1,358 matches
-
mare înăuntru. Era călduț, vitrina frumos împodobită cu 3 instalații, cu beculețe de diferite culori care clipeau și un brăduleț îmbrăcat în beteală argintie, pe care străluceau globuri colorate. Pe lângă toate acestea, mirosul aromat al cafelei răspândit în sală, te îmbia. Eva le-a servit cafeaua, privindu-i lung, mirată, pentru că nu-i mai văzuse o vreme împreună, doar de câte unul singur. Ea se așază la masă cu ei, ca de fiecare dată, și-i întrebă: -Ce mai faceți dumneavoastră
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
lui Dumnezeu (In. 3, 18)<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Nu numai voia lui Hristos îi osândește pe cei ce nu cred în El, ci și ei înșiși, pentru că, necrezând în Dumnezeirea Lui, rămân închiși iubirii Lui, pe care El o îmbie tuturor și la care îi cheamă pe toți, ca formă a comuniunii cu El, a bucuriei de această comuniune. Neprimindu-L pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu întrupat, negarea aceasta îi face orbi față de lumina și iubirea pe care le
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de Patrocles. Când i-a văzut pe Nestor și pe Odiseu, Ahile, surprins, s-a repezit la ei, i-a luat de mână, i-a poftit, plin de curtenie, să șadă și să se ospăteze, după care Nestor i-a îmbiat, pe Ahile și pe Patrocles, să plece cu ei și să se alăture războinicilor 28 care urmau să atace bogata cetate de dincolo de mare. Cei doi tineri primesc de îndată, ispita gloriei era prea mare și prilejul prea bun să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
măcelul. Patrocles moare, ucis de sulița lui Hector, care îl vrea și pe Automedon, dar acesta scapă în car, dus de cei doi cai fără moarte; până mai departe, unde se opresc să-l plângă pe Patrocles, iar Automedon îi îmbie și i amenință și-i biciuiește zadarnic. Dar Zeus îi îndeamnă pe armăsari să-l salveze pe Automedon și să-l aducă în tabăra ahee. Nu voia ca acei doi cai să cadă în mâinile lui Hector. Automedon încearcă să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și anume: „Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând grotesc și batjocoritor, făcând grimase, în timp ce muzica devenise între timp, în chip subtil-ironic, din „solemnă și stranie“, „suavă“. Însă mâncărurile, care sunt un simbol al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cor. Ascultați! / — HAU, HAU! / — Câinii latră / — HAU, HAU! / — Iar cocoșul, îngâmfat, / Nu se-oprește din cântat / — CUCURIGUUU! “ Cântecul se adresează spiritelor marine (aceleași pe care, spre sfârșitul piesei, le invocă Prospero: „voi care, fără urme pe nisip, / Goniți după Neptun“), îmbiate să înceapă, pe nisipul țărmului, dansul care potolește apele și să asculte, venind din depărtare, cele două refrene, intonate de alte duhuri ale insulei, de silfi, 195 lătrat de câini de pază și cântec de cocoș de curte. Este aici
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de Patrocles. Când i-a văzut pe Nestor și pe Odiseu, Ahile, surprins, s-a repezit la ei, i-a luat de mână, i-a poftit, plin de curtenie, să șadă și să se ospăteze, după care Nestor i-a îmbiat, pe Ahile și pe Patrocles, să plece cu ei și să se alăture războinicilor care urmau să atace bogata cetate de dincolo de mare. Cei doi tineri primesc de îndată, ispita gloriei era prea mare și prilejul prea bun să iasă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
măcelul. Patrocles moare, ucis de sulița lui Hector, care îl vrea și pe Automedon, dar acesta scapă în car, dus de cei doi cai fără moarte; până mai departe, unde se opresc să-l plângă pe Patrocles, iar Automedon îi îmbie și i amenință și-i biciuiește zadarnic. Dar Zeus îi îndeamnă pe armăsari să-l salveze pe Automedon și să-l aducă în tabăra ahee. Nu voia ca acei doi cai să cadă în mâinile lui Hector. Automedon încearcă să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și anume: „Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând grotesc și batjocoritor, făcând grimase, în timp ce muzica devenise între timp, în chip subtil-ironic, din „solemnă și stranie“, „suavă“. Însă mâncărurile, care sunt un simbol al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cor. Ascultați! / — HAU, HAU! / — Câinii latră / — HAU, HAU! / — Iar cocoșul, îngâmfat, / Nu se-oprește din cântat / — CUCURIGUUU! “ Cântecul se adresează spiritelor marine (aceleași pe care, spre sfârșitul piesei, le invocă Prospero: „voi care, fără urme pe nisip, / Goniți după Neptun“), îmbiate să înceapă, pe nisipul țărmului, dansul care potolește apele și să asculte, venind din depărtare, cele două refrene, intonate de alte duhuri ale insulei, de silfi, lătrat de câini de pază și cântec de cocoș de curte. Este aici o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
total din fire, Când au scris: E prea subțire! Precizând: La...figurat! INTERDICȚIE Nici pe plajă, nici în apă Nu mai mergi! I-a zis mămica; Multe animale înțeapă! Vezi! Ți-s-a umflat...burtica! PREFERINȚĂ Cu struguri fata-l îmbie, Delicat, dînsul...refuză: -Nu prea-mi plac strugurii mie, Prefer merele! Din...bluză! ATU Maestre, ai citit și tu; Critica are ...dreptate: Ai scos...carte după carte, Dar ... nici-un atu ?! PARAȘUTA De ,,iubită"-i...părăsit, De pe-un bloc, etaj
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
te pot transforma într-un mușchi, ca să stai, pe veci, îndrumând drumeții, care s-ar încumeta a trece prin împărăția mea. Îndurare, preaputernică Crăiasă! se rugară și cei doi frați. O să-ți aducem apă neîncepută de la izvor! Dacă m-ați îmbiat la apa voastră, înseamnă că sunteți creștini milostivi, rosti, cu încredințare, Crăiasa, care, după ce bău, cu lăcomie, apa dintr-un căuș, făcut din coaja unui copac, se transformă într-o fată frumoasă, haina verde se preschimbă într-o rochie albă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
vopselei e cel mai bun balsam pentru sufletul meu, Daniel! Dar tu ce faci acolo? Ce fac? Scrii ceva? Parcă te-aud scrâșnind stiloul, Scriu! Și nu mă mai întreabă nimic, dar eu mă uit la hârtia albă ce mă-mbie, nu știu, scriu eu mai greu, dar când mă încep nu mă mai pot opri, așa cum lumea odată începută se tot face și astăzi, nu prea-s obișnuit a scrie atât de repede, n-am nici semne de ortografie, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
casa, Eu trebuie să plec, Acum, noaptea?! Da! și dus ai fost cu grabă, crezi c-ai reușit s-o îmbunezi astăzi cu trandafiri albi în februarie?! Și iarăși te-ai dus pe seară, biroul cu veioza aprinsă, fotoliul, ea îmbiindu-te cu ceai, tu refuzând politicos, în picioare sprijinindu-te de calorifer, și din când în când întorcându-ți capul spre fereastră, Ce vezi afară? Acum stau perplex, adică scriu, și nu știu ce se întâmplă, adineauri am venit la ea, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
felie de pâine pentru Theo, se-mbujorează toată potrivindu-i-o între degete, Theo nu mai face gestul îmbrățișării, îl reconstitui numai eu în minte, brațul meu drept învățat de mic să facă numai cruce va mai învăța oare, mă îmbie și pe mine cu coșul de pâine, îmi întind și eu dulceața pe-o felie, și parcă lumea se destramă în jurul meu, ca, Mai vreau! cere Theo, și Ileana n-apucă să muște din felia pe care abia și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de ce lumina asta curată căzând neatinsă deasupra pădurii e ca o alifie pentru inima mea îndurerată, nu mai am lacrimi, mă întreb de ce nu s-ar răspândi din frunzele copacilor lumina și nu de la soarele întors spre apus, de ce mă îmbie, stând pe treptele de piatră, la reverie clipa aceasta când înăuntru părintele Ioan moare, în ceasul de acum nu sunt pe-atât de trist cum ar trebui să fie un fiu la moartea tatălui său, căci părintele Ioan mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ochii din pământ, aș ieși afară dar, Daniel! Da! Alex mă cheamă, Ileana m-a întrebat de tine, și eu fâstâcit, neștiind ce să spun, văd fără să mă uit privirile lor curioase, Aș zice să treci pe la ea, mă îmbie Corina, Lasă-ți inima să vorbească! Da! și după ușă înainte de a mă strecura afară, mai zăresc sprijinit de perete neterminatul tablou al lui Theo, ultimul la care a lucrat înainte de Autoportret cu Judecata de Apoi, Theo cu copiii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l ținea strâns și nu-l lăsa să-mi invadeze restul trupului, aveam atât de clară conștiința puterii cu care separase boala de organismul sănătos încât această curiozitate profesională m-a făcut să trec peste abisul uluitor cu care mă îmbia moartea și-n care m-aș fi lăsat cu dragă inimă, nu știu dacă îmi vorbea sau numai se ruga lângă mine, nu-l puteam vedea, dar îi simțeam puterea bună întărindu-mi sufletul, izolându-l de răul trupului, La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
naivitatea ancestrală a bătrânului și-l asigur că nu mă deranjează frigul, mă voi îmbrăca bine, sticla din geamuri înghețată și nouă ne ies aburi când vorbim în încăperea cu măști moarte, Hai să bem dincolo un vin fiert, mă îmbie bătrânul și eu accept, fiindcă am văzut ceea ce era de văzut, 5 ianuarie, lucrez la ciclul măștilor, unu, compoziția tabloului, scenă din Noul Testament, scenă pe care o am și în biserică, doar chipurile de apostoli se văd și al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
previne el când ne regăsim după câțiva pași Și ai grijă de bani! Am înțeles! Cum e?! Curiozitatea prietenului meu, Ce?! Cu ea, cu Anne sau cum o cheamă! miros de hamburgeri, baloane, pe rue Fabre jucători de cărți te îmbie, alba neagra mânuită cu talent, apa Evian, pantomimă, copii râzând când mimul nemișcat și încărcat cu cutii goale zornăitoare face brusc un pas scuturându-se ca un pom copt în bătaia vântului, E fascinantă! asurzitor, apoi din nou nemișcarea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nici sub zece straturi de clei din cea mai fină esență, dar nu e nimic aici din ceea ce caut, Ce cauți? mă întreabă curios Marius, Pielea de sagri, îi întorc răspunsul meu peste umăr, Hai să mâncăm ceva, îl mai îmbii eu, mi-e o foame! Pe străduțe, printre oameni curioși și cantități uriașe de marfă de toate soiurile, cu hamburgerul într-o mână și cu cutia de coca-cola în cealaltă, nu știu ce caut, Marché Serpette, aici crede Marius ca-mi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca o corabie grea și totuși plutitoare pe cărăruia ce urca de la izvor spre pădure, o urmăresc neștiind prea bine ce doresc de la ea, nu-i mai aud clopoțeii de argint de la grumazi, dar mersul ei zvâcnit de nebună mă îmbie s-o urmez ascuns pe după copaci, să nu mă vadă, până în poiană, fustele lungi, largi, nenumărate, groase, legate cu un brâu de lână colorat nu-i îngreunează defel mersul prin iarbă și, oricât de ascunsă ar fi în muntele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de ea, avea un gest numai pentru mine rugându-mă să am grijă de Theo, eu, fratele lui mai tânăr, își trecea vârfurile degetelor abia simțit peste obrazul meu drept, numai pe dreptul, 21 mai, vremea frumoasă de afară mă îmbie să plec, nehotărât încă, să rămân până la sfârșitul sesiunii aici sau să le las toate în plata Domnului și să mă grăbesc la mănăstire, biserica mă așteaptă, dar părintele Ioan, mi-e groază de pustiul ce-l voi găsi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
când lucrez, e cam același lucru ca și cu rugăciunea, vă rog să mă iertați, părinte! Nu face nimic, fiul meu, îți înțeleg și-ți respect dorința, voiam doar să discutăm câteva chestiuni administrative, hai, așază-te la masă, mă îmbie el văzând că ezit, de dincolo din bucătărie miros îmbietor de, încerc să ghicesc ce a gătit pentru mine fratele Rafael, mi-e o foame și nu prea îmi stă gândul la chestiuni administrative, părintele stareț s-a așezat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Mihai Eminescu”, această școală ca o cetate, în care poți să deslușești tainele învățăturii. Sunt în clasa a IVa, iar sala mea de clasă este la parter și am numit-o clasa albastră. Îmi place mult această culoare care mă îmbie atât la studiu cât și la relaxare. Când am pășit pentru prima dată pragul ei, am simțit că o primă etapă a copilăriei mele a pierit. Eram o școlărită timidă, cu părul castaniu, strâns intr-o codiță lungă pe spate
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]