moștenitoare la 10 iulie 1907. După decesul tatălui ei, ea a devenit prima Mare Ducesă de Luxemburg. După abdicarea ei de la 14 ianuarie 1919
Marie Anne a Portugaliei () [Corola-website/Science/322324_a_323653]
-
ani. În 1906 Rupert a fost numit comandant al corpului I de armată cu rangul de locotenent general de infanterie; a fost promovat la gradul de general în 1913. În 1912, Luitpold a fost succedat în poziția de "Prinzregent" de către<fiul său Ludwig. La 5 noiembrie 1913 Ludwig a fost ales rege de senatul bavarez, devenind Ludwig al III-lea. În urma acestei decizii Rupert a devenit Prinț Moștenitor. La izbucnirea Primului Război Mondial a comandat Armata a 6-a Germană în Bătălia de la
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
ca un monarh decedat și a primit funaralii de stat. A fost înmormântat la Theatinerkirche în München, lângă bunicul său Prințul Luitpold și str-străbunicul său, regele Maximilian I Iosif de Bavaria, între prima soție, Ducesa Marie Gabrielle de Bavaria și fiul cel mare, Prințul Luitpold.
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
din nordul Mării Negre. În 1249, Ludovic al IX-lea al Franței a condus o cruciadă prin invadarea Egiptului, a capturat Damietta, iar mai apoi se deplasează încet spre sud. În timpul avansului, as-Salih Ayyub a murit și a fost succedat de fiul său al-Muazzam Turanshah, dar înainte de Turanshah ar putea ajunge pe front, mamelucii Bahri i-au învins pe cruciații în bătălia de la Al Mansurah și l-au capturat pe Ludovic, încheind în mod eficient cruciada. Turanshah i-a apropriat pe proprii
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
traducător român. Din cauza convingerilor sale de extrema dreaptă (Mișcarea legionară) din tinerețe, a făcut după război 15 de ani de pușcărie, plus încă 4 ani după 1964, an în care au fost eliberați toți deținuții politici din România. a fost fiul lui Dumitru Iliescu, pescar (râul Buzău), și al Ecaterinei. A absolvit în anul 1931, Liceul „B.P. Hașdeu" din Buzău și apoi Facultatea de Drept a Universității din București. Mai târziu a profesat în baroul de avocatură buzoian. În timpul liceului face
Dem Iliescu () [Corola-website/Science/329530_a_330859]
-
polul opus față de cea din care au plecat - dominație masculină în locul celei feminine, monogamie și căsătorii pe viață în locul contractelor anuale. Lupta pentru conducerea grupului se restrânge în cele din urmă la două dintre personaje, Elemak și Nafai, doi dintre fiii lui Volemak. Nafai este acceptat ca și conducător de facțiunea care crede în Sufletul Suprem, în timp ce Elemak se află la conducerea facțiunii care dorește cu disperare să revină la civilizația din Basilica sau din alt oraș. Această luptă pentru putere
Navele Pământului () [Corola-website/Science/329528_a_330857]
-
mângâia. Cei doi fugiseră din Weed, deoarece Lennie fusese acuzat de tentativă de viol după ce încercase să atingă rochia unei femei și se panicase când aceasta începuse să strige. La noul loc de muncă, cei doi îl întâlnesc pe Curley, fiul șefului, un tânăr agresiv, de mică statură, cu un complex de inferioritate împotriva bărbaților mai înalți, inclusiv Lenny. Soția lui Curley cochetează cu toți bărbații, iar Lenny este imediat atras de ea. În contrast cu aceste două personaje, Slim este amabil, intuitiv
Șoareci și oameni () [Corola-website/Science/329536_a_330865]
-
celor din cameră. Bărbatul este îmbrăcat într-o haină uzată, veche țărănească și cizme rupte, ținând o pălărie în mână. În prim-plan se află o femeie în vârstă, mama exilatului, îmbrăcate în haine negre de doliu, care la vederea fiului se ridică de pe scaun și îl privește șocată, cu ochii holbați nereușind să spună niciun cuvânt. Femeia aflată la pian (soția) îl privește cu bucurie. Băiatul lui îl recunoaște, pe fața lui se poate citi bucuria, dar pe fața fetiței
Vizitator neașteptat () [Corola-website/Science/329548_a_330877]
-
Vintilă I.C. Brătianu (n. 16 septembrie 1867, București; d. 22 decembrie 1930, București) a fost ministru de fiananțe al României în perioadele 1922-1927 și 1927-1928. A fost al treilea fiu al Ion C. Brătianu, frații săi fiind Ionel Brătianu și Dinu Brătianu. În 1886 a început studiile în Franța. Întors în țară cu diploma de inginer a participat la lucrările de construcții ale podului de peste Dunăre de la Cernavodă. Își începe
Activitatea lui Vintilă Brătianu ca ministru de finanțe () [Corola-website/Science/329543_a_330872]
-
istoria Moldovei. Cei mai importanți membri ai aceste familii au fost: Constantin Cantemir, domn al Moldovei (1685-1693), tutelat de marea boierime. A pedepsit cu moartea pe Miron Costin, cronicarul acuzat de „hiclenie”. Antioh Cantemir, domn al Moldovei (1695-1700 și 1705-1707), fiul lui Constantin Cantemir. A încercat să reglementeze fiscalitatea și s-a apropiat de Rusia în vederea luptei antiotomane. Dimitrie Cantemir(1673-1723, n. Iași), cărturar umanist, domn al Moldovei (mart. - apr. 1693, 1710-1711). Este fiul lui Constantin Cantemir și frate cu Antioh
Familia Cantemir () [Corola-website/Science/329584_a_330913]
-
Cantemir, domn al Moldovei (1695-1700 și 1705-1707), fiul lui Constantin Cantemir. A încercat să reglementeze fiscalitatea și s-a apropiat de Rusia în vederea luptei antiotomane. Dimitrie Cantemir(1673-1723, n. Iași), cărturar umanist, domn al Moldovei (mart. - apr. 1693, 1710-1711). Este fiul lui Constantin Cantemir și frate cu Antioh. A încercat să recâștige independența Moldovei, încheind o alianță cu Petru I, Țarul Rusiei. După înfrângerea armatelor ruso-moldovene la Stănilești(1711), s-a refugiat în Rusia, unde a devenit consilier al lui Petru
Familia Cantemir () [Corola-website/Science/329584_a_330913]
-
umoristică a erudiției. Autor al unor scrieri filozofice de factură precumpănitor scolastică ("Icoana de nezugrăvit a științei sacrosancte"); ulterior, o gândire mai accentuat umanistă și raționalistă, influențată de stoicism și neoaristotelism. Antioh Cantemir (1708-1744), scriitor iluminist și diplomat rus. Este fiul lui Dimitrie Cantemir și unul dintre inițiatorii clasicismului in literatura rusă. El a reușit sa produca satire ("Minții mele sau celor ce iubesc știința"), tratate filozofice ("Scrisori despre cultură și om"), ode, fabule, epopeea eroică "Petrida". <br>
Familia Cantemir () [Corola-website/Science/329584_a_330913]
-
a adus o fază nouă în evoluția ei artistică, renunțând la orice formă de modernism și limitându-se la reprezentări strict obiective, realiste. Până în 1946, ea a predat la diverse școli și a pictat în timpul ei liber. În ianuarie 1946, fiule ei Günther a murit și în august același an s-a mutat impreună cu fiica ei mai mare în Graz, Austria. O altă fază creativă a urmat în 1948, când a creat o serie de acuarele în zona Graz și
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
înseamnă doniță de lemn pentru muls laptele, iar "Schöchter" este un dogar care face astfel de donițe. Primul strămoș cunoscut, Valentinus Schöchtert (născut cca. 1554), a trăit în satul Ștena (astăzi Dacia, județul Brașov) și a fost fermier ("land bauer"). Fiul său Peter Schöchtert (născut cca. 1584) a trăit de asemenea în Ștena. În arborele genealogic păstrat de către familie, cuvintele scrise în dreptul său par a fi "christinus scholarius" ("cărturar creștin"). Acesta s-a căsătorit cu Martha Goldwein. Deoarece în acele vremuri
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
s-a căsătorit cu Martha Goldwein. Deoarece în acele vremuri era la modă folosirea numelor latine, numele de familie a fost latinizat de la Schöchter(t) la Soterius (care e de asemenea similar cu cuvântul grecesc "soter", "cel care salvează, izbăvește"). Fiul lui Peter Schöchtert a fost Petrus Soterius, născut în Ștena, în 1618. El a devenit un pastor luteran în Bodendorf (astăzi Bunești), primul dintr-o serie de trei generații de pastori din această familie. Petrus s-a căsătorit de două
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
regali. În 1661, când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron, conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei, încercând astfel să câștige simpatiile sașilor. Petrus a refuzat oferta. Fiul lui Petrus, Georg Soterius (cel bătrân) s-a născut înainte de 1673 în Bodendorf (Bunești). A urmat gimnaziul din Sibiu, iar apoi a studiat teologie și istorie la Wittenberg (1693 - 1696). In 1696, el a fost asociat în mod nedrept cu
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
cheltuielile de înmormântare, fratele lui Theodor a vândut picturile rămase de la ei, incluzând și sute de studii, unui negustor vienez de vechituri. Un autoportret și un portret al soțului ei, amândouă pictate în 1853, au fost aduse în Anglia de către fii ei, între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim. Ei au avut patru copii, între care trei au supraviețuit copilăriei. Printre aceștia, Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
că Ștefan Uros cel Slab ("Nejaki"), a fost al doilea tar al Taratului Sârb (1346-1355), fiind co-regent al tatălui său Ștefan Uros al IV-lea Dusan "Silni" („cel Puternic”) și tar (1355-1371). Ștefan Uros al V-lea a fost singurul fiu al lui Ștefan Uros al IV-lea Dusan cu Elenă a Bulgariei, sora lui Ivan Alexandru al Bulgariei. A fost încoronat că rege, în calitate de co-conducător, dar după ce Dusan a murit a fost el însuși încoronat împărat în 1346. Deși până în
Ștefan Uroș al V-lea al Serbiei () [Corola-website/Science/329614_a_330943]
-
-lea a murit fără copii, în decembrie 1371, după ce o mare parte din nobilimea sârbă a fost distrusă de turci în bătălia de la Mărită la începutul acelui an. Cauza exactă a morții sale, la o vârstă relativ tânără rămâne necunoscută. Fiul lui Vukașin, prințul Marko, a moștenit titlul regal de tatăl său, dar puterea reală în nordul Șerbiei, se găsea în mâinile lui Lazăr al Șerbiei. Acesta din urmă nu și-a asumat titlurile imperiale sau regale (asociat cu dinastia Nemanja
Ștefan Uroș al V-lea al Serbiei () [Corola-website/Science/329614_a_330943]
-
amintirea părinților săi. De asemenea există și un cimitir al eroilor și un monument prin care se arată vitejia căpitanului Cristorean. Conform datelor istorice, primii preoți în Feiurdeni datează de la anul 1300-1326, pe vremea voievodului Maramureșului, Nicolae, care avea pe fiul său proprietar în Feiurdeni, iar preoții erau din Grecia, de rit răsăritean. Cu toate acestea nu se cunosc numele preoților decât începând cu secolul al XVIII-lea. Între anii 1728-1751, Feiurdeniul se afla sub pastorația preotului Popa Dănilă. Între anii
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
se afla sub pastorația preotului Popa Dănilă. Între anii 1800-1823, preot a fost Gheorghe Marcu. A fost succedat, între anii 1823-1854, de preotul Gregoriu Fărăgău. În anii 1854-1883, preotul Dimitrie Cosma. Între anii 1883-1917, parohul locului a fost Augustin Cosma, fiul lui Dimitrie Cosma, care era un tenor desăvârșit. În perioada interbelică au fost puse bazele unui proiect pentru construirea bisericii actuale din piatră. Între anii 1917-1931 preot la Feiurdeni a fost Ioan Crăciuneanu, pe vremea căruia s-a pus piatra
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]