118,056 matches
-
șase copii care au devenit profesori, magistrați sau pictori. După căsătorie, a fost hirotonit diacon (1880) și apoi preot (1881) pe seama Bisericii "Sf. Ilie" din Bârlad. A urmat apoi cursurile Facultății de Teologie din București (1885-1889), susținându-și lucrarea de licență în 1892. Devine apoi paroh al Bisericii “Sf. Ilie” din Bârlad (1892-1918). Datorită calităților sale duhovnicești și misionare a îndeplinit și alte funcții: protoiereu de Tutova (1900-1902), membru (1897-1900) și președinte (1906-1909) al Consistoriului Eparhial Huși, apoi membru al Consistoriului
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
urmat cursurile Școlii Militare de ofițeri de rezervă din Botoșani, fiind apoi repartizat la Regimentul 51 / 52 Infanterie, cu care participă la Primul Război Mondial. După demobilizare, urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității București, unde-și susține licența în iunie 1922, după care pleacă la specializare în Germania, unde își ia doctoratul în Filosofie la Universitatea din Berlin, în iunie 1926. a fost profesor titular de limba germană la Școala Comercială Română din Salonic - Grecia (1926 - 1927), apoi
Nicolae Bagdasar () [Corola-website/Science/307082_a_308411]
-
fost un filozof român, membru corespondent al Academiei Române. s-a născut la Iași și a urmat studiile liceale la Liceul Saint Louis din Paris obținând bacalaureatul în 1912. Studiile universitarea le-a început la Universitatea din Iași, unde a obținut licența în Drept în 1917, și le-a continuat la Universitatea din Paris (Sorbona) unde a obținut licența (1919) și doctoratul (1924) în filosofie. Revenit la Iași, Dan Bădărău a fost numit, începând cu anul 1926, conferențiar la Catedra de Filosofie
Dan Bădărău () [Corola-website/Science/307097_a_308426]
-
liceale la Liceul Saint Louis din Paris obținând bacalaureatul în 1912. Studiile universitarea le-a început la Universitatea din Iași, unde a obținut licența în Drept în 1917, și le-a continuat la Universitatea din Paris (Sorbona) unde a obținut licența (1919) și doctoratul (1924) în filosofie. Revenit la Iași, Dan Bădărău a fost numit, începând cu anul 1926, conferențiar la Catedra de Filosofie a Facultății de Litere și Filozofie a Universității și ulterior profesor. În 1949 se mută la București
Dan Bădărău () [Corola-website/Science/307097_a_308426]
-
Liceul Național la Iași, apoi Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București (1884-1886) și Școala Militară Politehnică din Paris (1886-1888). Ca tânăr locotenent, a activat ca stagiar la Observatorul Astronomic de la Mont Souris; în anul 1889 și-a luat licența în matematică la Sorbona, urmând apoi Școala de Aplicație și Geniu de la Fontainbleau (1890-1892). a avut o carieră militară de excepție, fiind șef al Serviciului Geniu al Corpului de Armată Iași până în anul 1898, comandant al regiunii fortificate Focșani-Nămoloasa-Galați din
Scarlat Panaitescu () [Corola-website/Science/307092_a_308421]
-
interzise cu diplomați străini. Biografie Studiile muzicale le-a urmat la Cons. București (1906-1913) cu D. G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziție), Robert Klenck (vioară), Dimitrie Dinicu (muzică de cameră). A urmat Facultatea de drept din București, obținînd licența (1919). La Paris a urmat - ca auditor - cursurile lui Gabriel Faure (1913-1914) și Vincent d'Indy (1919-1922), tot în Capitala Franței fiind înscris la doctoratul în drept. A debutat ca pianist la Ateneul Român (1918), într-un recital de sonate
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
și premiul II la fazele naționale ale olimpiadelor studențești de matematică. În 1965 este singurul absolvent de la toate facultățile de matematică din țară cu media de absolvire 10. Este licențiat în matematică la specializarea informatică după ce susține o teză de licență despre " Analiza și sinteza multipolilor cu contacte". Patru ani mai târziu, îl găsim din nou la studiu ca tânăr doctorand, orientat tot către specializarea informatică. În 1971 elaborează și susține teza de doctorat "Metode combinatorii în teoria automatelor finite", avându
Ioan Tomescu () [Corola-website/Science/307098_a_308427]
-
Iancu) (1909-1987) și o fiică Ruxandra (1910-2003). Aceasta din urmă s-a căsătorit cu André d'Albon. Tânărul Sever a absolvit mai întâi studiile secundare la Cernăuți, apoi studiile superioare (dreptul și științele sociale) la Universitatea din Viena. Își ia licența în drept, în București, în 1904, cu teza: "Contractul de locațiune în dreptul roman și român". În anul 1909, istoricul a publicat la București piesa istorică în versuri „Vasile Lupu”. În anul 1911, se stabilește la Iași unde se dedică studiilor
Sever Zotta () [Corola-website/Science/307070_a_308399]
-
la medicină, renunță după un semestru și se înscrie la științe ale naturii, unde alături de biologie studiază și geografia. Evidențiindu-se încă din anul întâi este luat ca preparator la geografie matematică de Ghe. Panaitescu. În 1930 Victor Tufescu obține licența susținând teza „Depresiunea Jijiei” cu "magna cum laude". Satisface un an de stagiu militar intre 1930 și 1931,ca elev al Școlii Militare de Ofițeri din Craiova,participând la război și îndeplinind diferite misiuni,terminând în noiembrie 1931 și cursurile
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
stagiu militar intre 1930 și 1931,ca elev al Școlii Militare de Ofițeri din Craiova,participând la război și îndeplinind diferite misiuni,terminând în noiembrie 1931 și cursurile Facultății de Drept,ca în anul 1933 să obțină o a doua licență în drept. Tot în acest an absolvind și seminarul pedagogic universitar necesar carierei didactice. Rezultatele foarte bune ale examenului de capacitate din 1935, i-au adus aprecieri și obținerea unui post la catedra de geografie la Liceul „Dr. Meșotă” din
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
Iași, unde urmează cursurile profesorilor Ion Borcea și Paul Bujor, fiind, după doi ani, numit preparator la cetedra de Morfologie animală. Se specializează în fauna acvatică și marină, îndeobște în crustacei și pești. Dar nu ocolește nici fauna terestră, obținând licența de biologie în 1933 cu teza: ""Vipera berus" în Moldova și Basarabia". Imediat după licență, obține bursă de doctorat pentru stațiunea zoologică marină de la Agigea, care, ca și cea de la capul Caliacra, aparținea Institutului Bio-oceanografic de la Constanța. Va petrece cinci
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
preparator la cetedra de Morfologie animală. Se specializează în fauna acvatică și marină, îndeobște în crustacei și pești. Dar nu ocolește nici fauna terestră, obținând licența de biologie în 1933 cu teza: ""Vipera berus" în Moldova și Basarabia". Imediat după licență, obține bursă de doctorat pentru stațiunea zoologică marină de la Agigea, care, ca și cea de la capul Caliacra, aparținea Institutului Bio-oceanografic de la Constanța. Va petrece cinci ani în aceste instituții, obținând în 1938 doctoratul "cum laude" pe tema: "Mysidaceele din apele
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
Facultății de Energetică a fost transformată în Facultatea de Automatica, în 1967, căreia i-a fost de asemenea decan fondator. Ulterior, datorită procesului de creștere a industriei de informatică din România, fapt ce a dus la producerea calculatoarelor Felix sub licență CII, și în consens cu dezvoltările științei și tehnologiei pe plan mondial, Facultatea de Automatica a fost transformată în Facultatea de Automatica și Calculatoare în 1969. De această facultate aparțineau catdrele Automatica I, Automatica ÎI, și Calculatoare. Profesorul C. I.
Corneliu I. Penescu () [Corola-website/Science/307112_a_308441]
-
25 martie 1854 într-o familie de agricultori foarte bogați, cu moșii întinse în diferite zone ale țării. El devine moștenitorul acestei imense averi la vârsta de 19 ani, când încă era elev la Institutul Teresianum din Viena. Își ia licență în drept la Paris și doctoratul în științe politice și administrative la Bruxelles. Este numit secretar la Legația României din Berlin și apoi senator de Brăila în trei legislaturi consecutive. Începând să se intereseze de colecționarea lucrărilor de artă, Anastase
Anastase Simu () [Corola-website/Science/307155_a_308484]
-
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud, d. 9 martie 2001, Timișoara) a fost un inginer român, membru corespondent (18 decembrie 1991) al Academiei Române. A urmat Colegiul Național „Andrei Mureșanu” din Dej. Studiile superioare și le-a făcut la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, obținând licența în matematici și la Institutul Politehnic Timișoara obținând diploma de inginer electromecanic. A obținut titlul de doctor inginer în 1971. Și-a început cariera didactică în anul 1944 ca asistent suplinitor și a parcurs întreaga ierarhie universitară in cadrul la
Gheorghe Silaș () [Corola-website/Science/307151_a_308480]
-
Botoșani,fiind coleg de școală cu Nicolae Iorga-un alt titan al culturii romînești. În 1890,se înscrie la Facultatea de Științe a Universității din Iași,avându-i ca profesori pe Grigore Cobâlcescu și Petru Poni. În septembrie 1894, își ia licența în științele naturale, iar în toamna anului 1895, obținând, prin concurs bursa „Vasile Amandachi” acordată de Academia Română, pleacă la Viena, în vederea specializării în geologie si paleontologie. Universitatea vieneză, centru recunoscut al geologiei europene la acea vreme, dominat de figura marelui
Ion Th. Simionescu () [Corola-website/Science/307154_a_308483]
-
Dorohoi. Studiile elementare și liceale le-a făcut la Liceul „Anastasie Bașotă” din Pomârla, ca bursier al statului. Studiile universitare le-a făcut la Universitatea din Iași, ca bursier al Școlii Normale Superioare. În anul 1894 a obținut diploma de licență în Științe Naturale. În anul școlar următor (1894/1895) s-a înscris la Facultatea de Medicină, în anul II, la care a continuat studiile până în anul 1897, când a absolvit-o. În aceeași perioada, D. Călugăreanu a fost subdirector al
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
studiile până în anul 1897, când a absolvit-o. În aceeași perioada, D. Călugăreanu a fost subdirector al Școlii Normale Superioare din Iași. A fost numit în această funcție la data de 9 iulie 1894, adică îndată după obținerea diplomei de licență în Științe Naturale. În același an, în luna noiembrie, a fost numit și asistent la Laboratorul de Morfologie al Universității din Iași, sub conducerea profesorului Ion Cantacuzino, funcție în care a rămas până la 1 noiembrie 1897, când a demisionat spre
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
studiilor la Paris. În anii 1899 și 1900, a obținut cele trei certificate de: Botanică, Fiziologie generală și Geologie, necesare pentru obținerea diplomei de „licențiat în științe” la Facultatea de Științe din Paris. În 1900, D. Călugăreanu și-a luat licența în Știinte Naturale la Sorbona, iar în anul 1902, Doctoratul în Științe al Universității din Paris, susținând teza: "Cercetări de fiziologie experimentală și chimie fizică asupra hematolizei", în care studiază locul și mecanismul distrugerii globulelor roșii în organism și comportarea
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
ca profesor de fiziologie animală. În anul 1922, inca student fiind, Gheorghe Călugăreanu este numit preparator la Institutul de fizica teoretică și aplicată al Universității din Cluj, iar în 1924 absolvă Facultatea de stiinte în specialitatea matematică, cu diplomă de licență tratând despre ecuații integrale, unul dintre cele mai moderne capitole ale matematicii din acea vreme. În anul 1926 pleacă la Paris, ca bursier al statului, unde frecventează cursurile unora dintre cei mai mari matematicieni ai epocii (Émile Picard, Jacques Hadamard
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
În anul 1926 pleacă la Paris, ca bursier al statului, unde frecventează cursurile unora dintre cei mai mari matematicieni ai epocii (Émile Picard, Jacques Hadamard, Élie Cartan, Paul Montel, Arnaud Denjoy și Gaston Julia). În același an primește certificatul de licență în științe la Universitatea din Paris (Sorbona), iar în anul 1928 își susține doctoratul în științele matematice la aceiași universitate. În teza să de doctorat 1) „Sur leș fonctions polygenes d’une variable complexe”, 2) „Equations integrales a limites fixes
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
său, Nicolae Drăghiceanu, căsătorit cu Maria Davidescu, a ridicat casa familiei situată în apropierea Curții Domnești din localitate. Virgiliu N. Drăghiceanu a urmat studiile preuniversitare la Târgoviște, pe care le-a continuat la Universitatea din București, unde a obținut o licență în Litere și Filosofie. Și-a început activitatea de cercetare în anul 1907, primele sale cercetări vizând situația patrimonială din județul Dâmbovița și colectarea de materiale în vederea constituirii unui muzeu de istorie al vechii capitale domnești. Urmând acestei călătorii de
Virgil N. Drăghiceanu () [Corola-website/Science/307174_a_308503]
-
la Facultatea de drept din București; a fost ales decan în 1934 iar în 1936 rector și membru corespondent al Academiei Române. Născut la București în 23 august 1881, Constantin Stoicescu își începe studiile de drept la Paris, unde își ia licența, apoi își suspine teza de doctorat, în 1904, tot la Paris, iar specializarea la Berlin, unde urmează un semestru la Facultatea de Drept. În 1907 întorcându-se în țară, ia parte la concursul pentru ocuparea catedrei de drept roman de la
Constantin C. Stoicescu () [Corola-website/Science/307167_a_308496]
-
(n. 18/30 mai 1886, București - d. 7 noiembrie 1945, București) a fost un filozof și jurist român, membru corespondent (din 1936) al Academiei Române. A urmat la București cursurile Facultății de Drept și de Litere și Filosofie obținând licență ambelor facultăți în 1909 cu rezultate strălucite. Cu asemenea rezultate obține și doctoratul în drept la Sorbona cu teza: " Le fondement du phénomène juridique. Quelques réflections sur leș principles logiques de la connaisance juridique". Din vastă să opera concretizata în peste
Mircea Djuvara () [Corola-website/Science/307185_a_308514]
-
Congresul „Ligii Culturale” de la Curtea de Argeș, unde la a prezentat Congresului, din memorie, conținutul scrisorii. După congres a devenit colaborator ale revistelor „Neamul Românesc” și „Ramuri” ale profesorului Nicolae Iorga, care îl va sprijini. În anul 1925 Nichita Smochină a obținut licența în Filozofie și licența în Drept. La 14 iunie 1926, după aproape 7 ani a reușit să-și recupereze cei doi copii din Transnistria. S-a înscris la doctorat, la Universitatea din Iași și a susținut examenele pentru primii 2
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]