3,716 matches
-
Și ne întrebăm sub gene murmurând: De ce în rugă veșnic umiliți, Strigăm peTatăl Nostru tot plângând ? 13 09 11 ȘI ZISE: -ZĂPADĂ PENTRU POPOR... (Reforme cod roșu) Ninge decisiv cu verbe fără forme, Așteaptă un infarct în datorii lunare, Spaima-mbătrânește-n suflet, fără norme, Greoi nămeți pe noi cad ca o inculpare. Ninge cu albi îngeri, oameni mor în stradă, Sub munții de omăt e casa o cocioabă. Noi suntem și-n acte oameni de zăpadă Și-n gura noastră
VORBIND CU DUMNEZEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356296_a_357625]
-
oare ce-i mai sfânt? Decât cuvântul mamei dulce Și al patriei pământ, Pe care în suflet îl vei duce. Încă merg cu lumea-n rând Eforturi fac, mă străduiesc, De greutăți nici nu mă plâng, N-am timp să îmbătrânesc. Referință Bibliografică: Când te naști / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 409, Anul II, 13 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CÂND TE NAŞTI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/356336_a_357665]
-
cu degetele goale... Și mâna se-ofilește, ce tristă ipostază, Sub geamătul de tunet împrăștiind pustiu! Iubirea noastră, toamna, iar intră-n metastază Și să mai înflorim e greu și prea târziu... Și plânge înc-o toamnă aceleași melodii; Viorile scâncesc, îmbătrânind iluzii... Eu când mai înfloresc, tu oare-ai să mai vii? Și plânge toamna asta aceleași vechi confuzii... Referință Bibliografică: Și plânge înc-o toamnă / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011. Drepturi de
ŞI PLÂNGE ÎNC-O TOAMNĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356425_a_357754]
-
nu mă revolt, nici nu instig Toată viața mi-am văzut de treabă Dacă vin "băieții" și mă-ntreabă, Mie-mi place să trăiesc în frig Asta e damblaua mea: ascult Nu te iau de guler, nici de piept Am îmbătrânit și tot aștept Meritul cămășii de in-cult Înflorește iarăși busuiocul Ca un semn de trecere prin ginți Regi de treflă stau în rând cuminți, Așii de caro să-și facă jocul Doar o carte, cine-o știe, Înflorise ca o
NUMAI LUNEA de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356438_a_357767]
-
da, mergem. Mă gândeam să beau din fiecare sticlă câteva pahare pe zi. Nu cred că strică, a zis el fără prea mare încredere în cele spuse. Apoi, dacă plouă mâine... nu mergem, nu? - Hai, nu o mai drege! Ai îmbătrânit și mintea-ți stă pe loc. Peste doua-trei zile se pierd calitățile apelor tale... Erau femei multe la izvoare? Ele ți-au zis să bei din toate? l-a persiflat Nuți, privindu-l ironic. - Da, s-a cam discutat și
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
vila . Dar în vila n-are loc, i-au făcut lângă grădină cămăruța cu un geam să privească spre lumină. “Fii, măicuța mulțumită să ne-ajuți pe fiecare! Cine astăzi ți-ar mai dă farfuria cu mâncare? Că dacă ai îmbătrânit nu este a noastră vină, vila se-ntreține greu și vrem să schimbăm mașină.!” În clipele de răgaz ascunzând o cheie-n mâna, se îndreaptă către casă unde a fost, cândva, stăpâna. Numai cheia i-a rămas că în rest
CHEIA BĂTRÂNEI POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355887_a_357216]
-
legăna ca într-un hamac bordurile sunt dinți orașul are cerul gurii vânăt ai grijă orice iubire poate fi folosită împotriva ta dar tu poți duce orice gând al meu până la ultima consecință pe wallstreet un bancher citește că somonii îmbătrânesc într-o singură noapte și renunță să planeze de la etajul o sută un snapshot pe zi mărul se descompune fără contorsiuni plantele sunt într-un fel mai aproape de dumnezeu semințele se țin de mână cu ochii închiși așteptând o nouă
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355881_a_357210]
-
spirituali; psihici și pnevmatici). Preocuparea Sfântului Irineu este dimpotrivă aceea de a prezenta revelația într-un zbor la mare înălțime, în care se străduiește să evidențieze atât continuitățile cât și noutățile. Adevăratul Dumnezeu este Dumnezeul dintotdeauna, Care împiedică lumea să îmbătrânească, fiindcă El este viața, căci El recreează neîncetat, așa cum a creat la început. Creșterea organică a creaturii raționale este, pentru Origen, întemeiată pe caracterul dinamic al temei "chip - asemănare". Când este vorba de întoarcerea de la păcat, Sfântul Vasile cel Mare
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355876_a_357205]
-
de piept îl apucă”, devenind „dorul de ducă”, numit metaforic prin „Nemurirea, visul - viselor deșerte”. Impresionează modalitatea prin care autorul sugerează trecerea timpului, „Vanitas vanitatum et omnia vanitas”. Nu numai împărații ci și Scorpiile sau Ghionoaiele devin „povești”. Făt Frumos îmbătrânește. Basmul, după cum e firesc, ia sfârșit. Timpul, hărăzit pentru fiecare, ne măsoară pe toți. Dar dacă palatele și împărățiile se vor ruina, dacă oamenii vor deveni țărână, urmând legile firii, sigur este că această carte va dăinui peste veacuri, atât timp cât
DESPRE O POVESTE ÎN VERSURI A LUI ADRIAN ERBICEANU de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/354952_a_356281]
-
chin și jale Numai cu mânuțele tale, Ai trudit și zi , și noapte Ca să avem pe masă de toate . Of, măicuța mea cea bună Numai când mă uit în urmă Și văd anii cum au trecut Iar tu, măicuță ai îmbătrânit ! Mi-a venit și mie rândul Să-mi cresc și eu copilul, Îmi amintesc când îmi spuneai: Ai copii , ai bucurii ...... Numai mamă să nu fii !! Îți mulțumesc , măicuța mea Pentru toată dragostea ta , Și mă rog la bunul Dumnezeu
ÎŢI MULŢUMESC , MĂICUŢA MEA! de BANU NEGRUŢA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355458_a_356787]
-
bătătorite ale tinereții cele care și le acoperă înseamnă că nu au iubit niciodată dar încă mai speră. Poem anonim el nu mă mai iubește mâinile lui nu mă mai caută gură i s-a uscat de la atâta bolboroseala ai îmbătrânit femeie corpul tău nu mai are vigoarea de altădată tușești gafai transpiri respirația ta e șuierătoare ai riduri te-ai urâțit femeie își tot repeta ei în fața oglinzii gușa le atârnă burtă le atârnă de sub stratul de grăsime nici nu
CUM ŞTIU FEMEILE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355561_a_356890]
-
repeta ei în fața oglinzii gușa le atârnă burtă le atârnă de sub stratul de grăsime nici nu li se mai aude inima. fetele tinere sunt doar miei la tăiere în preajma ghilotinei bărbaților avuți în de toate mai puțin în dragoste bărbații îmbătrânesc repede de aceea își iau în preajma femei tinere care să le ridice moralul aflat la pământ hai lasă-mă îmi spune el în timp ce alunecă în patul alteia mai tinere gras că un porc bătrân că un munte rece că și
CUM ŞTIU FEMEILE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355561_a_356890]
-
după un altgoritm nenorocit: O gîscă pentru patru pui de găină, o curcă pentru doua găini și un cocoș. Mai ales cocoșii erau la mare căutare și, după cum observasem, nu numai ăia care făceau cucurigu după găini. În rest, populația îmbătrînea și din cînd în cînd mă invita pe la el cîte un moș doborît de pustietatea din sufletul lui și îmi arăta mîndru grădina și livada, grajdul vacii și vițelul, oile și găinile și curcile și căruța, pentru că nu mai avea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
pot auzi ce spui..." Chiar dacă tata nu a știut să-mi spună multe cuvinte, eu am văzut ce făcea el. și să știți că Biblia are dreptate: "învăța pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni nu se va abate de la ea..." Acum fac și eu ce-a făcut tata: cu Biserică nu ne jucăm! Chiar dacă în timpul săptămânii săpăm în grădina sau strângeam nucile, vineri seara, cu 1 oră înainte de Biserică, ne opream, ne schimbăm și
ACOLO, ACASA, INIMA... AM AVUT UN VIS... de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356816_a_358145]
-
născut și de ce iubește și de ce este el obligat și de cine, mai ales, ca să trăiască toată viața cu aceeași femeie ... Și, în film, urmează punctul ei de vedere, ea care stă acasă și se plictisește în fața televizorului; ea, care îmbătrînește, și templul trupului ei, ce îi adăpostește misteriosul ei sex diafan, se prăbușește în ruinelele reflectate de oglinda cea crudă ... of, bărbații superficiali, care se prefac că te fac să te simți protejată ... neștiind că femeia e construită din aparențe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
carte multe „perle japoneze“ care demonstrează că autorul este interesat mai mult de autonomia imaginii decât de reușită discursului: „Copiii încercau în dinți/ caratele ierbii“. „Mult prea sus — rândunele,/ o pulbere fină“. (...). „Pâinea prăjită pe plita,/ reface seară“. „Văd degetele îmbătrânind chiar acum,/ deasupra cartofilor". (...). „Calmi ca piatra/ pe care inscripția e terminată“. (...). „Mi-e sufletul că uns/ pe fierăstraie“. „Mâna care umblă prin cenușă își amintește". Concretul este soluția lui Horia Gane, acel concret care poate defini senzații particulare scoțând
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
buzele ei ar fi trebuit să fie pecetluite cu sigiliul uitării, nu al tăcerii, uneori avea tendința să adauge fragmente aurite în acea combinație de tonuri calde și reci ale narațiunii, alteori își prelungea povestea cu tăceri înfiorătoare, care îi îmbătrîneau chipul și în acele clipe nu mai semăna cu ea însăși. Ce povară și ce deliciu era viața, altceva nici nu contează, de fapt, dar nu avem întotdeauna puterea de a ne detașa de necazurile și bucuriile ei mărunte - povestea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
ardă rodul răsfrânt de negru cerșea dimineața rătăcită străveziu de minte în așternuturi imens de pânză avea chip de zbor în culoarea pruncului femeie fluture tângui lumina de palid răvășit căzut în cer gol nepotrivit schingiuit de ultimul albastru a îmbătrânit în patul tău de umbre florile cresc rotunde geamăt sfâșie culoare din tinerețea coapsei galbenul mut în formele pârgului îți sărută obrazul cu parfum de nălucă amăgești veșnicia doar pragurile au rămas până la urmă cartea de taină a visurilor tale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
mai mult o ceașcă grăbită să-și ardă rodulrăsfrânt de negru cerșea dimineața rătăcită străveziu de minteîn așternuturi imens de pânzăavea chip de zbor în culoarea prunculuifemeie fluture tângui luminade palid răvășit căzut în cergol nepotrivit schingiuit de ultimul albastrua îmbătrânit în patul tău de umbreflorile cresc rotunde geamătsfâșie culoare din tinerețea coapseigalbenul mut în formele pârguluiîți sărută obrazulcu parfum de nălucă amăgești veșniciadoar pragurile au rămas până la urmăcartea de taină a visurilor talenu au prins liniștea în palmăînfocat de șoaptă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
încorsetat cu moartea ceasurilornu și-a găsit niciodată trupulam uitat să mai număr viețiledin fiecare monedă uitată-n pleoape... XXX. NELINIȘTE, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011. sânii tăi rătăciți de culoare nu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapse ești atât de femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
femeie în coaste abia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plânge muțenia umerilor de cuvinte din piept sălbăticia pretinde serenitatea câmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau unghiile ... Citește mai mult sânii tăi rătăciți de culoarenu au îmbătrânit niciodată albul întemnițată neiubirea nu are glas dezorientate ceasuri rătăcesc în coapseești atât de femeie în coasteabia zărești în tălpi pământul sculptat fără lacrimi plângemuțenia umerilor de cuvintedin piept sălbăticia pretinde serenitateacâmpului de tăcere părăsit în cristalin nuanțele regretului lăcuiau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
straturi ale ființei spre înălțimile armoniilor celeste, peregrinează între renașterile aurorale și catharsisul crepuscular: „miroase a pământ / și a ploaie, / miroase a somn și a moarte. // și vreau să simt cum cresc / și răsar / în apus. / cum prind rădăcini / și îmbătrânesc. / și apoi să cad, / îngălbenită de fericire. / printre frunze. / sau cu frunze / și frunze”(Umbre destrămate). Pătrunzând semantica discursului liric percepem infiltrațiile transdiciplinarității. Spații opuse devin coerente în viziunea lirică a Casianei: „ și totuși, bucăți din / universul meu curbat / zac
CASIANA PATRICIA EKART JELMĂREAN SAU ZBOR CRISALIDIC DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356942_a_358271]
-
și adevăr, pentru care românul și-a părăsit vatra și înfruntă destinul mioritic. Toți indivizii, românii din anturajul lui Nea Mitică, personajele lui Octavian Curpaș, au aventura prinsă cu o cocardă tricoloră, direct pe inimă. Nu le pasă că au îmbătrânit biologic, ele caută încă libertatea prin care, sărac sau bogat, celebru sau anonim, devii nemuritor, pentru că porți în genă ceva din patria-ți de obârșie. Începută ca o poveste de viață, cu nostalgii, mai mult ghicite decât declarate, narațiunea lui
FRAGMENTARIUM AL EXILULUI ROMÂNESC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356985_a_358314]
-
Acasa > Versuri > Farmec > MEMENTO MORI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Memento mori... Și lacrimi pe sub ochi pornesc Iar gândurile-s și mai grele Și cred și văd... îmbătrânesc, Memento mori ! Mă opresc... Nihil novi sub sole. Doar amintirea mai păstrează Puținul din puțin, prin ani, Și doar credința te așează Deasupra. Dar astazi... Egoism, răutate, bunuri, bani. Iubirea dăinuie în spirit, Printr-un frumos ca adevăr. Ea se
MEMENTO MORI de PETRU JIPA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357026_a_358355]
-
iubire nu mi-e bine a zice și ... pământul se cutremură sub picioarele mesei, ies munți noi în locul celor vechi de pe hartă. Privesc moartea în ochi și nu îmi este frică pentru că ea, Moartea, s-a născut, a crescut și îmbătrânește odată cu mine, cu aceeași apă, cu aceeași pâine. Soarta-i în mine pe fărâme și asta o simt așa cum simt țăranii furtuna ițită din copitele centaurilor lu' Sântilie . Țărani care au bine întipărite în sufletul minții, rosturile firii.Știau fiecăruia
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]