115,804 matches
-
Baumagazin". În anul 1760, baronul Carl von Closen concepe pe "Buchenberg", Homburg, proiectul domeniului "Louisenhof", numit astfel după numele soției acestuia, Marie Luise von Esebeck, proiect care avea o mare asemănare cu "Königsbrucher Hof", clădire care există și astăzi. După moartea sa, moșia ("Gutshof") va rămâne văduvei sale. După moartea ducelui Christian al IV-lea, în anul 1775, a urmat ca stăpân, nepotul său Karl al II-lea August. Doi ani mai târziu, la 27 iulie 1777, Karl al II-lea
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
pe "Buchenberg", Homburg, proiectul domeniului "Louisenhof", numit astfel după numele soției acestuia, Marie Luise von Esebeck, proiect care avea o mare asemănare cu "Königsbrucher Hof", clădire care există și astăzi. După moartea sa, moșia ("Gutshof") va rămâne văduvei sale. După moartea ducelui Christian al IV-lea, în anul 1775, a urmat ca stăpân, nepotul său Karl al II-lea August. Doi ani mai târziu, la 27 iulie 1777, Karl al II-lea August cumpără pentru 35.000 guldeni și 60 Louis
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
urmare a lipsei luării de măsuri. Sub Napoleon, ruinele i-au revenit văduvei ducelui, cu condiția de a plăti taxe. Bunurile din Karlsberg s-au împărțit pe toată zona de sud a Germaniei. O parte din bunuri au fost, după moartea ducelui Karl al II-lea August scoase la licitație. Anumite bunuri se găsesc printre altele în următoarele locuri: Mobilierul castelului Karlsberger a fost în principal creat de furnizorii curții regelui francez. O altă sursă a fost castelul Zweibrücker, din care
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
înmânată de Regele Mihai I, a fost studentul preferat al profesorului Nicolae Cartojan care l-a oprit ca asistent la catedra sa de istoria literaturii române vechi încă din timpul studiilor. Ion Diaconescu începe o excepțională carieră universitară, dar odată cu moartea lui Nicolae Cartojan în 1944 și instaurarea comunismului va fi eliminat de către Ion Vitner de la catedră, epurat din învățământul universitar, arestat, apoi decăzut, multi ani, din drepturi civile. De asemeni, mama, Justina Diaconescu, nu s-a putut angaja decât foarte
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
1973) că „Atenția cade din ce în ce mai mult asupra virtuților muzicale ale poeziei, ale ritmului lent, unduitor ca un pas des deux”. La Nicolae Steinhardt citim, în volumul „Monologul polifonic” (București 1991), un aparte punct de vedere exprimat în eseul „Fata și Moartea“, referitor la poezia Ioanei Diaconescu: “ Destinul, decreta Napoleon, e politica. Și adăuga Thierry Maulnier, desigur că toate se termină rău de vreme ce toate iau sfârșit. Pentru Ioana Diaconescu, în versuri care combină aceste două afirmații, adevăratul nume al destinului e Moartea
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
Moartea“, referitor la poezia Ioanei Diaconescu: “ Destinul, decreta Napoleon, e politica. Și adăuga Thierry Maulnier, desigur că toate se termină rău de vreme ce toate iau sfârșit. Pentru Ioana Diaconescu, în versuri care combină aceste două afirmații, adevăratul nume al destinului e Moartea, capătul ineluctabil și de-a pururi prezent. Dumnealui destinul se tălmăcește așa : Dumneaei, moartea. Moartea e Personajul Central, e Locul Geometric și Privilegiu, e Substratul Comun. Statuia Comandorului în mișcare. Ea se ascunde (uneori nici atâta) îndărătul tuturor substantivelor, adjectivelor
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
Maulnier, desigur că toate se termină rău de vreme ce toate iau sfârșit. Pentru Ioana Diaconescu, în versuri care combină aceste două afirmații, adevăratul nume al destinului e Moartea, capătul ineluctabil și de-a pururi prezent. Dumnealui destinul se tălmăcește așa : Dumneaei, moartea. Moartea e Personajul Central, e Locul Geometric și Privilegiu, e Substratul Comun. Statuia Comandorului în mișcare. Ea se ascunde (uneori nici atâta) îndărătul tuturor substantivelor, adjectivelor folosite de poetă, surâde, rânjește, îmbie ori atacă prin și odată cu toate culorile. Sub
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
desigur că toate se termină rău de vreme ce toate iau sfârșit. Pentru Ioana Diaconescu, în versuri care combină aceste două afirmații, adevăratul nume al destinului e Moartea, capătul ineluctabil și de-a pururi prezent. Dumnealui destinul se tălmăcește așa : Dumneaei, moartea. Moartea e Personajul Central, e Locul Geometric și Privilegiu, e Substratul Comun. Statuia Comandorului în mișcare. Ea se ascunde (uneori nici atâta) îndărătul tuturor substantivelor, adjectivelor folosite de poetă, surâde, rânjește, îmbie ori atacă prin și odată cu toate culorile. Sub aburul
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
fi considerat o a treia ipostază a mării liniștite. Cântecului matelotului este precedat de acest episod, care a expus natura ca parte definită a poemului. În următorul episod care vizează latura umană, putem sesiza filosofia înfrățirii cu natura, prin actul morții, element care a însoțit și creația lui Mihai Eminescu ("Mai am un singur dor"). Versiunea literară în limba bretonă (considerată și cea originală) utilizează rime împerecheate în patru versuri a câte 12 silabe fiecare. Cântecul breton aduce în expunerea orchestrală
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
Albert al II-lea sau al V-lea de Brandenburg-Ansbach (18 septembrie 1620 - 22 octombrie 1667) a fost prinț german, margraf de Ansbach din 1634 până la moartea sa. Născut la Ansbach, Albert a fost al doilea fiu al Margrafului Joachim Ernst de Brandenburg-Ansbach (1582-1625) și a soției acestuia, Sophie (1594-1651), fiica contelui Johann Georg de Solms-Laubach. În 1625, după decesul tatălui său, el a fost succedat de
Albert al II-lea, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/336378_a_337707]
-
a legat o prietenie de o viață, care a devenit și mai însemnată, după ce în 1854 Robert Schumann a făcut, pe fondul bolii de care suferea, o încercare de sinucidere și a fost internat într-un azil psihiatric, precum și după moartea lui Schumann în 1856. Clară Schumann, cu 14 ani mai în vârstă decât Brahms. a scris despre el în jurnalul ei: „Îl iubesc că pe un fiu”. Dragostea lui Brahms pentru ea, era plină de respect, mai complexă și conflictuală
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
Leipzig. Orchestră „Gewandhaus” era una din cele mai însemnate din Germania. Ea a jucat în premieră în 1811 al V-lea și ultimul concert pentru pian de Beethoven, „Concertul imperial”. Felix Mendelssohn Bartholdy a dirijat „Gewandhaus” din 1835 și până la moartea să în 1847. În timpul conducerii sale, orchestră a cântat în premieră, postum, Simfonia a 9-a de Schubert. Schumann descoperise manuscrisul la Viena și i-a dat o copie lui Mendelssohn. Gewandhaus a interpretat și premieră Simfoniei a-3-a Scoțiene de
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
de Schubert. Schumann descoperise manuscrisul la Viena și i-a dat o copie lui Mendelssohn. Gewandhaus a interpretat și premieră Simfoniei a-3-a Scoțiene de Mednelssohn și renumitul concert pentru vioară în mi minor al lui Mendelssohn. Se pare că după moartea lui Mendelssohn, standardul la Leipzig a scăzut (Margaret Campbell The Great Violonists 1981) Totuși, Gewandhaus a rămas o orchestră foarte prestigioasa. Concertmaistrul ei, Ferdinand David l-a invitat pe Brahms să-și aducă concertul și acolo. Brahms, care cântă la
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]
-
Djohar Țarnaev, teroriștii de la maratonul din Boston, și a făcut referire la Moner Mohammad Abu Salha, o cunoștință de-a lui, care a murit într-un atentat sinucigaș în Siria în 2014. Mateen a spus că a fost inspirat de moartea lui Abu Salha pentru Frontul Al-Nusra și, în ciuda faptului că Frontul Al-Nusra este în război cu ISIS, Mateen și-a declarat loialitatea față de organizația din urmă. După un asediu de trei ore, în jurul orei 5 dimineața, ofițerii SWAT au intrat
Atentatul din Orlando (2016) () [Corola-website/Science/336382_a_337711]
-
patru căsătorii ale lui Wilhelm care a fost din dragoste. Fericirea evidentă a cuplului a crescut popularitatea lui Wilhelm. Charlotte ar fi murit de epuizare îngrijindu-și soțul rănit după o tentativă de asasinat în 1582. Wilhelm a plâns îndelung moartea ei. La 24 aprilie 1583 s-a căsătorit pentru a patra oară cu Louise de Coligny, cu care a avut un fiu, Frederik Hendrik, Prinț de Orania. Fratele lui Wilhelm, Johann, care inițial s-a opus căsătoriei, i-a adus
Charlotte de Bourbon () [Corola-website/Science/336393_a_337722]
-
restul lumii. Politica, economia și artele au ocupat un loc important în paginile revistei. Liberală până în 1848, ea a efectuat un viraj înspre conservatorism. În perioada celui de-al Doilea Imperiu Francez, ea a devenit o revistă de opoziție. După moartea în 1877 a lui François Buloz, care-l sprijinise pe Adolphe Thiers, revista a fost redactată, printre alții de Charles Buloz, fiul lui François, care l-a primit pe Paul Bourget, apoi de Ferdinand Brunetière, critic influent și membru al
Revue des deux Mondes () [Corola-website/Science/336407_a_337736]
-
numele lui Howard Graham Buffett și Thomas Graham Kahn. Graham a mai predat și la UCLA Anderson School of Management. s-a născut in Londra, Anglia, dar s-a mutat în New York cu familia când avea doar 1 an. După moartea tatălui său, trecând prin dificultăți financiare, a devenit un student eminent la Universitatea Columbia, absolvind al doilea din promoția sa la 20 de ani (cu gradul de salutatorian). A primit oferte de a deveni asistent din partea catedrelor de Engleză, Matematică
Benjamin Graham () [Corola-website/Science/336409_a_337738]
-
(2014) este un roman fantasy, pentru tineret al scriitoarei Adina Speteanu. Este al treilea volum al seriei "Dincolo de moarte", care prezintă lupta dintre două popoare de nemorți, strigoii și vampirii. Acțiunea continuă din locul în care a fost abandonată de cartea precedentă, "Jocul secretelor", și prezintă încercările Nataliei de a conduce poporul strigoilor și de a-și proteja, în
Îngeri de gheață () [Corola-website/Science/336428_a_337757]
-
folosească prerogativele în fața influenței crescânde a lui Renard, salvându-i viața lui Tudor și demascând adevăratul trădător - Baltazar. În final, ea face un târg cu Lyda pentru extrădarea acestuia, oferindu-i pedeapsa cuvenită. Andrei descoperă că femeia care-i provocase moartea și pentru care iubirea lui nu dispăruse, Veronique, se află acum în slujba lui Dragoș sub numele Vera. "Goldypedia" recomandă „încă o dată întreaga serie “Dincolo de moarte” tuturor cititorilor, Adina Speteanu dovedindu-și talentul în fiecare pagină a celor trei romane
Îngeri de gheață () [Corola-website/Science/336428_a_337757]
-
pentru extrădarea acestuia, oferindu-i pedeapsa cuvenită. Andrei descoperă că femeia care-i provocase moartea și pentru care iubirea lui nu dispăruse, Veronique, se află acum în slujba lui Dragoș sub numele Vera. "Goldypedia" recomandă „încă o dată întreaga serie “Dincolo de moarte” tuturor cititorilor, Adina Speteanu dovedindu-și talentul în fiecare pagină a celor trei romane”. În aceeași notă, "Jurnalul unei cititoare" spune: „Vă garantez că la sfârșit, nu veți vrea decât să aveți și volumul următor în mână, pentru că nu veți
Îngeri de gheață () [Corola-website/Science/336428_a_337757]
-
și văduva Leonor s-a retras la bunica ei, la Sevilla. La Sevilla îl întâlnește pe regele Alfonso al XI-lea al Castiliei, care a fost foarte impresionat de frumusețea ei și căruia i-a inspirat o pasiune violentă până la moartea sa. Regele a preferat-o pe Leonor soției sale, Maria a Portugaliei, fiica regelui Afonso al IV-lea al Portugaliei și a reginei Beatrice de Castilia, cu care s-a căsătorit în 1328. Alfonso al XI-lea a întâlnit-o
Leonor de Guzmán () [Corola-website/Science/336541_a_337870]
-
anului 1916 "„viața i se arăta simplă, limpede, fără primej-dii”". Intrarea României în război aduce schimbări în viața personajelor. Avântul patriotic al celor care susținuseră politica intervenționistă se frânge în primele luni ale războiului pe măsură ce luptele devin sângeroase și produc moartea sau mutilarea unui număr tot mai mare de militari. Prin intervenția viitorului său socru, avocatul Comșa este mobilizat la un birou statistic din cadrul Ministerului de Interne, adică la partea sedentară aflată în spatele frontului. El se refugiază la Iași, împreună cu familia
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
pe care o visaseră gânditorii antichității. Speranța se va transforma curând în revoltă, atunci când scriitorul și-a dat seama că iluziile sale s-au dovedit înșelătoare. Astfel, aproape patru luni mai târziu, el scria în articolul „A doua fază” că moartea combatanților a fost una zadarnică, deoarece schimbările preconizate anterior nu se vor mai produce. Scriitorul a înțeles că asistă la „drama generației care a așteptat de la război o purificare morală și o justă valorificare a umanității și cu desperare a
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
-i o sumă importantă de bani și amenințându-l cu sancțiunea penală. Într-un gen disperat, Cezar Petrescu a încercat să se sinucidă prin asfixiere cu monoxid de carbon în noaptea de 11 spre 12 mai 1918, fiind salvat de la moarte de paznicii primăriei. Mama sa, Olga Petrescu, acoperă diferența de bani care i se imputa, iar dosarul este clasat. Eroii romanelor sale sunt învinși ai vieții, confruntați cu aspectele brutale ale realității și marcați de o existență banală și cenușie
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
lui Cezar Petrescu, precum și în numeroase articole publicate în presă, străbătute de tristețe și de un pesimism cu privire la destinul societății întregi. Drama ratării intelectualului onest se desfășoară pe fundalul unui război violent. Autorul prezintă mai multe aspecte tragice ale conflagrației: moartea, mutilarea, epidemiile ce-i decimează pe refugiați, deplasările epuizante ale trupelor și refugiul dureros din calea ocupanților. Capitolul „Avuzul cu pești japonezi” evocă drumul obositor al refugiaților către Moldova: "„Toată bătătura dinaintea cârciumii gemea de căruțe, trăsuri de oraș cu
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]